Cronicile Mării Negre. Ediția a VIII-a, Partea I

CRONICILE MĂRII NEGRE / CMN.

Jurnal de bord geopolitic la Pontul Euxin[1]

Ediția a VII-a, sâmbătă, 23 martie 2024

I. Cronici albe[2]

• Pseudo-alegerile din Rusia. Prognoza noastră de 80%-82% pentru scorul electoral enunțat al candidatului Vladimir Putin a fost prea pesimistă pentru miliția electorală a Kremlinului.
• “Operațiunea militară specială” a Rusiei în Ucraina devine treptat “război” și în narativele Kremlinului. Declarațiile recente ale lui Dmitri Peskov, purtătorul de cuvânt al Administrației Prezidențiale a Rusiei, privind starea de “război” în care se află de facto Rusia în Ucraina, poate enunța o nouă etapă (de escaladare) a agresiunii militare rusești în Ucraina. Schimbarea de limbaj a administrației ruse ar sugera creșterea ambițiilor și obiectivelor de expansiune teritorială rusești în Ucraina, după ce Vladimir Putin și-a creat, prin pseudo-alegerile de la 15-17 martie a.c., un larg culoar intern favorabil pentru noi escaladări în Ucraina.
• Geografia prietenilor lumii ruse. După pseudo-alegerile prezidențiale din Federația Rusă, s-au “grăbit” să îl felicite pe “noul” președinte Vladimir Putin președinții Azerbaidjanului, Republicii Belarus, Kazahstanului, Kârgâzstanului, Tadjikistanului și Uzbekistanului, urmați de premierul Indiei, așa-numiții lideri din regiunile separatiste georgiene Abhazia și Osetia de Sud, bașcanul UTA Găgăuzia din Republica Moldova, președintele Chinei, președintele Iranului, președintele Turkmenistanului, prințul moștenitor al Arabiei Saudite, președintele Turciei, președintele Egiptului, președintele Emiratelor Arabe Unite,  regele Bahrain, premierul Armeniei, liderii Hamas, liderii politici din Nicaragua, Venezuela, Cuba, Myanmar, Honduras, Coreea de Nord etc.
• Deturnarea ideologică a atentatului terorist din suburbiile Moscovei. Deturnarea atentatului terorist din suburbiile Moscovei spre o presupusă urmă ucraineană în organizarea și derularea acestuia indică interesul manifest al Moscovei de a-și crea un alibi/pretext pentru noi escaladări în Ucraina. Întrucât realizarea de noi escaladări era certă și înaintea atentatului terorist, nivelul acestor escaladări va indica fără dubiu posibile implicări ale autorităților ruse în organizarea sau facilitarea acestui atentat: posibile măsuri foarte dure, din categoria unei/unor “mobilizări parțiale sau totale” (puțin probabile totuși în momentul de față) ar indica un grad ridicat de implicare; enunțarea unor măsuri soft ar sugera un grad redus de implicare. Deturnarea ideologică a atentatului terorist în sensul construirii cu obstinație a unei “urme ucrainene” la Moscova este neproductivă pe plan intern (lasă neutilizate oportunitățile de combatere a fenomenului terorist) și pe plan extern (lasă neutilizate oportunități de colaborare bilaterală, multinațională și internațională în domeniu și decredibilizează suplimentar prestația Rusiei în plan internațional).
• Reactivarea narațiunilor rusești privind cordonul sanitar din Ucraina.  Recentele incursiuni terestre ale formațiunilor militare ucrainene și ale formațiunilor rusești anti-Kremlin în regiunile Belgorod și Kursk au reactivat tema cordonului sanitar în discursurile oficialilor ruși. Vladimir Putin reia, recent, tema cordonului sanitar de care Rusia ar avea nevoie “pentru a-și proteja interesele de apărare și securitate la frontiera cu Ucraina”[3]. Potrivit acestuia, este nevoie ca zona sanitară / zona de securitate să se realizeze sub forma unui cordon sanitar pe teritoriul Ucrainei, pe o lățime considerabilă, care să protejeze teritoriul Federației Ruse împotriva loviturilor de artilerie și riscului unor incursiuni terestre. Așa-zisul președinte al Republicii Populare Donețk, Denis Pușilin, a declarat că limitele acestei zone vor depinde de capabilitățile tehnico-militare ale armatei ucrainene: cu cât armata ucraineană va dispune de armamente și sisteme de lovire cu rază lungă de acțiune mai performante, cu atât Rusia ar avea nevoie ca lățimea zonei de securitate să sporească în mod corespunzător, astfel încât sistemele de artilerie ale armatei ucrainene să nu (mai) poată lovi/atinge ținte de pe teritoriul Federației Ruse.
• Evoluții privind Summitul Global al Păcii. Există posibilitatea ca reprezentanții Chinei să participe la Summitul Global al Păcii, pe care îl co-organizează, la Geneva, Elveția și Ucraina (se are în vedere o participare la vârf, la nivelul șefilor de stat și de guvern). Posibilitatea participării Chinei la Summit a fost recunoscută public de ambasadorul Chinei în Elveția[4]. Autoritățile ruse au reiterat neparticiparea Federației Ruse la Summit, chiar și în condițiile în care partea rusă ar primi invitații de participare de la organizatorul principal (Elveția)[5]. La finalul turneului său în Africa de Sud, ministrul elvețian de externe a admis[6] că desfășurarea Summitului ar putea fi amânată (acesta ar fi urmat a se desfășura în primăvara anului în curs) sau chiar anulată – o decizie în acest sens ar putea fi luată la jumătatea lunii aprilie a.c. Este prematură setarea agendei publice internaționale pentru discuții și/sau negocieri de pace. Pozițiile părților rămân ireconciliabile. Vocile mediatorilor voluntari (Turcia, China etc.) au slăbit din nou.
• Posibile efecte ale deficitului de armamente și muniții. Deficitul actual de muniții și armamente pe front ar putea constrânge armata ucraineană să se retragă pe a doua și a treia linie de apărare, pe frontul din sudul și estul țării. În SUA se reiau discuțiile privind acordarea sprijinului financiar suplimentar de 61 miliarde de dolari către Ucraina, în condițiile convenirii, în Congres, a condițiilor și noilor acorduri privind finanțarea funcționării principalelor departamente din administrația americană. Kievul încă mai speră că la Washington se va găsi totuși o soluție privind livrarea ajutorului în valoare de 60 de miliarde de dolari, ajutor față de care celelalte variante luate în calcul ar avea relevanță redusă, cel puțin pe termen scurt. Apreciem că acestor așteptări nu li se va da curs în perioada imediat următoare. Competiția electorală de peste Ocean deja nu mai face posibile compromisuri majore ale celor două partide pe temele sensibile actuale, precum Ucraina.
• Planul B de sprijin pentru Ucraina. Întârzierea acordării sprijinului militar american de 60 miliarde de dolari face obligatoriu un plan B extern pentru dotarea/înzestrarea armatei ucrainene și pentru sprijinirea războiului de apărare al acesteia. Planul B ar implica, potrivit analiștilor ucraineni, identificarea altor scheme de finanțare din SUA, pachetele de sprijin ale UE (pachetul multianual de 50 miliarde de euro și pachetul suplimentar de 5 miliarde de euro), precum și obținerea rapidă, de către Ucraina, a unor licențe de producție de armamente și muniție cu tehnologie occidentală. Inițiativa Cehiei de identificare de pe piețe externe/non-europene și de achiziție a muniției de artilerie necesare Ucrainei ar reprezenta o parte a Planului B. Planurile ucrainene de fortificații pentru cei 2.000 de km, pe linia frontului și în proximitatea acestuia și activitățile asimetrice ale armatei ucrainene (d.e. incursiunile formațiunilor militare ucrainene de mici dimensiuni în teritoriile rusești din regiunile Belgorod, Kursk și Briansk) reprezintă totodată o parte componentă a Planului B.
• Incursiunile terestre ale armatei ucrainene pe teritoriul rusesc. Săptămâna de referință (16-23 martie a.c.) a fost dominată de incursiunile terestre ale armatei ucrainene pe teritoriile regiunilor ruse Belgorod și Kursk. Oficialii de la Moscova apreciază că toate tentativele de incursiune terestră pe aceste teritorii ar fi fost în final blocate, iar pierderile grupurilor de diversiune ale părții ucrainene s-ar fi ridicat la cca 500 de militari, respectiv cca 60%-70% din personalul militar care a participat la operațiunile menționate. Amploarea acestor incursiuni a fost una de impact; liderii militari și politici ruși au tratat tema cu insistență; președintele Vladimir Putin a cerut Serviciului Federal de Securitate al Rusiei / FSB să ia toate măsurile care se impun pentru prevenirea și stoparea acestor incursiuni, precum și pentru pedepsirea drastică a “trădătorilor”. Vârful de lance al incursiunilor s-a consemnat în perioada 12-14 martie a.c.
• Situație energetică gravă în Ucraina. În urma atacurilor rusești masive asupra obiectivelor ucrainene de infrastructură energetică, în special asupra hidrocentralei de la Zaporojie (cea mai importantă de pe teritoriul Ucrainei), hidrocentrala respectivă a fost avariată și a fost scoasă din funcțiune în regim temporar[7] (în urma acestor atacuri, Blocul 1 nu mai funcționează, iar Blocul 2 se află într-o situație critică). În acest context, Ucraina a pierdut, temporar, cca 20% din capacitatea sa de producție de energie electrică. În urma bombardamentelor masive[8], orașul Harkov a rămas fără curent electric. Principala centrală termoelectrică a orașului a fost grav avariată. Orașul este alimentat cu electricitate din regiunile învecinate. Ucraina negociază în prezent cu Bulgaria achiziționarea de echipamente și instalații electrice, inclusiv două reactoare nucleare (dotate cu echipamente rusești)[9], pentru funcționarea Centralei nucleare de la Hmelnițki. Este posibilă semnarea unui acord în acest sens în cursul lunii iunie a.c.[10], perioadă la care se estimează și montarea primului reactor la centrala respectivă. Acesta ar putea începe să funcționeze în parametrii necesari în circa 2-3 ani. Compania ucraineană Energoatom negociază totodată cu General Electric și construcția unei turbine pentru centrala de la Hmelnițki.
• Pregătiri intense pentru confiscarea profiturilor rezultate din activele rusești. La nivelul țărilor membre UE și al Uniunii ca întreg, se lucrează la crearea bazei juridice pentru confiscarea profiturilor rezultate din activele rusești[11] și utilizarea acestora pentru achiziționarea de armamente destinate Forțelor Armate ucrainene. Cancelarul german Olaf Sholtz s-a pronunțat pentru urgentarea acestei proceduri, pe care a numit-o “sigură” și “inatacabilă juridic”. Propunerea a fost discutată în cadrul reuniunii Consiliului European din 21-22 martie a.c. În cadrul negocierilor europene, Austria și Ungaria[12] s-ar fi pronunțat împotriva posibilității utilizării profiturilor generate de activele rusești pentru achiziționarea de armamente destinate armatei ucrainene. Negocierile în acest sens vor continua la nivelul UE, pe baza propunerilor formulate de către Înaltul Reprezentant și de către Comisie[13].
• Noi reacții privind inițiativa de constituire a unei coaliții multinaționale care să trimită în Ucraina personal militar necombatant. Inițiativa Franței privind constituirea unei coaliții multinaționale care să trimită în Ucraina personal militar necombatant continuă să genereze reacții dure la Moscova. Serghei Lavrov, ministrul rus de externe: “Nu am sfătui pe nimeni să testeze pregătirea țării noastre pentru un răspuns adecvat și dur”[14]. Recent, adjunctul ministrului rus de externe, Alexandr Grușko, a declarat că riscul unui război direct între Rusia și NATO ar crește în mod considerabil în cazul în care țări NATO ar decide să trimită trupe combatante pe teritoriul Ucrainei, în regim bilateral sau multinațional. Multiple declarații ale oficialilor ruși menționează posibile măsuri de escaladare ale Moscovei și în cazul trimiterii de personal militar necombatant. În sinteză, inițiativele și discuțiile actuale vizează posibilitatea trimiterii de personal militar necombatant, în cadrul unei coaliții multinaționale; sarcinile prioritare ale personalului militar trimis în Ucraina s-ar  realiza în cadrul unei misiuni de instruire; nu sunt excluse totodată alte sarcini și funcții pe care această misiune le-ar putea desfășura în Ucraina. În același timp, Înaltul Reprezentant al UE pentru Afaceri Externe și Politica de Securitate, Josep Borrell, a declarat că “cetățenii europeni nu vor muri pentru Ucraina în Donbas”. Discuțiile privind constituirea acestei coaliții pe baza inițiativei recente a Franței vor continua.