Prezență sporită NATO în Marea Neagră: apărare colectivă, descurajare, neutralizarea amenințărilor sau sprijin pentru Ucraina?
Drd. Alexandra-Maria COLCER
De la anexarea ilegală și ilegitimă a Crimeei în 2014, NATO și-a sporit în mod constant prezența în Marea Neagră, ca reacție la consolidarea dispozitivului militar rusesc în regiune și la anexarea Peninsulei.
Patrulele grupurilor maritime NATO au crescut în 2018 la trei patrule pentru fiecare grup timp de 120 de zile, în comparație cu două patrule pentru fiecare grup și timp de 80 de zile în 2017.
Deoarece trei dintre națiunile aliate au deschidere la Marea Neagră (România, Bulgaria, Turcia), NATO desfășoară în mod regulat exerciții și operațiuni în Marea Neagră "pentru a menține o capacitate defensivă, credibilă și capabilă" (comunicat de presă al Alianței, 2018).
La 19 februarie 2019, pe site-ul oficial al Alianței este inclusă știrea potrivit căreia Grupul NATO SNMCMG2 (Standing NATO Mine Countermeasures Group Two) a ajuns în acvatoriul Mării Negre pentru a desfășura o patrulare de rutină menită să sporească interoperabilitatea cu marinarii și alți partereni din Marea Neagră. Pe lângă acțiunile de patrulare, mai sunt prevăzute și o serie de antrenamente speciale anuale găzduite de România și Bulgaria, inclusiv exercițiul Poseidon care va avea loc la începutul lunii martie a.c.
Notă: Forţele Navale române vor găzdui în perioada 01-08 martie exerciţiul ”Poseidon 2019” care are ca scop creşterea interoperabilităţii navelor NATO în misiuni de neutralizare a ameninţărilor subacvatice. La exerciţiu participă nave militare din trei ţări riverane Mării Negre şi nave militare din alte state NATO.
Au mai intrat în Marea Neagră și nava de realimentare FGS Werra (sub pavilion german, de tipul navelor cu rezervoare de combustibil și rezervoare de mărfuri uscate), dragorul de mine turcesc TCG Akçakoca (https://www.britannica.com/technology/minesweeper), vânătorul de mine bulgăresc BGS Tsibar și dragorul maritim românesc “Lt. Lupu Dinescu”.
Pe lângă navele NATO menționate, în acvatoriul Mării Negre a ajuns și distrugătorul american de rachete USS Donald Cook, care a intrat în Marea Neagră săptămâna trecută (16 februarie a.c. în portul Batumi, Georgia) pentru a efectua exerciții comune cu Ucraina și alți aliați din regiune și care a ajuns în 25 februarie a.c. în portul Odesa.
Notă: USS Donald Cook (DDG-75) este un distrugător de rachete de tipul Arleigh Burke al Marinei SUA (numele atribuit acestuia este cel al colonelului Donald Cook, figură militară prestigioasă în SUA). Clasa Arleigh Burke a distrugătoarelor de rachete ghidate este în topul distrugătoarelor de acest tip, fiind dotată cu sistem de luptă Aegis, care utilizează tehnologia radar pentru a urmări și a ghida armele de distrugere în masă a inamicilor.
De ce s-a intensificat prezența NATO în regiune?
La 25 noiembrie 2018, marina ucraineană a informat că navele de patrulă ale Rusiei au atacat şi capturat trei nave ucrainene în apropierea Peninsulei Crimeea, nave care transportau marfă din portul Odesa la portul Mariupol din Marea Azov. Navelelor ucrainene nu li s-a permis să treacă prin strâmtoarea Kerci, paza de coastă rusească deschizând focul asupra lor.
Toți cei 24 de marinari aflați la bord au fost capturați și trimiși la Moscova - 21 dintre aceștia au fost predați la centrul de detenție din Lefortovo, altul - la spitalul închisorii Matrosskaya Tishina. Toți au fost numiși prizonieri de război.
La 3 decembrie 2018, procurorii ruși au acuzat oficial marina ucraineană de "trecerea ilegală a frontierei de stat".
Trebuie menționat că evenimentul din noiembire 2018 este ultimul mare eveniment din regiune însă criza în relaţiile dintre Rusia şi Ucraina care a condus la perturbarea stabilității regionale s-a declanşat în 2014, după venirea forţelor prooccidentale la putere la Kiev ca urmare a unei ample mişcări de contestare, care a dus la fuga fostului preşedinte prorus Viktor Ianukovici în Rusia. Moscova a anexat în acelaşi an Crimeea, iar la scurt timp a început conflictul din estul Ucrainei între rebelii separatişti proruşi şi trupele guvernamentale ucrainene. UE, G7, OSCE, NATO și ONU consideră această anexare ilegală.
„Anexarea ilegală a Peninsulei Crimeea de către Federaţia Rusă, din anul 2014, conflictele îngheţate din Transnistria şi Georgia, situaţia tensionată din estul Ucrainei şi din zona Mării Azov sunt factori generatori de instabilitate în proximitatea estică a Uniunii Europene şi a NATO. Una dintre măsurile de asigurare a securităţii pentru aliaţii din regiunea Mării Negre este aceea de întărire a prezenţei militare navale în bazinul maritim”, adaugă reprezentanţii Flotei.
Reacțiile oficialilor
Președintele ucrainean, Petro Poroșenko, a declarat că prezența navelor NATO în Marea Neagră trebuie să sporească din cauza agresiunii Rusiei: "Trebuie să creștem prezența NATO în Marea Neagră; după anexarea ilegală a Crimeei, a fost complet distrus echilibrul de forțe în Marea Neagră". Acesta a mai adăugat că discuțiile coaliției cu președintele rus trebuie făcute de pe poziții de forță.
Secretarul General al NATO, Jens Stoltenberg, a menționat că Alianța încearcă să își consolideze prezența în regiunea Mării Negre pentru a sprijini Ucraina. În cadrul unei conferințe de presă de la Bruxelles, la finele unei întâlniri de două zile a miniștrilor apărării din cadrul NATO, Stoltenberg a declarat: "Am avut o discuție foarte bună cu ministrul Apărării, Stepan Poltorak, în care toți aliații și-au exprimat foarte puternic sprijinul față de suveranitatea și integritatea teritorială a Ucrainei. Bineînțeles că acțiunile agresive ale Rusiei împotriva Ucrainei sunt inacceptabile: anexarea ilegală a Crimeei, eforturile continue de a încerca să destabilizeze Ucraina prin eforturile și prezența sa în Donbas și ridicarea totală nejustificată a navelor ucrainene din apropierea strâmtoarea Kerci".
El a adăugat că aliații sprijină puternic Ucraina pe plan politic și practic, precizând că au fost înființate recent diverse fonduri pentru a sprijini Ucraina, în special pentru a ajuta la soluționarea problemelor de comandă și control, problemelor cibernetice și la organizarea instituțiilor de securitate și apărare. În plus, unele din statele membre au pregătit trupele ucrainene. "Analizăm cum putem crește prezența noastră în Marea Neagră și în viitorul apropiat; în câteva zile, vom avea nave NATO în regiune, care vor participa la un exercițiu. Deci ne-am mărit semnificativ prezența, atât în aer, cât și pe uscat și apă, în regiunea Mării Negre, toate acestea fiind parte a sprijinului acordat Ucrainei", a declarat Stoltenberg. El a asigurat că Alianța va "continua să sprijine" Kievul.
Șeful Marinei Bulgare, amiralul Mitko Petev, comandantul navei BGS Tsibar, a declarat că exercițiile demonstrează angajamentul Alianței față de fiecare țară. "SNMCMG2 este grupul cel mai pregătit grup al forței de răspuns al NATO, standardele grupului sunt extrem de ridicate".
Nici reacția României nu a întârziat să apară; președintele Klaus Iohannis a declarat că președinția României a Consiliului Uniunii Europene susține creșterea prezenței NATO în Marea Neagră: "În timp ce europenii aplică diferite sancțiuni, fapt care nu trebuie întrerupt, NATO trebuie să își consolideze poziția de apărare dar și defensivă pe flancul estic. Acesta este motivul pentru care România sprijină coeziunea pe flancul estic, între nord și sud. Regiunea Mării Negre, unde mediul de securitate suferă diferite provocări, are nevoie de prezența NATO” a afirmat președintele Iohannis la Conferința de Securitate din Munchen.
Din partea SUA se remarcă declarația comandantului navei Donald Cook. Matthew J. Powel, care afirmă că ”Statele Unite și Marina SUA continuă să stea alături de aliații și partenerii noștri în sprijinul intereselor regionale comune și a stabilității maritime”
Declarații tot mai "fierbinți" au fost făcute recent și la Conferința Internațională de Securitate de la Odessa din 2 martie anul curent; ministrul de externe al Ucrainei, Pavlo Klimkin, a declarat în cadrul acesteia că "Marea Neagră va deveni un fel de Triunghi al Bermudelor pentru regimul din Rusia" și că, în ciuda încercărilor, "Marea Neagră nu va aparţine niciodată regimului rus". În ceea ce privește recuperarea Crimeei, acesta a mai afirmat că "pentru ca acest lucru să se întâmple, trebuie să fim puternici din punct de vedere economic şi în ceea ce priveşte securitatea".
Spiritele se încing și datorită alegerilor prezidenţiale, care se vor desfăşura în martie-aprilie a.c. în Ucraina, perioadă în care Viktor Mujenko, şeful Statului Major al forţelor armate ucrainene, consideră că ar putea avea loc ”ameninţări militare în trei dintre cele patru direcţii geografice - nord, est şi sud”.
Reacția Rusiei
Alexander Grushko, ministrul adjunct de externe al Federației Ruse, a afirmat, înaintea sosirii navelor NATO, că ”acest lucru nu ne surprinde; ei (n.n. membrii NATO) au spus în repetate rânduri că vor să-și consolideze poziția în Marea Neagră. Vorbim aici de consolidarea militară și maritimă a forțelor statelor membre NATO, în special a României și Bulgariei, plus a altor state care nu au deschidere la mare (Marea Neagră)”
Agenția de știri Tass din Moscova a informat recent că flota rusească a Mării Negre "monitorizează continuu" mișcările distrugătorului american Donald Cook.
Notă: Un grup de nave din cadrul Flotei Ruse din Marea Neagră, printre care corveta Orehovo-Zuevo şi nava de cercetare Ivan Hurs, a început marţi o misiune de supraveghere a distrugătorului american USS Donald Cook.
Importanța strategică a Mării Negre
Regiunea Mării Negre are o importanță crucială pentru Europa, reprezentând zona de intersecție a coridoarelor est-vest și nord-sud. Unii experți sunt de părere că cine controlează Marea Neagră poate controla cu ușurință spațiul european, în special Balcanii și Europa Centrală, dar și estul Mediteranei și Caucazul de Sud, împreună cu Orientul Mijlociu și de Nord.
Privită la scară istorică, regiunea în cauză a reprezentat intersecția dintre Europa și Orient. Securitatea acestei zone speciale este esențială pentru comerț și, în ansamblu, pentru prosperitatea regională. În acest context, este ușor de înțeles că actuala stare de instabilitate dăunează dezvoltării economice și a potențialului de dezvoltare regională.
Din punct de vedere al NATO, regiunea Mării Negre reprezintă flancul sud-estic al Alianței. Astfel, reacția NATO de consolidare a apărării și a defensivei în regiune nu este una care să surprindă. Aceste acțiuni reprezintă o demonstrație pe timp de pace a hotărârii NATO de a asigura descurajarea eficientă și apărarea colectivă credibilă.
În lumina realităților regionale și a provocărilor în materie de securitate, NATO și-a consolidat dispozitivul de prevenire și apărare consolidată din regiune. Aceste măsuri reprezintă o demonstrație a fermității și consevenței NATO de a asigura apărarea colectivă în regiune, precum și prevenirea eficientă a unor conflicte.
Prezența aliată în regiune include o componentă terestră – o brigadă cadru multinațională pentru formare integrată – precum și măsuri pentru consolidarea prezenței aeriene și maritime în regiune. Provocările legate de securitatea din regiunea Mării Negre sunt interconectate și au un impact sporit în regiunea extinsă a spațiului de securitate Euro-Atlantic.
Conflictele post-sovietice prelungite (numite uneori "înghețate") sunt concentrate în regiunea Mării Negre. Acestea crează "zone gri" care ar putea (sau chiar o fac) să “alimenteze” fenomene precum criminalitatea, contrabanda și radicalizarea. Rusia exploatează aceste ”puncte slabe” pentru intimidarea politică a noilor state independente din fosta Uniune Sovietică.
Pentru NATO acest lucru reprezintă în mod clar o provocare, deoarece toate aceste conflicte au un potențial ridicat de a destabiliza rapid întreaga regiune. Strategia Globală a Uniunii Europene, adoptată în 2016, identifică aceste conflicte prelungite din regiunea Mării Negre ca fiind o ”provocare la securitatea europeană”.
Surse:
https://www.stripes.com/uss-donald-cook-returning-to-black-sea-1.569292
https://www.rt.com/news/449218-us-destroyer-black-sea/
https://www.nato.int/cps/en/natohq/115204.htm
