Ziua Victoriei la Moscova – fără entuziasmul de altădată

Dorin Melnic

La 9 mai a.c., președintele rus Vladimir Putin a supravegheat o paradă minimalistă de Ziua Victoriei la Moscova, fără rândurile de tancuri sau vehicule blindate care obișnuiau să traverseze Piața Roșie pentru a marca rolul Uniunii Sovietice în înfrângerea Germaniei naziste.

Ecrane masive au arătat avioane, rachete intercontinentale, drone și un submarin nuclear, imaginile respective fiind singura încercare a Kremlinului de a-și demonstra potențialul militar.

Evenimentul a durat aproximativ 45 de minute, autoritățile ruse recunoscând că măsurile de securitate au fost concepute special pentru a-l proteja pe Putin, dezvăluire care a subliniat cât de dramatic s-au schimbat calculele potrivit cărora Rusia trebuia să câștige războiul din Ucraina în doar câteva săptămâni.

Anterior, liderul de la Kremlin l-a presat pe președintele ucrainean Volodimir Zelenski să ajungă la un armistițiu care să permită desfășurarea paradei în siguranță. Deși Kievul a respins inițial rugămintea ca fiind o nevoie cinică de a proteja sărbătoarea de atacurile cu drone, acesta a transmis în seara zilei de 8 mai un răspuns public afirmativ sub forma unui decret presărat cu umor sarcastic: ,,Ucraina va ,,permite’’ Federației Ruse să organizeze parada, alegând să nu recurgă la atacuri împotriva Moscovei din respect față de o cerere în acest sens a președintelui american Donald Trump’’. Armistițiul a fost programat să dureze până la 11 mai a.c.

Sarcasmul Kievului nu a fost apreciat de Moscova.

Dmitri Peskov, purtătorul de cuvânt al Kremlinului, a declarat că Rusia nu are nevoie de permisiunea nimănui pentru a organiza Parada Victoriei.

Au fost prezenți la evenimentele din Piața Roșie mai puțini lideri internaționali și jurnaliști decât anul trecut, Moscova fiind nevoită să se bazeze exclusiv pe presa de stat rusă prezentă la eveniment. Rețeaua de televiziune CNN a transmis că a fost inițial acreditată să fie prezentă la paradă, dar această permisiune a fost retrasă cu două zile înainte de participare.

Publicul, care a inclus o mică delegație de lideri străini din Belarus, Kazahstan, Uzbekistan, Laos și Malaysia, a urmărit, de asemenea, cum o coloană de soldați nord-coreeni a mărșăluit prin Piața Roșie. Coreea de Nord a devenit unul dintre cei mai apropiați aliați ai Rusiei în ultimii ani, trupele sale luptând alături de soldații ruși în Ucraina.

La câteva ore după paradă, Vladimir Putin le-a spus reporterilor că, în opinia sa, ,,operațiunea militară specială’’ se ,,apropie de sfârșit’’. Președintele are probabil dreptate în această privință, deși nu în felul în care a sugerat.

Indiferent de deznodământul războiului, Rusia se va afla mai mult ca sigur într-o situație geopolitică nefavorabilă. Țara se află într-o criză demografică fără precedent de la destrămarea Uniunii Sovietice încoace, economia a fost restructurată pentru a produce echipamente militare neproductive și nici nu se investește suficient în tehnologiile bazate pe inteligență artificială, care vor sta la baza puterii naționale în deceniile următoare.

Între timp, Europa își dezvoltă cu seriozitate capacitățile militare ca urmare a distanțării sale politice de Statele Unite. Suedia și Finlanda au renunțat la neutralitatea tradițională pentru a adera la NATO. Rusia pierde teren în fostul spațiu sovietic, deoarece SUA și Turcia îi contestă prezența în Caucazul de Sud, China a devenit principala putere comercială în Asia Centrală, iar Republica Moldova își accelerează cursul de integrare europeană.

Sunt slabe șansele ca Putin să își reconsidere brusc poziția față de războiul din Ucraina dacă acesta devine nepopular la scară largă în Federația Rusă. După rezistența la mobilizarea parțială din toamna anului 2022 – sute de mii de tineri ruși au fugit în străinătate pentru a evita recrutarea obligatorie – Kremlinul a rămas precaut în a cere o mobilizare în masă pentru a rezolva deficitul de forță de muncă în țară. Chiar dacă Vladimir Putin ar decide să acționeze pentru soluționarea războiului în viitorul apropiat, acest mod de acțiune va avea la bază alte motive decât nemulțumirea populară.

În concluzie, sărbătorirea Zilei Victoriei în a.c. de către Rusia într-un mediu atât de restrâns denotă faptul că țara nu mai poate profita de această sărbătoare drept o oportunitate de a demonstra comunității internaționale că ar deține o ,,putere militară nelimitată’’ în contextul în care participă într-un război care este încă departe de a se încheia. Federației Ruse îi este din ce în ce mai greu să se prezinte drept un ,,salvator’’ al Europei de nazism în situația în care acum Rusia atentează la securitatea și siguranța continentului, iar nemulțumirea în masă a cetățenilor ruși nu va ezita să se manifeste pe termen mediu și lung.