Europa se pregătește pentru război
Dorin Melnic
Cu mai multă muniție, mai multă producție de arme, mai multe investiții și coordonare în capacități de apărare, Europa ia calea pregătirii etapizate pentru un posibil viitor război de tip convențional.
Statele membre ale UE își măresc cheltuielile pentru apărare, iar Uniunea Europeană – un proiect care își dorea/dorește menținerea păcii fără o componentă militară – devine acum un model cu un accent puternic pe apărare, deoarece își propune să se protejeze de amenințări externe în vremuri tulburi.
Calea acestei metamorfoze este marcată de războiul Rusiei împotriva Ucrainei, care se află deja în al treilea an. Trupele ucrainene se confruntă cu lipsa de muniție și scăderea sprijinului american, Kremlinul demonstrează că este mai puternic decât se aștepta comunitatea internațională, China devine din ce în ce mai asertivă și apar îngrijorări tot mai ridicate cu privire la ceea ce se va întâmpla cu conducerea de la Casa Albă dacă Donald Trump redevine președinte al Statelor Unite sau dacă Washingtonul își concentrează eforturile pe un alt rival de interes, China.
,,Bătrânul continent’’ și-a realizat poziția fragilă și lipsa de mijloace dacă ar apărea un alt conflict major în lume.
În acest context, Europa se reînarmează. În 2014, când Rusia a anexat Crimeea, aliații europeni ai NATO au cheltuit 235 de miliarde de dolari sau 1.47% din PIB pentru apărare. În 2023, această cifră a crescut la 347 de miliarde de dolari (ambele calculate la prețurile din 2015), echivalentul a 1.85% din PIB. Astăzi, 10 din cei 22 de membri europeni ai NATO au depășit obiectivul de a cheltui 2% din PIB pentru apărare și se preconizează ca încă 17 membri ai Alianței să facă acest lucru până la sfârșitul a.c.
Pe 29 martie a.c., prim-ministrul polonez Donald Tusk a avertizat că Europa se află în era ,,pre-război’’ și că războiul nu mai reprezintă un ,,concept al trecutului’’.
El a adăugat că încercările președintelui rus Vladimir Putin de a învinovăți Ucraina pentru atacul jihadist asupra mall-ului Crocus din Moscova (care a avut loc cu o săptămână înainte), fără dovezi, demonstrează că liderul de la Kremlin ,,simte în mod evident nevoia să justifice atacurile din ce în ce mai violente asupra țintelor civile din Ucraina’’.
Tusk crede că nu e neapărat necesară crearea unor,,structuri paralele cu NATO’’ în Europa, dar în schimb continentul ar deveni un partener mai atractiv pentru SUA dacă ar putea fi mai autosuficient din punct de vedere militar, indiferent de cine câștigă alegerile prezidențiale din noiembrie a.c. în America.
,,Nu ar trebui să ne fie rușine că creștem cheltuielile pentru apărare odată ce apărăm ceea ce este atât de prețios pentru noi – siguranța la nivel european’’, consideră la rândul său Karel Lannoo, directorul executiv al Centrului pentru Studii de Politică Europeană, un think-tank de la Bruxelles. ,,Investitorii europeni trebuie să-și adapteze mentalitatea în situații de alertă’’.
Devine o realitate că Europa nu poate și nu trebuie să se bazeze permanent pe disponibilitatea nelimitată a Statelor Unite de a apăra integritatea tuturor țărilor europene. Articolul 5 al Tratatului Atlanticului de Nord, care definește un atac asupra unui membru asupra tuturor, lasă loc de interpretare cu privire la modul în care statele membre implicate militar trebuie să fie în sprijinirea unui aliat.
Statele Unite sunt, totodată, puternic provocate în Pacific. Ultimul lucru pe care și-l dorește Washingtonul este o confruntare directă cu Rusia, o putere nucleară amenințătoare. Cel puțin verbal, Moscova devine din ce în ce mai încrezătoare în a-și folosi capacitățile nucleare la nivel tactic.
Este de remarcat că, oricât de amenințătoare devine Rusia pentru Europa, Putin continuă să folosească un limbaj diplomatic în care insistă că țara sa nu are nici un interes geopolitic de a intra într-un conflict direct cu NATO, dorind să-i divizeze pe oficialii europeni și să-i convingă că ,,cursa înarmărilor’’ nu își are rostul.
Deși războiul la scară largă în Europa devine inevitabil, o hotărâre rapidă de reînarmare va trimite un semnal puternic oricărui adversar. În plus, va fi nevoie de o înțelegere strânsă între Germania și Franța, care reprezintă principalul nucleu al conducerii UE, cu alte state europene aderând la aceasta.
La acest moment, ar fi fatal ca un agresor ca Federația Rusă să creadă că unele națiuni europene sunt atât incapabile să se apere, cât și dezinteresate în a o face.
Determinarea statelor europene va fi crucială pentru menținerea păcii și a libertății pe continent.
