Ucraina – oglinda electorală (1)
La 8 martie a.c., Comisia Electorală Centrală a Ucrainei a stabilit că 39 de candidați (din cei 44 înregistrați inițial în competiția electorală) vor fi înscriși pe buletinele de vot la alegerile prezidențiale din martie-aprilie 2019 din Ucraina.
În cursa electorală continuă să conducă Volodimir Zelenski (candidat al formațiunii Sluga Naroda / Servitorul Poporului), urmat de Petro Poroșenko (președintele actual al Ucrainei, candidat independent) și Iulia Timoșenko (candidatul formațiunii Batkiscina/Patria, fost premier al Ucrainei).
În ultimele zile, trei dintre candidați (Andrei Sadovyi, Dmitri Gnal și Dmitri Dobrodomov) s-au retras din cursa electorală în favoarea candidatului Anatoli Grițenko (președintele partidului “Poziția Democratică”, fost ministru al apărării), văzut ca fiind unul dintre candidații pro-europeni din această campanie, un alt candidat (Serghei Krivonos) s-a retras în favoarea lui Petro Poroșenko, iar altul (Evghen Muraev) s-a retras în favoarea candidatului Alexandr Vilkul, candidat de orientare pro-rusă din partea Blocului de Opoziție.
Desfășurarea campaniei electorale
Într-un raport preliminar privind desfășurarea campaniei electorale în Ucraina, Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei a precizat recent că situația pre-electorală în Ucraina este propice derulării acestor alegeri; pe de altă parte, au fost constatate o serie de probleme precum utilizarea resurselor administrative, tentative de cumpărare a votului alegătorilor, influența presei oligarhice asupra opțiunii electorilor și atragerea acesteia în jocuri de campanie la limita legii etc.
Potrivit evaluărilor acestei delegații, libertatea cuvântului este limitată de exercitarea unui control riguros al presei de către oligarhi; presa controlată de aceștia funcționează în unele cazuri drept instrument de comunicare cu societatea al unora dintre candidați. Retorica electorală a unora dintre candidați nu are acoperire în programele electorale ale acestora, ceea ce creează dificultăți suplimentare în configurarea unor opțiuni clare de vot. Se apreciază rolul activ al societății civile în perioada pre-electorală, în pofida faptului că o serie de organizații non-guvernamentale sunt, destul de probabil, în legătură cu unele partide politice și candidații acestora. Potrivit delegației, diferiți reprezentanți ai unor organizații cunoscute ca fiind paramilitare (semi-militare) au fost înscriși pe liste în calitate de observatori locali, iar unii dintre aceștia ar fi amenințat cu utilizarea forței în ziua alegerilor în cazul identificării unoor nereguli electorale. Încălcările legate de utilizarea resurselor administrative au fost consemnate mai ales în ceea ce privește delimitarea nu întotdeauna corectă între atribuțiile prezidențiale și activitățile electorale. Au fost menționate ca principale probleme (în perioada campaniei electorale) și utilizarea unor cheltuieli ilegale în desfășurarea activităților electorale, precum și eforturile active ale unor candidați de a crea sisteme și scheme sofisticate de cumpărare a voturilor alegătorilor. Delegația APCE va avea în ziua alegerilor prezidențiale din Ucraina (primul tur, 31 martie a.c.) 33 de observatori.
Cetățeni din 13 state au primit recent interdicția de a monitoriza scrutinul electoral de la 31 martie a.c. în calitate de observatori internaționali întrucât aceștia au fost observatori și la alegerile pentru președintele Federației Ruse desfășurate pe teritoriul Crimeei, situație care pentru Ucraina implică recunoașterea, de către aceștia, a apartenenței Peninsulei la Federația Rusă.
De asemenea, autoritățile de la Kiev au interzis participarea la alegeri în calitate de observatori a cetățenilor ruși, refuzând acreditarea acestora.
Intențiile de vot
Comunitatea românească din Ucraina nu a făcut declarații publice din care să rezulte că ar sprijini la alegeri unul dintre candidații înscriși în cursa electorală.
Potrivit ultimelor cercetări sociologice, în cele două regiuni locuite compact de etnici români din Ucraina (Cernăuți și Odessa), preferințele electorale principale actuale se distribuie astfel:
Regiunea Cernăuți: Petro Poroșenko – 18%; Vladimir Zelenski – 13%; Iulia Timoșenko – 10%; Anatoli Grițenko – 8%.
Regiunea Odessa: Vladimir Zelenski – 22%; Iurii Boiko – 13%; Iulia Timoșenko – 8%; Petro Poroșenko – 6%.
Liderii comunității maghiare din Transcarpatia/Ucraina au declarat că nu vor sprijini nici un candidat la primul tur al alegerilor prezidențiale din Ucraina și că își rezervă dreptul de a susține, în turul al doilea, prezumtiv, unul dintre candidații care se vor califica în turul al doilea, în funcție de poziționările și angajamentele acestuia/acestora față de sprijiirea comunității maghiare din Ucraina.
La 9 martie a.c., un grup de susţinători ai partidului de extremă-dreapta Corpul Naţional (ultranaţionalişti ucraineni) a atacat convoiul preşedintelui Petro Poroşenko în localitatea Cerkasî; în confruntările care au urmat în acest oraş şi în capitala Kiev au fost răniţi 25 de poliţişti; membrii Corpului Național au declarat că manifestanţii protestează în acest fel faţă de corupţia din cadrul guvernului, menționând în acest sens scandalul recent privind deturnarea de fonduri publice destinate armatei ucrainene.
În momentul de față nu se cunosc efectele electorale a două procese interne asupra intenției de vot a cetățenilor ucraineni: recentul scandal privind faptele de corupție din domeniul achiziționării de tehnică militară pentru Forțele Armate, în care sunt implicați mai mulți oficiali ai Companiei Ukroboronprom și, respectiv, retragerea unor candidați în favoarea lui Anatoli Grițenko.
Principalele prognoze se mențin: cel mai probabil, doi dintre candidații care ocupă de câteva luni primele trei poziții în ierarhia opțiunilor de vot (Volodimir Zelenski, Petro Poroșenko și Iulia Timoșenko) vor intra în turul al doilea; sondaje mai recente consemnează și creșteri ale ratingului altor doi candidați, Anatol Grițenko și Alexandr Vilkul, care încearcă să își adjudece pe turnantă eventuala intrare în turul al doilea; rămân în zona obscură eventualele intenții ale Moscovei de a crea instabilitate cronică post-electorală la Kiev, pe fondul disipării maxime a opțiunilor de vot în această țară.
