Cronicile Mării Negre. Ediția a XIII-a (Partea a doua)

CRONICILE MĂRII NEGRE / CMN.

Jurnal de bord geopolitic la Pontul Euxin[1]

Ediția a XIII-a, joi, 30 mai 2024

Partea a doua

I. Cronici albe[2]

• Noi măsuri de sprijin tehnico-militar pentru Ucraina. Spania și Belgia au anunțat noi pachete de sprijin militar și asistență militară pe anul 2024, conform Acordurilor bilaterale semnate recent (s-a detaliat anterior). Guvernul Suediei a anunțat un nou pachet de sprijin militar pentru Ucraina (al 16-lea), în valoare de cca 1,3 miliarde de dolari (13,1 miliarde de coroane), în cadrul căruia vor fi livrate Ucrainei transportoare blindate, avioane de cercetare tip SAAB Saab-340 AEW&C dotate cu sisteme de radiolocație tip ASC 890, precum și rachete dirijate cu rază medie de acțiune Jaktrobot Rb 99. Suedia va acorda Ucrainei un ajutor militar în baza unui program de sprijin pe durata a 2 ani, program a cărui valoare este de 7 miliarde de dolari (75 miliarde de coroane). Guvernul Lituaniei a disponibilizat 5 milioane de euro pentru construirea de adăposturi în cadrul unor unități de învățământ de pe teritoriul Ucrainei. Germania a anunțat un nou pachet de sprijin umanitar. Prezent la Odesa[3], în vizită, ministrul german al apărării a anunțat un nou pachet de sprijin militar în valoare de cca 500 milioane de dolari. 
• Ungaria se izolează tot mai mult în Europa și în „Occident” și caută lumina iliberală la Minsk. Prezent la Minsk, în cadrul unei vizite oficiale, ministrul maghiar de externe Péter Szijjártó a declarat (alături de omologul său din Belarus) că Ungaria s-ar afla în pericol din cauza retoricii militare a unor țări membre UE și NATO. Potrivit acestuia, declarațiile unor lideri occidentali privind conflictul din Ucraina, mai ales cele privind posibilitatea trimiterii de trupe în Ucraina, sunt “îngrozitoare”. Szijjártó apreciază că actualul conflict din Ucraina poate fi rezolvat doar prin negocieri pașnice. Cu această ocazie, miniștrii de externe ai Ungariei și Republicii Belarus au solicitat public demararea negocierilor de pace, iar Minskul a reiterat oferta de a media aceste negocieri. Alte declarații ale oficialului maghiar: Budapesta nu sprijină politica de sancțiuni a UE împotriva Rusiei și Republicii Belarus; politica europeană de sancțiuni a eșuat; economia europeană a pierdut foarte mult din cauza sancțiunilor proprii; Ungaria este interesată de dezvoltarea relațiilor bilaterale cu Belarus etc. Oficialul maghiar l-a rugat pe omologul său belarus “să facă tot posibilul pentru ca războiul din Ucraina să se încheie cât mai repede”. Din cauza blocajului practicat de Ungaria pe tema Ucrainei, există posibilitatea ca negocierile de aderare ale Ucrainei și Republicii Moldova să fie inițiate, formal, de jure, în ultimele zile ale Președinției belgiene în exercițiu, spre a se evita amânarea inițierii oficiale a negocierilor pe perioada exercitării președinției în exercițiu a Consiliului UE de către Ungaria (1 iulie – 31 decembrie 2024). Pentru o astfel de decizie este nevoie, însă, inclusiv de votul Ungariei.
• Armata rusă și-a intensificat loviturile aeriene asupra țintelor de pe teritoriul Ucrainei care pot fi utilizate pentru amplasarea și utilizarea viitoarelor aeronave F-16 pe care Ucraina le va primi de la partenerii săi occidentali. Potrivit unor bloggeri ruși și presei de la Moscova, aviația rusă efectuează bombardamente tot mai frecvente și tot mai eficiente asupra unor obiective de infrastructură pe care Ucraina intenționează să le folosească pentru amplasarea și utilizarea avioanelor F-16 (atunci când acestea vor fi livrate Kievului de către partenerii săi occidentali din „Coaliția F-16”); ar fi fost lovite recent, cu rachete Kinjal, poligonul Iavoriv din regiunea Lviv (unde ar fi fost lovit un centru de comandă, aflat în buncărele poligonului), aerodromul Starokosteantîniv (Starokonstantinov) din regiunea Hmelnițki etc.
• Summitul NATO din SUA nu va fi unul istoric pentru Ucraina. Oficiali SUA menționează posibile formulări noi pentru Ucraina la Summitul NATO din iulie a.c, de la Washington. Unele state membre se pronunță pentru adoptarea/utilizarea, în comunicatul final al reuniunii, a unor termeni care să răspundă maximal așteptărilor Ucrainei, inclusiv termenul de „invitare”, chiar și într-o formulă ambiguă. Este posibil în comunicatul final să se menționeze în mod ambiguu repere ale unei “foi de parcurs” privind aderarea la NATO, ulterior finalizării războiului. Forma finală a comunicatului se va negocia și în continuare, inclusiv în perioada desfășurării de facto a lucrărilor Summitului. Este posibil ca NATO să numească un reprezentant permanent special pentru Ucraina. Ucraina nu va primi, la Summit, invitația de aderare. Vor exista unele formulări în comunicatul final care să răspundă atât nevoii Ucrainei de a se înregistra evoluții față de reuniunile precedente cât și nevoii Alianței de a transmite încă un mesaj ferm Federației Ruse cu acest prilej.

II. Coduri roșii[4]

• Posibile evoluții și escaladări ale conflictului din Ucraina. Experții occidentali anticipează că este posibil ca președintele francez Emmanuel Macron să dispună, în următoarele săptămâni (chiar zile), trimiterea de personal militar în Ucraina, cu asumarea publică a acestui tip de sprijin pentru Ucraina – instructori militari, trupe necombatante, efective reduse numeric, cu sarcini și misiuni punctuale etc. Este, de asemenea, probabil ca exemplul Franței să fie urmat de țări precum Lituania, Letonia, Estonia, chiar Polonia – este posibil ca trimiterea de instructori militari în Ucraina să fie enunțată ca activitate a unei coaliții multinaționale. Misiunea principală a acestora ar putea-o reprezenta instruirea la sol a trupelor, în diferite domenii (exploatarea armamentelor occidentale, dezvoltarea infrastructurii militare, paza obiectivelor, deminare, medicină militară etc.). Mandatul ar fi unul național, în baza acordurilor bilaterale încheiate de aceste state cu Ucraina (în cazul Franței recentul Acord de colaborare în domeniul securității semnat cu Ucraina, iar măsura ar fi adoptată ca răspuns la o solicitare expresă a autorităților de la Kiev), fără efecte juridice și politice privind angajarea NATO ca alianță. Presa franceză[5] titrează că anunțul președintelui francez ar putea fi făcut la 6 iunie a.c. (ziua debarcării aliaților în Normandia[6]), în prezența președintelui ucrainean Volodimir Zelenski[7]. Reacția posibilă a Federației Ruse: președintele rus a menționat fără echivoc, la Tașkent, că forțele sale armate vor lovi ținte inamice care se vor afla în raza lor de acțiune, pe teritoriul Ucrainei; este posibil ca forțele rusești să încerce operațiuni punctuale de lichidare a unora dintre aceste efective (franceze/străine), pentru a inhiba trimiteri ulterioare de personal militar din partea altor state. Decizia probabilă a președintelui Franței poate avea unele consecințe în planul escaladării conflictului din Ucraina, însă reprezintă o măsură cu efect politic și militar imediat, necesară Ucrainei în actualul context critic creat de menținerea inițiativei tactice a trupelor ruse pe frontul din estul și sudul Ucrainei.
• Moscova nu crede în pace. Media internaționale cauționează insistent zvonul potrivit căruia președintele rus Vladimir Putin ar fi interesat de încheierea unui armistițiu care să înghețe temporar pozițiile părților de-a lungul actualului front din estul și sudul Ucrainei. Este cert că, în pofida inițiativei tactice pe front, nici rezervele Federației Ruse (umane, militare, tehnico-militare, logistice, economice etc.) nu sunt în măsură să sprijine obiectivele actuale (de etapă) pe care le au forțele armate ruse pe teritoriul Ucrainei; în acest context, Federația Rusă este, teoretic, interesată de convenirea unei pauze tactice și/sau operaționale care să fie utilizată ca pauză operațională de refacere a resurselor. Pe de altă parte, oboseala Ucrainei pare a fi mai mare, iar inițiativa tactică rusă probează existența unor resurse ce par a fi, în acest moment, mai mari decât cele ale Ucrainei. În acest context, este puțin probabil că presupusul apel privind încheierea unui armistițiu ar fi fost lansat de Kremlin sau că ar corespunde intereselor Rusiei în acest moment. Mai degrabă Moscova este interesată să își dezvolte operațiunile hibride care par a produce unele efecte în țări democratice (creșterea populismului și a forțelor extremiste), precum și în țări din regiunea extinsă a Mării Negre (turbulențele suprapuse din Caucaz), simultan cu inițiativa tactică de pe frontul ucrainean, unde tentativele de dispersie a forțelor ucrainene sunt tot mai diverse și tot mai frecvente.
• Pedeapsa rusească pentru nesupunere a ajuns deja la Erevan. Proteste stradale de o amplitudine fără istorie în ultimii ani, chemări publice la acțiuni de nesupunere civică, tulburări ale ordinii publice, arestări etc. marchează o nouă criză politică la Erevan, unde, în contextul tentativelor Armeniei de a ieși de sub sfera de influență rusă, “urma rusească” în organizarea sau încurajarea acestor proteste este evidentă. Protestatarii cer demisia premierului armean Nikol Pașinian în contextul cedărilor și aranjamentelor teritoriale ce însoțesc procesul de delimitare a frontierei armeano-azere. Legăturile cu Biserica Ortodoxă ale unora dintre liderii mișcării protestatare, Mișcarea “Tavuș în numele Patriei” (arhiepiscopul Bagrat Galstanian), confirmă suplimentar implicarea Moscovei în organizarea acestor proteste. Obiectivul prioritar al acțiunilor protestatare de la Erevan îl reprezintă schimbarea din funcție a actualului premier armean Nikol Pașinian (după modelul civic patentat tot de acesta – mișcări stradale, chemări la acte de nesupunere civică etc.), ale cărui acțiuni de ieșire de sub influența rusă a Armeniei contravin intereselor Rusiei în Caucaz și nemulțumesc masiv Moscova. Este foarte probabilă o “urmă rusească” în organizarea și manipularea acestor proteste.
• Visul Georgian trezește conștiințe adormite. Adoptarea finală, de către Parlamentul Georgiei[8], în urma respingerii veto-ului prezidențial, a “Legii privind transparența finanțării influenței străine”, a generat noi reacții din partea comunității internaționale și noi proteste interne. Ursula von der Leyen a declarat că vor fi luate în considerare toate opțiunile de reacție. Poziționările externe au fost mai rezervate; în general, oficialii europeni subliniază că Georgia are încă șanse democratice de a reveni asupra acestei legi, mai ales din perspectiva alegerilor parlamentare de la 26 octombrie a.c.. Adoptarea acestei legi confirmă creșterea influenței ruse în Georgia și va reprezenta totodată o temă centrală de dezbateri a viitoarelor alegeri parlamentare. Cel mai probabil, comunitatea internațională va transmite mesaje de nefrecventabilitate a autorilor politici ai Legii (“Visul Georgian”) în campaniile electorale ce vor urma. Președinta Georgiei enunță (în contextul suspiciunilor privind deturnarea parcursului european al Georgiei de către Visul Georgian) un posibil referendum național privind aderarea la UE (după modelul Republicii Moldova), însă oficialii formațiunii Visul Georgian contestă această inițiativă și se vor folosi de toate intrumentele de putere pe care le dețin spre a o bloca.
• Jocurile Rusiei în Balcani se vor radicaliza. Milorad Dodik, liderul Republicii Srpska (entitatea sârbă / parte componentă a Bosniei și Herțegovinei / BiH), a decis convocarea unei “Adunări a Poporului sârb”, la 8 iunie a.c., în cadrul căreia va relua inițiativa așa-numitului “divorț pașnic (civilizat)” de BiH, concept care conotează denunțarea explicită a apartenenței la BiH a entității sârbe. Oficialii sârbi de la Banja Luka par a fi sprijiniți puternic în acest sens de Belgrad și Moscova. Recent, Milorad Dodik s-a întâlnit, la Belgrad, cu președintele sârb Alexandr Vucic, pentru a discuta amploarea, nivelul și limitele sprijinului Serbiei pentru noul proiect secesionist al liderilor entității sârbe. Noua inițiativă a lui Dodik este motivată de acesta prin adoptarea, recentă, de către Adunarea Generală a ONU, a unei rezoluții privind recunoașterea ca genocid a masacrului de la Srebrenița. În prezent, Acordul de la Dayton stabilește fără echivoc apartenența entității sârbe la statul Bosnia și Herțegovina, ca parte a compromisurilor care au pus capăt războiului din 1992-1995. Comunitatea internațională respinge noile demersuri secesioniste ale lui Dodik și avertizează că punerea lor în practică ar echivala cu sfârșitul „independenței” entității sârbe, care “nu există decât ca parte a statului Bosnia și Herțegovina”. Deși se propunță doar în plan retoric, Moscova este unul dintre finanțatorii ideologici ai demersurilor secesioniste ale lui Milorad Dodik, (demersuri) care s-au intensificat în contextul noilor evoluții pozitive privind apropierea de UE a BiH.

III. Alerte gri[9]

• Pe termen scurt, alertele de intensitate medie privesc: 6 iunie a.c. – posibil anunț al președintelui Franței privind trimiterea de instructori militari în Ucraina; 8 iunie a.c. – “Adunarea Poporului sârb” la Banja Luka, Republica Srpska, BiH; 6-9 iunie a.c., alegeri pentru Parlamentul European – acțiuni hibride ale Federației Ruse în țări UE; continuarea acțiunilor hibride ale Federației Ruse privind destabilizarea situației politice în unele țări ale regiunii, prioritar Republica Moldova, Georgia și Armenia.

IV. Lebede negre[10]

• Ruperea frontului din sudul și estul Ucrainei; preluarea inițiativei strategice de către una din părți.