Franța luptă să depășească criza politică internă
Dorin Melnic
Pe 5 septembrie a.c., președintele francez Emmanuel Macron l-a numit pe Michel Barnier, un politician de dreapta care este prezent în mediul politic al țării din 1978, ca noul prim-ministru al Franței, după șapte săptămâni fără premier în funcție.
Anunțul lui Macron vine după o perioadă lungă de blocaj după alegerile anticipate din vara a.c..
Acestea au avut loc în intervalul 30 iunie - 7 iulie a.c., iar ca rezultat niciunul dintre partidele sau coalițiile politice ale Franței nu s-a apropiat de a câștiga majoritatea absolută din cele 289 de locuri necesare pentru funcționării fără obstacole a Adunării Parlamentare franceze. Astfel, liderul francez nu a putut desemna un premier din propriul său partid când coaliția sa, Ensemble, a ajuns pe locul al doilea și a primit doar 20% din voturi.
,,Macron a fost învins. El ar fi acționat împotriva rezultatelor alegerilor dacă ar fi ales pe cineva din partidul său’’, consideră Philippe Marliere, profesor de politică franceză și europeană la Universitatea din Londra (University College London). ,,A luat o decizie de compromis, de a colabora cu un prim-ministru conservator’’.
În calitatea sa de candidat la alegerile prezidențiale din 2022, Barnier a propus atunci interzicerea imigrației non-europene timp de trei până la cinci ani.
În plus, noul premier este cunoscut ca un expert în negocieri, o calitate care ar fi putut influența alegerea lui Macron. A petrecut ani de zile ca comisar al Uniunii Europene și a fost principalul negociator pentru Brexit al blocului din 2016 până în 2021.
Două zile mai tărziu după desemnarea sa, peste 100.000 de oameni au protestat în toată Franța împotriva acestei decizii a președintelui francez.
Protestele au fost convocate de partidul dominant al coaliției de stânga Noul Front Popular (NFP), Franța Nesupusă (FN), deși nu s-au bucurat de un sprijin semnificativ din partea unor parteneri din alianță și a sindicatelor țării.
Barnier a declarat că este deschis să formeze un guvern cu politicieni din întreg spectrul politic, inclusiv de stânga.
Totuși, Jean-Luc Mélenchon, liderul FN, l-a acuzat pe Macron că a ,,furat alegerile’’ și că principalele valori ale democrației au ,,fost încălcate’’ prin refuzul președintelui de a desemna un candidat din partea NFP, care a obținut cele mai multe locuri în Adunarea Națională după desfășurarea alegerilor anticipate.
,,Democrația nu este doar arta de a accepta că ai câștigat, ci și smerenia de a accepta că ai pierdut’’, a declarat acesta.
La rândul său, analistul politic Dominique Moïsi consideră că Macron ar fi putut să urmeze voința poporului prin numirea unui premier din coaliția de stânga, deși multe persoane publice din spațiul francez sugerează că și coaliția are și ea partea ei de vină pentru că nu a reușit să înainteze un candidat care să se bucure de sprijin la scară largă.
,,Barnier reprezintă o personalitate experimentată, moderată, pro-europeană, care sprijină NATO și Ucraina. Va încerca să mențină relații echilibrate atât cu centrul, cât și cu dreapta’’, a afirmat Moïsi.
Noul prim-ministru francez are deja un dosar încărcat pe birou privind urgențele politice interne și externe.
Una dintre principalele sale sarcini ale fostului negociator pentru Brexit este să asigure Bruxelles-ul că Parisul își va reduce datoria masivă, înainte să fie lovit de sancțiuni din partea UE. De asemenea, trebuie să aprobe rapid un buget pentru anul viitor.
Evaluări:
Franța se confruntă cu o așa-numită procedură de deficit excesiv pentru încălcarea regulilor Uniunii Europene privind cheltuielile publice de anul trecut. Deficitul țării (diferența dintre cât cheltuiește și cât produce) a fost de 5.5% din PIB în 2023, cu mult peste cele 3% impuse de standardele UE. Perspectivele arată sumbru în a.c., cu riscul ca deficitul să crească și mai mult.
În trecut, Barnier a pledat pentru reduceri de cheltuieli pentru a pune în ordine finanțele publice, dar acest lucru este mai ușor de spus decât de făcut.
Atât extrema stângă, cât și extrema dreaptă din Adunarea Națională, s-au opus în mod repetat reducerii cheltuielilor. Supraviețuirea guvernului lui Barnier depinde de sprijinul tacit din partea Mitingului Național de extremă dreaptă al lui Marine le Pen, care, ca și tabăra de stânga, a pledat recent pentru măsuri costisitoare care ar putea ridica datoria externă a Franței.
Susținătorii lui Barnier sunt siguri că el va putea să își asume responsabilitățile necesare și să reziste presiunii din partea partidelor pro-cheltuieli.
