Marea Britanie încearcă să învețe de la Italia să gestioneze criza refugiaților
Dorin Melnic
Premierul britanic laburist Keir Starmer a sugerat că va studia acordul Italiei de procesare a cererilor de azil cu Albania, ca parte a unei abordări ,,pragmatice’’ de gestionare a bărcilor de migranți care traversează Canalul Mânecii.
Adresându-se reporterilor, Starmer a spus că a discutat despre ,,conceptul acordului semnat de Italia în timpul discuțiilor de la Roma de pe 16 septembrie a.c. cu omologul său italian Giorgia Meloni.
,,Modelul l-a care s-a gândit guvernul nostru este unul care nu a fost încercat nicăieri’’, a spus Meloni. ,,Dacă va funcționa – așa cum cred eu că va face, toată lumea va înțelege că poate deveni o piatră de temelie pentru a trata în mod diferit problema fluxurilor de refugiați, mai ales din cauza descurajării pe care o produce’’.
Acordul dintre Italia și Albania, semnat pe 16 noiembrie 2023 și convenit pe o perioadă inițială de cinci ani, prevede debarcarea a 36.000 de migranți pe an în portul albanez Shëngjin, la aproximativ 75 de km sud de capitala țării, Tirana. Cazurile lor vor fi procesate la un centru care se construiește la o bază aeriană din apropiere din Gjadër, care poate găzdui 3000 de persoane.
Ambele facilități vor avea personal italian și vor funcționează sub jurisdicția italiană. Cu toate acestea, securitatea exterioară va fi asigurată de gardieni albanezi.
Doar imigranții care provin din țările pe care Italia le consideră sigure vor putea fi supuși controlului în Albania. În prezent există 21 de state, inclusiv Bangladesh, Egipt, Coasta de Fildeș și Tunisia, pe această listă. Anul trecut, 56.588 de migranți din aceste patru națiuni au sosit în Italia.
,,Migranții vor avea același tratament pe care l-ar fi avut în Lampedusa sau în alte centre italiene, doar că nu pe teritoriul italian’’, a concluzionat Meloni. ,,Nimeni nu ne poate reproșa că ce se petrece acum în Albania încalcă drepturile omului’’.
Totuși, nu toată lumea susține acordul menționat. Steve Valdez-Symonds, directorul programului pentru drepturile refugiaților și migranților la Amnesty International din Regatul Unit, afirmă că Londra nu ar trebui să se abată de la propriile ei responsabilități în gestionarea acestei crize, îndemnând-o să dea dovadă de inițiativă proprie. Deputatul laburist Kim Johnson și-a exprimat îngrijorarea în acest sens, considerând că nu are nici un sens ca Starmer să învețe lecții de la o ,,extremistă’’ ca Meloni.
Un lucru este evident: conducerea britanică are nevoie de soluții și să treacă la fapte cât mai curând. Peste 23.000 de persoane au traversat Canalul Mânecii până în prezent în a.c., potrivit statisticilor Ministerului de Interne, iar 45 au decedat în timpul traversărilor.
Această problemă rămâne un subiect sensibil pentru alegătorii britanici. Partidul populist de dreapta Reform U.K. condus de Nigel Farage susține măsuri mai radicale privind migrația peste Canalul Mânecii (partidul se situează în prezent la aproximativ 20% în sondaje, deși nu este avantajat de sistemul electoral actual).
Starmer se simte motivat să acționeze. El face o distincție între schema albaneză – în care cererile de azil ale migranților sunt procesate cu permisiunea de a intra în Italia – și schema Rwanda, abandonată de Partidul Laburist după ce a câștigat alegerile generale din Marea Britanie în iulie a.c..
Conform strategiei anterioare, li se interzicea solicitanților de azil care soseau pe teritoriul britanic să ceară protecție din partea autorităților locale și, în schimb, aceștia erau trimiși în Rwanda, unde erau verificați în conformitate cu sistemul juridic al acestui stat african și nu mai puteau să se întoarcă în Marea Britanie.
Niciun solicitant de azil nu a fost expulzat vreodată, primul zbor fiind anulat după contestații legale în iunie 2022.
Schema a fost criticată pe scară largă ca fiind o amenințare la adresa bunăstării persoanelor vulnerabile care sosesc în Marea Britanie, în speranța de a găsi siguranță. Numeroase organizații de caritate și grupuri pentru drepturile omului s-au declarat împotriva unei astfel de politici.
În concluzie, deși discuțiile din cadrul întâlnirii dintre Starmer și Meloni s-au orientat exclusiv asupra crizei refugiaților, premierul britanic a încercat să beneficieze de deplasarea sa la Roma și ca pe o oportunitate de ,,a reseta’’ relațiile Marii Britanii cu celelalte țări europene, Italia fiind un aliat cheie (cu fluxuri comerciale bilaterale în valoare de peste 50 de miliarde de lire sterline anual) al Marii Britanii.