Regimul politic de la Phenian începe să intre în declin

Dorin Melnic

          Dezertorii nord-coreeni sunt din nou în atenția mass-media. La începutul a.c., Coreea de Sud a raportat că numărul lor aproape s-a triplat în 2023. Numărul ,,dezertorilor de elită’’, care aparțineau celei mai înalte clase sociale din Coreea de Nord și dețineau funcții de rang înalt în guvernul de la Phenian, a crescut și el, de asemenea. Potrivit Ministerului Unificării din Seul, zece dezertori de elită au fugit în Coreea de Sud anul trecut.

          Administrația președintelui sud-coreean Yoon Suk-yeol salută și chiar susține sosirea refugiaților din Nord. În iulie a.c., aceasta a inaugurat Ziua Dezertorilor din Coreea de Nord pentru a condamna încălcările drepturilor omului de către regimul de la Phenian și pentru a evidenția dorința de libertate a dezertorilor. În discursul său de la 15 august a.c., de Ziua Independenței Coreei, Yoon a subliniat formula sa de ,,unificare bazată pe libertate’’, conform căreia Seulul ar trebui să continue difuzarea emisiunilor sale radio și TV în Coreea de Nord pentru a ajuta poporul nord-coreean să înțeleagă ,,propaganda falsă’’ a regimului dictatorial. Yoon îi ajută pe dezertorii de elită nord-coreeni să se integreze în Sud, oferindu-le locuri de muncă în guvern și sume mari de bani pentru informații prețioase despre conducerea de la Phenian. Pe de altă parte, administrația fostului președinte sud-coreean Moon Jae-in ezita să îi angajeze pe acești dezertori din cauza potențialelor consecințe negative pentru legăturile inter-coreene.

          Ahn Chan-il, un dezertor devenit cercetător la Institutul Mondial pentru Studii Nord-Coreene, a declarat că creșterea valurilor de dezertări din rândul elitelor conducătoare indică că autoritatea liderului nord-coreean Kim Jong-un se află în declin.

          ,,Vremurile se schimbă. În prezent, aproximativ șapte milioane de nord-coreeni au telefoane mobile, bucurându-se de un acces mai ridicat la informații externe. Există o nemulțumire tot mai mare în rândul studenților și diplomaților din străinătate, a explicat el.

          La rândul său, Kim Seung-chul, președintele postului de radio sud-coreean North Korea Reform, care a dezertat din Nord în 1993, a declarat că politica Seulului de a-i primi pe dezertori cu brațele deschise a stârnit sentimente complexe în mintea nord-coreenilor.

          ,,Kim Jong-un a anunțat recent că mii de oameni afectați de inundațiile care au creat pagube enorme în țară în iulie a.c. vor fi mutați la Phenian până când vor fi construite case noi. Totuși, acțiunile și cuvintele sale nu pot atenua anxietatea și furia trăită de populație’’, a afirmat acesta.

          El a explicat, de asemenea, că chiar și diplomații nord-coreeni staționați în străinătate câștigă salarii mai mici de 1000 de dolari pe lună și adesea își completează veniturile vânzând alcool pe piața neagră. În plus, acestora li se cere să cumpere bunuri de lux în scopul luării de mită atunci când se întorc acasă. Cei care nu îndeplinesc astfel de sarcini pot fi demiși din funcție, fără să mai fie trimiși din nou peste hotare. Înăsprirea sancțiunilor internaționale asupra Coreei de Nord, care a contribuit la închiderea unui număr mare de ambasade în 2023, subliniază dificultățile financiare ca principala cauză a dezertării.

          Spre deosebire de majoritatea refugiaților globali, care fug de războaie și conflicte civile, dezertorii nord-coreeni caută să scape de persecuția inumană din partea unui regim despotic. Chiar și după ce și-au riscat viața pentru a trece frontierele, ei sunt expuși în mod persistent la pericole și pot fi forțați să renunțe la drepturile omului pentru a supraviețui. Necazurile lor subliniază nevoia urgentă de ajutor umanitar distinct din partea comunității internaționale.

          Deocamdată, soluția cea mai rentabilă ar trebui să se bazeze pe doctrina intervenției umanitare. Coreea de Nord a fost mult timp responsabilă pentru crime de război, îndeplinind astfel criteriile de intervenție internațională conform principiului ,,responsabilității de a proteja’’ al Organizației Națiunilor Unite. Cu toate acestea, salvarea cetățenilor nord-coreeni încă poate fi realizată prin mijloace non-militare.

          China, un aliat apropiat al Phenianului, nu îi consideră pe dezertorii nord-coreeni drept refugiați, ci migranți economici ilegali. Conform unui acord de frontieră cu Coreea de Nord, îi deportează forțat.

          Odată întorși în țară, dezertorii se confruntă cu posibile torturi, muncă silnică, închisoare în lagăre politice sau de reeducare sau chiar execuții de către statul nord-coreean, potrivit activiștilor.

          Kim Jong-un a abandonat în mod oficial obiectivul reunificării cu Sudul și, totodată, a catalogat Seulul în ianuarie a.c. drept ,,Inamicul Numărul Unu – o schimbare dramatică de acum șase ani, când l-a întâlnit pe președintele Moon Jae-in.

          În concluzie, deși Coreea de Nord încă își arată liber imaginea de stat abuziv care atentează la siguranța comunității internaționale, țara nu poate profita de această reputație pentru a-și ascunde propriile frământări interne. Dezertările din rândul elitelor conducătoare pot produce, pe termen mediu și lung, crize politice, anarhie, subminarea cultului dinastiei Kim și creșterea conștientizării în masă a nord-coreenilor față de șansele la un trai mult mai bun dacă s-ar refugia în Sud. Politica izolaționistă a Phenianului ne împiedică să aflăm mai mult despre situația reală din spatele ușilor sediului guvernului condus de Kim Jong-un, dar un lucru rămâne sigur – Occidentul și Coreea de Sud vor rămâne în continuare solidari cu acest popor care va trebui încă să plătească îndelungat cu propria sa durere pentru a-și obține meritata sa libertate.