Înfruntând puterea ascuțită a Rusiei: Cum luptă Georgia împotriva dezinformării?

Autor: Caloianu Anamaria-Florina

          Georgia a reprezentat un punct de interes major pentru URSS datorită poziției sale geografice – o poartă între Orientul Mijlociu și Caucaz, la intersecția între Europa de Est și Asia de Vest. Bogată în resurse naturale și atractivă pentru elitele sovietice datorită climatului blând de la Marea Neagră, aceasta a rămas pentru Kremlin o bijuterie a Caucazului. Începând cu anii 90, statul și-a păstrat atractivitatea din punct de vedere strategic, fiind un nod de tranzit pentru transportul petrolului și gazelor naturale din Marea Caspică către Europa. După prăbușirea URSS, Georgia a devenit un câmp de luptă activ pentru mișcările separatiste din Abhazia și Osetia de Sud, conflicte susținute de Rusia pentru a destabiliza zona și a deraia traiectoria Georgiei de aderare la NATO și UE.

Rusia își extinde ”puterea ascuțită” în Georgia ca parte a unei strategii ample de menținere și consolidare a influenței în fostele republici sovietice. În aceste state, media finanțată de Kremlin își desfășoară activitatea de ani buni, există vorbitori de limba rusă care au acces la canalele de propagandă și dezinformare ale Kremlinului cu mai multă ușurință decât cele pro-vestice sau neutre. Există deja diviziuni în cadrul societăților, conflicte etnice care clocotesc și pe fondul evenimentelor din ultimii ani, numeroase voci sceptice față de instituțiile vestice etc.

Statele acestea fac parte din vecinătatea apropiată a Rusiei;^[1] pierderea lor în mirajul vestic ar reprezenta o lovitură pentru narativul de reîntregire propusă de Rusia prin idealul Russkiy Mir. Din acest motiv, Kremlinul urmărește incizia în societatea civilă și cernerea de intrigi prin dezinformare, având ca scop divizarea societății și cultivarea neîncrederii atât în instituțiile propriului stat, cât și în organe internaționale. Această tactică aparține de puterea hard a statului, conform celebrului autor Joseph Nye Jr., în consecință nu este o formă nouă de putere. Recomandarea acestuia pentru statele democratice nu este lupta focului cu foc, ci menținerea cu fermitate a uneltelor de putere soft deoarece acestea pot fi utilizate în jocuri cu sumă zero competitive, însă pot aduce totodată efecte cu sumă pozitivă.^[2]

Legătura între utilizarea puterii ascuțite (sharp power) și era post-adevărului evidențiază modul în care autocrațiile se folosesc de manipularea informației pentru a atinge obiective geopolitice, deoarece uneltele acestei manifestări de putere se pliază pe distorsionarea realității și pe capitalizarea informațiilor false sau incomplete pentru a influența percepții și a destabiliza societăți. Era post- adevărului marchează un moment în care faptele obiective devin secundare emoțiilor și credințelor personale în modelarea opiniilor publice, un aspect ilustrat de formarea de comunități online care se dezvoltă și cresc în jurul unor preconcepții sau distorsiuni. În plus, campaniile de dezinformare sunt facilitate de ușurința transmiterii informațiilor eronate prin diverse platforme, în general online, care nu trec de un control aprig al informației și care oferă un mediu propice de răspândire necontrolată.

Într-un mediu în care adevărul este relativizat, canale precum Sputnik și RussiaToday au de câștigat de pe urma celor pasionați de realități alternative care să le ofere confort în contrast cu crizele interne din statul lor, contextul tot mai accelerat al conflictelor internaționale, răspunsul întârziat sau ipocrit al organelor internaționale la nevoile comunităților afectate de război, foamete, calamități; iar acești căutători de „adevăr” se reunesc într-un cadru fără granițe – online. Puterea ascuțită nu caută în mod expres să impună un adevăr alternativ, ci doar să îl introducă în arena dezbaterilor publice pentru a genera confuzie și a discredita surse legitime de informație – acțiune ce consumă timp esențial din partea jurnaliștilor, analiștilor și specialiștilor, în timp ce publicul larg optează adesea pentru viziunea simplificată a evenimentelor, care se pliază pe preconcepțiile deja construite.

Rusia s-a folosit de dezinformare ca unealtă geopolitică, întețindu-și eforturile în această sferă anterior războiului din Ucraina, exploatând polaritatea socială și tensiunile interne din țările vizate – pentru Georgia, printre primele ținte ale războiului hibrid rus, temele sensibile precum religia, naționalismul sau suveranitatea au fost recurente în campaniile de dezinformare. Odată cu aproprierea alegerilor parlamentare din octombrie 2024, oficialii georgieni din domeniul securității au avertizat publicul în legătură cu posibilitatea existenței unor înregistrări video și audio false menite să producă o confruntare între autorități, partenerii vestici și Biserica Ortodoxă.^[3] Pe fondul unor tensiuni ridicate privind legăturile dintre elitele politice și Rusia, al regresului democratic al Georgiei și al îngrădirii drepturilor minorităților, aceste alegeri pot afecta permanent traiectoria statului, ducând Georgia în brațele Rusiei sau o întoarcere la idealul de aderare.^[4]

Tacticile de dezinformare ale Rusiei în Georgiei se concentrează pe creșterea neîncrederii în instituțiile statului, vizând delegitimarea acestora, amplificarea sentimentelor anti – EU și NATO, capitalizarea diferințelor de religie, clivajelor de vârstă, politicile de identitate, argumentele istorice.

Partidul Georgian Dream aflat la putere a inițiat o amplă companie conectând circumstanțele protestelor Euromaidan din Ucraina^[5] în urma cărora Președintele ucrainean a părăsit țara, pentru a atrage votanții de partea lor, inspirându-le acestora sentimente de îngrijorare față de destabilizarea statului și neîncredere față de suportul aliaților vestici.^[6] Sloganele de tip „alege pace, nu război”^[7] și imaginile cu distrugerile din Ucraina sunt menite să atingă sensibilitatea votanților, însă reprezintă un pariu electoral care i-ar aduce Georgiei pierderi considerabile în ceea ce îi privește viitorul – în lipsa unei agende clare din partea partidului aflat la putere și în continuare cu influență enormă în stat, suspendarea statului între Rusia și West ar putea duce la o deconectare amplificată între clasa politică și cetățeni, amplificând frustrarea publică și erodând încrederea în democrație, alături de pierderea șansei la aderarea UE.^[8] O astfel de abordare este demnă de luat în considerare drept un exemplu îngrijorător deoarece poate genera susținere pe termen scurt, însă pe termen lung ar slăbi capacitatea Georgiei de a face față presiunilor externe și de a-și proteja stabilitatea internă.  

În luna aprilie a.c., o delegație a Comitetul Politic și de Securitate al Uniunii Europene a discutat în Tbilisi necesitatea grăbirii unor reforme pentru a facilita procesul de aderare^[9] – respectiva vizită a generat un aflux de mesaje pe rețetele sociale prin care reformele erau portretizate drept interferențe în suveranitatea Georgiei, iar aderarea ar reprezenta pierderea controlului asupra politicilor domestice.^[10] Un alt exemplu recent de dezinformare îl privește pe Michael Roth, președintele Comisiei pentru Afaceri Externe din Bundestag, ale cărui declarații legate de importanța societății civile^[11] au fost scoase din context și folosite pentru a sugera insulte aduse cetățenilor.

Răspunsul Georgiei în fata acestor provocări va fi evaluat în timp și, de asemenea, s-a reflectat în cadrul recentelor alegeri parlamentare, însă pentru moment este necesară o trecere în revistă a actorilor și strategiilor întreprinse în vederea combaterii dezinformării. În plus, trebuie amintit climatul privind agenții străini și suportul acordat de aceștia NGO-urilor – o măsură care din păcate a ajuns la nivel legislativ. Nino Dolidze, activistă civică și Directorul Executiv al Societății Internaționale pentru Alegeri Corecte și Democrație (ISFED), a corelat eforturile actorilor din acest segment cu lupta pentru politica externă a Georgiei în ciuda limitărilor impuse de propriile autorități.^[12]

În prezent în Georgia există un număr în creștere de actori implicați în combaterea dezinformării; pentru a face o distincție importantă – organizațiile nonguvernamentale georgiene implicate în acest proces sunt Centrul de Comunicare Strategică,^[13] Media Development Foundation (MDF), ISFED menționată anterior și Transparency International Georgia; în parteneriate internaționale regăsim: EUvsDisinfo, Zinc Network, iar la media independentă: Factcheck Georgia și Myth Detector.

În concluzie, este cert că Rusia și-a menținut și extins puterea ascuțită în Georgia prin intermediul dezinformării din motive strategice majore: poziția geografică a statului, apropierea de vest, legăturile istorice cu Moscova. Dezinformarea a rămas instrumentul central în eforturile Rusiei de a submina integrarea Georgiei în UE, exploatând tensiunile interne și neîncrederea, haosul și oportunismul erei post-adevăr.

Bibliografie:

1. „Meetthe Georgian activists fighting disinformation”, Eastern Partnership Civil Society Forum, 17 Octombrie, 2024, eap-csf.eu/articles/meet-the-georgian-activists-fighting-disinformation, accesat la:  19 octombrie 2024.

2. Adomeit, Hannes (2011).“Russia and its Near Neighborhood: Competitionand Conflict within the EU.” Natolin Research Papers, vol. 04, Mai 2011. College of Europe, aei.pitt.edu/58636.

3. Gladun,Andrii (2019). “Impact of Repression on Mobilization: The Case of theEuromaidanProtests in Ukraine.” Social Justice, vol. 46, no. 2/3 (156), 2019, pp. 29–50. JSTOR, https://www.jstor.org/stable/26952572, accesat 1 octombrie 2024.

4. Gleichgewicht, Daniel (2024). „Battle for democracy continues in Georgia: why the EU cannot afford to overlook it”,New Eastern Europe, 25 aprilie 2024, neweasterneurope.eu/2024/04/25/battle-for-democracy-continues-in-georgia-why-the-eu-cannot-afford-to-overlook-it, accesat la:  19 octombrie 2024.

5.EUvsDisinfo (2024). „Interview with Nino Dolidze: election turnout in Georgia is most important now”, EUvsDisinfo, 26 august 2024, euvsdisinfo.eu/interview-with-nino-dolidze-election-turnout-in-georgia-is-most-important-now, accesat la:  19 octombrie 2024.

6. „How disinformation tries to discredit EU politicians visiting Georgia”, EDMO, 15 octombrie 2024, edmo.eu/publications/how-disinformation-tries-to-discredit-eu-politicians-visiting-georgia, accesat la:  19 octombrie 2024.

7. Nye Joseph S. Jr. (2023) „How Sharp Power Threatens Soft Power: The Right and Wrong Ways to Respond to Authoritarian Influence”, Foreign Affairs, 26 iunie 2023, www.foreignaffairs.com/articles/china/2018-01-24/how-sharp-power-threatens-soft-power, accesat la:  19 octombrie 2024.

8. Kipiani, Victor (2024). „Georgia: War or peace? - Emerging Europe”, Emerging Europe, 7 octombrie 2024, emerging-europe.com/opinion/georgia-war-or-peace, accesat la:  19 octombrie 2024.

9. Demytrie,Rayhan (2024). „Pivotal moment for Georgians with future in Europe at stake”, BBC, 16 octombrie 2024, www.bbc.com/news/articles/c4g9wve5k19o, accesat la:  19 octombrie 2024.

10. Georgian, Rfe/Rl Serviciul (2024). „Georgia avertizează că materiale video și audio false vor fi folosite pentru a provoca tulburări înainte de alegeri”, Europa Liberă România, 17 octombrie 2024, romania.europalibera.org/a/georgia-avertizeaza-ca-materiale-video-si-audio-false-vor-fi-folosite-pentru-a-provoca-tulburari-inainte-de-alegeri/33162047.html,, accesat la:  19 octombrie 2024.

11. „Press release on theoccasion of the visit of the Members of the EU Political and Security Committee to Georgia”, EEAS, www.eeas.europa.eu/delegations/georgia/press-release-occasion-visit-members-eu-political-and-security-committee-georgia_en?s=221, accesat la:  19 octombrie 2024.

12. Nețoiu, Raul (2024).   “UE sau Putin: Cu cine va vota Georgia. Rusia amenință că va interveni militar dacă partidul prorus nu...” Digi24, 17 septembrie 2024, www.digi24.ro/stiri/externe/ue-sau-putin-cu-cine-va-vota-georgia-rusia-ameninta-ca-va-interveni-militar-daca-partidul-prorus-nu-castiga-alegerile-analiza-dw-2931843, accesat la:  19 octombrie 2024.

13. Gvineria,Shota (2024). „The geopolitical causes of Georgia’s political crisis”,Middle East Institute, 17 iulie 2024, www.mei.edu/publications/geopolitical-causes-georgias-political-crisis, accesat la:  19 octombrie 2024.