Alegerile prezidențiale din Republica Moldova

Autor: Dorin Melnic

          Pe 3 noiembrie a.c. a avut loc al doilea tur al alegerilor prezidențiale din Republica Moldova.

          Cu o prezență totală la vot de 54.34%, Maia Sandu, președintele actual al țării, cu o atitudine pro-europeană determinată, a obținut 55.41% din voturi, obținând un al doilea mandat consecutiv. Adversarul ei, Alexandr Stoianoglo, fost procuror general și membru al Partidului Socialiștilor din Republica Moldova, cu o orientare pro-rusă, a primit 44.6% din voturi.

          Sandu a primit, de asemenea, cea mai mare pondere de voturi și în primul tur de scrutin din 20 octombrie, de aproximativ 42%. Pe măsură ce Moldova își continuă traseul spre integrarea în Uniunea Europeană, rezultatul joacă un rol crucial în viitorul țării.

          ,,Moldova, ești victorioasă! Astăzi, dragi moldoveni, ați oferit o lecție de democrație, demnă de a fi scrisă în cărțile de istorie. Astăzi, voi ați salvat Moldova!’’, a spus Sandu după ce și-a revendicat victoria în alegeri.

          Ea a ținut să și menționeze că alegerile s-au confruntat cu un ,,atac fără precedent’’ prin presupuse scheme, inclusiv bani murdari, cumpărare de voturi și interferență electorală ,,de către forțele ostile din afara țării’’ și grupuri criminale.

          Stanislav Secrieru, consilierul pentru securitate națională al președintelui, a scris pe rețeaua de socializare X: ,,Observăm interferențe masive din partea Federației Ruse în procesul nostru electoral care au un potențial ridicat de a distorsiona rezultatul votului’’.

          Ministerul de Externe al Republicii Moldova a declarat în după-amiaza zilei alegerilor că secțiile de votare din orașe europene precum Liverpool, Northampton și Frankurt au fost vizate de false amenințări cu bombă, care ,,intenționau să oprească procesul de vot’’.

          La rândul ei, poliția moldovenească a declarat că deține ,,dovezi rezonabile’’ ale transportului organizat al alegătorilor – ilegal conform codului electoral al țării – către secțiile de votare din țară și din străinătate și că se va ocupa de ,,investigarea și colectarea probelor’’ în legătură cu activitățile de transport aerian din Rusia către Belarus, Turcia și Azerbaidjan.

          Moscova a negat orice acuzație.

          ,,Respingem cu hotărâre orice acuzație că ne amestecăm în alegerile prezidențiale din Moldova. Totul este fals’’, a declarat Dmitri Peskov, purtătorul de cuvânt al Kremlinului.

          În dezbaterea prezidențială de pe 27 octombrie a.c., Sandu l-a acuzat pe Stoianoglo că este ,,calul troian’’ pentru interesele străine înclinate să preia controlul Republicii Moldova.

          Acesta a respins acuzațiile că ar fi un agent al Rusiei, dar a refuzat să critice Kremlinul pentru invadarea Ucrainei și a cerut îmbunătățirea relațiilor dintre Chișinău și Moscova.

          Retorica de echilibru Vest-Est a fostului procuror general este distinctă față de cea pe care a implementat-o Sandu pe parcursul primului ei mandat, când diplomații ruși au fost expulzați, iar agresiunea Rusiei împotriva Ucrainei a fost criticată în numeroase rânduri.

          De asemenea, Stoianoglu a criticat-o pe Sandu pentru că nu a reușit să se ocupe de interesele moldovenilor de rând și că duce o politică de dezbinare într-o țară care are o majoritate vorbitoare de limba română și o minoritate mare vorbitoare de limba rusă.

          Un aspect important ce trebuie analizat este că Sandu nu a câștigat în Moldova însăși, unde Stoianoglo a obținut cu 30 000 mai multe voturi. Ceea ce a ajutat-o să obțină un al doilea mandat a fost sprijinul puternic în rândul alegătorilor din diaspora, statisticile arâtând că aceasta a fost votată de aproximativ 83% din cetățenii moldoveni din afara țării. Nu este moral să facem distincție dintre alegătorii din Moldova și din diaspora – însă rezultatele prezintă și o latură dezamăgitoare.

          Totodată, susținătorii lui Sandu din interiorul Republicii Moldova sunt concentrați predominant în capitală și în regiunile centrale. În capitala Chișinău, ea a obținut un scor de 57%, reprezentând aproape o treime din totalul votului de pe teritoriul țării. În zonele din nord și sud, Stoianoglo a luat în general cea mai mare cotă de voturi.

          În Bălți, al doilea oraș că mărime al țării, Sandu a obținut doar 30% din voturi; în Găgăuzia, regiune autonomă care este și un focar al activismului pro-rusesc – 3%; în Transnistria – 20%.

          Câștigarea unui nou mandat de președinte demonstrează că Sandu este un lider ambițios și cu viziuni consolidate, dar nu avem garanții că PAS, partidul ei, va prevala în mod similar la alegerile parlamentare care vor avea loc în vara lui 2025. Este posibil ca forțele pro-europene ale țării să se afle într-o coabitare dificilă cu un potențial guvern condus de socialiști începând cu anul viitor. Într-o democrație parlamentară, în care puterile guvernului le depășesc cu mult pe cele ale președintelui, acest lucru ar putea încetini semnificativ negocierile de aderare a Republicii Moldova la UE.

          Acest scenariu denotă însă și câteva aspecte pozitive. Înfrângerea lui Stoianoglu a demonstrat clar limitele ingerinței ruse. Există o parte semnificativă a electoratului moldovenesc care nu poate fi influențată de dezinformarea creată de Moscova sau de cumpărarea de voturi. Aici apare deja o bază pe care Sandu și PAS pot construi de azi înainte.