Ungaria și Polonia în a doua jumătate a anului 2024: ștafeta președinției Consiliului UE și anul alegerilor

Autor: Caloianu Anamaria-Florina

            Anul 2024 reprezintă un moment de cotitură electorală pentru Uniunea Europeană, care a trecut deja prin prima provocare odată cu alegerile pentru Parlamentul European. În prezent, se conturează noi direcții de viitor, mai ales în contextul rezultatului alegerilor din Statele Unite. Este clar că administrațiile europene vor trebui să se adapteze noii realități politice și să găsească soluții pentru a face față provocărilor în domeniul securității, economiei și în alte sectoare cheie.

Nemulțumirile sau speranțele legate de alte rezultate electorale ar trebui canalizate constructiv, atât la nivel intern, cât și internațional. Scena internațională este acum extrem de dinamică, marcată de conflicte în desfășurare care influențează nu doar securitatea teritorială, economică și energetică, dar și ordinea juridică, în contextul unei tranziții lente de la multilateralism către minilateralism.

În acest context, Ungaria, care a obținut unele satisfacții legate de rezultatele recente din alegerile statelor vecine, deține în prezent președinția Consiliului Uniunii Europene și va preda ștafeta Poloniei la începutul anului viitor. Consiliul Uniunii Europene reprezintă guvernele statelor membre, aducând împreună miniștri și experți naționali pentru a negocia și adopta legislație, a încheia acorduri în numele UE, a aproba bugetul, a dezvolta politica de securitate și a lua măsuri într-o serie de domenii stabilite.

În lumina vizitei efectuate de către Victor Orban în Georgia pentru a felicita partidul de la conducere pentru o nouă victorie și summit-ului recent din Budapesta, este necesară o evaluare a balansului Ungariei între interesul național și președinția Consiliului, în lumina acestui val de alegeri care s-a centralizat în cea de-a doua jumătate a acestui an; în particular, trebuie analizat cum anume putem să ne raportăm asupra următoarei președinții, respectiv cea a Poloniei.

Ungaria și-a stabilit șapte domenii tematice pentru perioada 1 iulie – 31 decembrie, axându-se în mare parte pe priorități interne reflectate în agenda președinției. Printre aceste priorități se numără creșterea competitivității și definirea viitorului politicii de coeziune, promovarea unei politici de extindere coerente și bazate pe merit, precum și preocupări privind securitatea și apărarea, controlul imigrației ilegale și provocările demografice.^[1] De asemenea, Ungaria a accentuat necesitatea adaptării politicii agricole pentru a sprijini fermierii din statele membre.

În privința competitivității, în urma summit-ului din 7 noiembrie, liderii statelor membre au lansat Declarația din Budapesta privind noul pact pentru competitivitatea europeană^[2] – aceștia au reiterat astfel intensificarea eforturilor pentru asigurarea bunei funcționării a pieței unice, conturarea planurilor pentru o uniune a economiilor și investițiilor până în 2026, unirea pieței de capital; în total adunând douăsprezece puncte pe agenda curentă.

            Deși încă în desfășurare, președinția Ungariei la Consiliul Uniunii Europene a fost intens monitorizată de liderii europeni din cauza îngrijorărilor legate de sprijinul modest al Ungariei pentru Ucraina și de relațiile apropiate ale acesteia cu Rusia.^[3] Politica externă a Ungariei, în care interesele naționale, apărarea și securitatea energetică sunt priorități centrale, conturează profilul unui partener cu o abordare diferită, orientat mai mult spre est decât spre vest, căutând să-și asigure o poziție favorabilă în contextul schimbărilor geopolitice din regiune.

Rotirea președinției UE a adus experții de la Bruxelles într-o poziție sensibilă, având în vedere sprijinul deschis al lui Viktor Orbán pentru succesul partidelor populiste cu afinități pro-ruse și promovarea unei colaborări strânse cu aceste grupuri. Acest aspect este analizat și în lucrarea cercetătorilor Andrea Schmidt și Viktor Glied, care examinează implicațiile politicilor lui Orbán asupra direcției strategice a Uniunii Europene. Aceștia au urmărit conceptul de “pragmatism” în relațiile internaționale, iar în cazul Ungariei (și nu numai) este important de subliniat argumentul lor privind această abordare ca un element al neorealismului. Astfel, se acordă prioritate intereselor politice și economice pe termen scurt, evitându-se considerațiile morale sau etice în luarea deciziilor.^[4]

Președinția Poloniei poate aduce o recalibrare Uniunii Europene, luând în considerare interesul acut prezentat de Prim Ministrul Donald Tusk în vederea sondării unei poziții unitare în privința viitorului Ucrainei și cooperării cu noua administrație Trump.^[5]  Victoria lui Trump nu surprinde, ci mai degrabă stimulează conducerea poloneză să își asume un rol de lider în Uniunea Europeană, într-un moment favorabil, având în vedere apropiata preluare a președinției Consiliului UE. Beneficiind de o relație solidă cu Statele Unite în urma interacțiunilor anterioare, Polonia își menține orientarea către consolidarea capacităților proprii de apărare,^[6] fiind totodată precaută față de abordarea tranzacțională specifică administrației Trump.

În ciuda comentariilor adresate Președintelui Trump, Polonia este destul de bine încadrată atât în structurile europene cât și în NATO, oferă încrederea și stabilitatea de care au nevoie Franța și Germania, care au fost prinse într-o poziție destul de fragilă de schimbările aduse atât pe plan domestic cât și internațional. Donald Tusk a anunțat că dorește să aibă discuții oficiale cu președintele Franței, Secretarul General al NATO și Prim-ministrul Marii Britanii cât mai repede posibil.

În prezent, Polonia poate fi considerată un exemplu pozitiv în ceea ce privește cheltuielile alocate NATO și aspiră să obțină un loc în G20. Autoritățile poloneze caută totodată oportunități de dialog cu diverși actori internaționali pentru a promova agenda Uniunii Europene. Cu toate acestea, există tensiuni interne semnificative: opoziția este vehementă în privința sprijinului pentru Donald Trump, iar anul viitor vor avea loc alegeri prezidențiale care ar putea aduce noi provocări politice.

În ceea ce privește reacțiile privind alegerile din Georgia, în cadrul grupului de la Vișegrad s-au evidențiat câteva diferențe de opinie: Polonia sprijină poziția președintei Georgiei, susținând că voturile ar trebui renumărate într-o manieră transparentă; Ungaria, prin vizita lui Viktor Orbán de la începutul lunii noiembrie, și-a arătat sprijinul pentru victoria partidului aflat la guvernare; in schimb, Cehia și Slovacia au ales să nu își exprime o poziție clară față de rezultatul alegerilor din Georgia.^[7] Potrivit oficialilor polonezi, în colaborare cu Germania și Franța, Polonia solicită o investigație transparentă asupra alegerilor,^[8] subliniind sprijinul pentru aspirațiile de aderare ale Georgiei și reafirmând că Georgia aparține Europei.^[9]      

În concluzie, ne putem aștepta ca  Polonia să preia președinția Consiliului Uniunii Europene cu o agendă centrată pe securitate, tranziția energetică justă, întărirea cooperării cu partenerii cheie și protecția intereselor central-europene. Aceasta președinție oferă Poloniei o oportunitate unică de a avansa pe teme prioritare pentru regiune și pentru UE în ansamblu.

Un obiectiv major îl reprezintă consolidarea securității energetice a Europei, în special prin coordonarea tranziției de la dependența de gazul rusesc. Polonia vizează modificarea politicilor de mediu ale UE în timpul președinției din 2025, concentrându-se pe revizuirea sistemului ETS2,^[10] care generează costuri suplimentare pentru clădiri și transport. Autoritățile poloneze avertizează că aceste măsuri ar afecta gospodăriile dependente de cărbune și combustibili fosili și propun amânarea implementării ETS2, oferind statelor membre obiective personalizate pentru a sprijini o tranziție energetică echitabilă.^[11]

 Finalizarea sincronizării rețelelor de electricitate din țările baltice cu sistemul european și renegocierea tranzitului gazului rusesc prin Ucraina sunt aspecte esențiale pentru a reduce influența Rusiei în regiune.^[12] De asemenea, Polonia își propune să încurajeze dezvoltarea unor „Planuri Sociale pentru Climă” la nivel european, pentru a sprijini gospodăriile vulnerabile în fața creșterilor de prețuri cauzate de tranziția verde.

În plus, este de așteptat ca Polonia să inițieze discuții în ceea ce privește bugetul multianual 2028-2034 al UE, axându-se pe menținerea fondurilor de coeziune și pentru tranziția justă. Aceste resurse sunt esențiale pentru susținerea regiunilor miniere care necesită alternative economice durabile în contextul renunțării la cărbune.

Un alt punct de interes pentru Polonia este relația UE cu Marea Britanie, Varșovia urmând să organizeze un summit la nivel înalt în cadrul parteneriatului strategic post-Brexit. Acest summit este văzut ca o oportunitate de a întări legăturile comerciale și de securitate între UE și Regatul Unit.^[13]

În concluzie, anul 2024 aduce schimbări politice importante în Europa, fiind un moment electoral crucial. În a doua jumătate a anului în curs, Ungaria deține președinția Consiliului UE, urmând ca Polonia să preia această poziție. Prioritățile acestor țări includ consolidarea securității, sprijinul pentru competitivitate economică și o tranziție energetică echitabilă. De asemenea, politica externă și relațiile regionale sunt intens monitorizate, cu un accent pe independența energetică față de Rusia și cooperarea cu Statele Unite în contextul unor schimbări geopolitice semnificative.

Bibliografie:

1. Barigazzi, Jacopo (2024). „Hungary: The EU’s two-faced defense champion”. POLITICO, 26 iunie 2024, www.politico.eu/article/hungary-europe-defense-champion-two-faced-russia-ukraine-war-viktor-orban, accesat 11 noiembrie 2024.
2. Beyza, Binnur Donmez (2024). „France, Germany, Poland call for investigation into Georgia’s elections”. Anadolu Agency, 8 noiembrie 2024, www.aa.com.tr/en/europe/france-germany-poland-call-for-investigation-into-georgias-elections/3387822, accesat 12 noiembrie 2024.
3.  Jakubik, Maciej și Joanna Pandera (2024). „Secure and solidarity-based transition. Tasks for the Polish EU Presidency”. Forum Energii, www.forum-energii.eu/en/presidency-priorities-poland, accesat 12 noiembrie 2024.
4. Krzysztoszek, Aleksandra, Sofia Mandilara (2024). „Poland aims to revise EU green policies during Council presidency”. Euractiv, 1 octombrie 2024, www.euractiv.com/section/politics/news/poland-aims-to-revise-eu-green-policies-during-council-presidency, accesat 12 noiembrie 2024.
5. Krzysztoszek, Aleksandra și Sofia Mandilara (2024). „Poland gears up for EU leader role after Trump win, instability in Europe”. Euractiv, 11 noiembrie 2024, www.euractiv.com/section/politics/news/poland-gears-up-for-eu-leader-role-after-trump-win-instability-in-europe, accesat 11 noiembrie 2024.
6. Ministerul Afacerilor Externe din Polonia (2024). „MFA statement on parliamentary elections in Georgia - Ministry of Foreign Affairs Republic of Poland - Gov.pl website”. Ministry of Foreign Affairs Republic of Poland, www.gov.pl/web/diplomacy/mfa-statement-on-parliamentary-elections-in-georgia, accesat 12 noiembrie 2024.
7. Moss, Jessica (2024). „V4 Divided on Georgian Elections: Poland Condemns, Hungary Backs, Czechia and Slovakia Stay Silent”. Visegrad Insight, 29 octombrie 2024, visegradinsight.eu/v4-divided-on-georgian-elections-poland-condemns-hungary-backs-czechia-and-slovakia-stay-silent, accesat 12 noiembrie 2024.
8. Olech, Aleksander (2024). „Trump wins: what this means for Poland, NATO, and the world”. Defence24.com, 9 noiembrie 2024, defence24.com/geopolitics/trump-wins-what-this-means-for-poland-nato-and-the-world.
9. Schmidt, Andrea, Viktor Glied (2024). „Pragmatic foreign policy of Hungary in the shadow of the Russian-Ukrainian war”. Eastern Journal of European Studies, vol. 15, no. Special Issue, ianuarie 2024, pp. 247–67. https://doi.org/10.47743/ejes-2024-si12.
10.  Smith, John (2024). „Poland commits to high level EU Summit with UK in 2025.” Euro Weekly News, 4 noiembrie 2024, euroweeklynews.com/2024/11/04/poland-commits-to-high-level-eu-summit-with-uk-in-2025, accesat 12 noiembrie 2024.
11. Consiliul Uniunii Europene (2024). „Declarația de la Budapesta privind noul pact pentru competitivitatea europeană”. Consiliul Uniunii Europene, 8 noiembrie 2024, www.consilium.europa.eu/ro/press/press-releases/2024/11/08/the-budapest-declaration, accesat 11 noiembrie 2024.
12. Consiliul Uniunii Europene (2024). „The presidency of the Council of the EU A rotating presidency”. 2024, www.consilium.europa.eu/en/council-eu/presidency-council-eu, accesat 11 noiembrie 2024.