Acordul Grânelor – un studiu de caz care analizează situația actuală prin prisma teoriei jocurilor

Autor: Caloianu Anamaria – Florina

            Acordul Grânelor a oferit, pentru o perioadă scurtă de timp, o fărâmă de speranță în fața crizei generate de războiul din Ucraina. Acesta a adus o soluție temporară pentru impactul devastator al blocajului exporturilor de cereale asupra țărilor din Africa și Orientul Mijlociu, regiuni care depind într-o mare măsură de grânele ucrainene. Încheiat la 22 iunie 2022, după lungi negocieri și eforturi multilaterale, acesta a fost oarecum revendicat drept o victorie a Turciei în ceea ce privește implicarea sa ca mediator în regiune.^[1]

Cunoscut sub denumirea de „Inițiativa Marea Neagră – Cereale” (Black Sea Grain Initiative), acordul a fost încheiat inițial în 2022, având ca scop permiterea exporturilor de cereale din Ucraina, prin Marea Neagră, în ciuda blocadelor impuse de Rusia în contextul războiului. Acesta a fost un pas esențial pentru stabilizarea pieței globale a alimentelor, în special pentru țările din Africa și Orientul Mijlociu, care depind semnificativ de grânele ucrainene.

            Conform acestuia: exportul cerealelor se realizează din porturile ucrainene de la Marea Neagră (Odesa, Ciornomorsk și Iujni/Pivdenii), după ce acestea sunt supuse unui control detaliat. Cargoboturile urmează un coridor umanitar convenit între părțile semnatare, navigând prin Marea Neagră până la Istanbul. Navele care circulă între porturile ucrainene și alte destinații sunt inspectate de o echipă de specialiști ruși, turci, ucraineni și ai Națiunilor Unite, în cadrul unei baze a marinei turce, pentru a se asigura că exporturile respectă reglementările de siguranță.^[2]

 Acordul a fost reînnoit la începutul anului 2023, dar, în iulie 2023, Rusia s-a retras din inițiativă, ceea ce a avut un impact major asupra funcționării sale. Retragerea Rusiei a redus semnificativ marja de negociere a celorlalte părți implicate, cum ar fi Ucraina și Turcia, iar situația a devenit mult mai complicată. Aceasta a lăsat la latitudinea Rusiei decizia de a permite sau nu reluarea exporturilor prin Marea Neagră, iar Ucraina și aliații săi nu au avut prea multe opțiuni pentru a renegocia condițiile.

Inițiativa Marea Neagră - Cereale a avut un impact semnificativ asupra reducerii prețurilor alimentelor și a stabilizării piețelor globale. Până în mai 2023, peste 30 de milioane de tone de cereale și alte produse alimentare au fost exportate, majoritatea către țările în dezvoltare, ceea ce a ajutat la susținerea economiilor mai vulnerabile. Totuși, după martie 2023, livrările au scăzut semnificativ, în mare parte din cauza riscurilor crescute pentru nave și a procedurilor de inspecție care au încetinit tranzitul. Aceste dificultăți au redus eficiența acordului, iar nemulțumirile, atât din partea Rusiei, cât și a altor părți, au dus la o scădere generală a exporturilor de cereale.

Motivul invocat de Rusia pentru retragerea din acord a fost legat de nemulțumirile față de sancțiunile internaționale și de condițiile legate de exportul propriilor cereale.^[3] În pofida acestor provocări, unele voci internaționale au continuat să apere necesitatea menținerii acordului^[4] pentru a preveni o criză alimentară globală Retragerea Rusiei a afectat în mod semnificativ economia globală, iar impactul a fost resimțit mai ales în regiunile dependente de importurile de cereale ucrainene.^[5] Așadar, continuarea acestui acord rămâne un subiect extrem de delicat, care depinde în mare măsură de evoluțiile geopolitice și de negocierile dintre marile puteri implicate.

Analiza acestui acord prin prisma teoriei jocurilor nu este un demers nou; dealtfel, am identificat un studiu relevant pentru cercetare, realizat în 2023 de Paari Dhanasekaran. În această lucrare, autorul explorează legăturile deja binecunoscute dintre teoria jocurilor și relațiile internaționale, subliniind mai ales modul în care actorii își exprimă un comportament rațional, orientat spre maximizarea propriilor interese. Studiul arată că modelul de joc aplicat acordului a fost influențat semnificativ de renegocierile constante, care au testat și ajustat strategiile actorilor în mod repetat.^[6]

Propun mai jos o reprezentare simplificată a acestui studiu de caz, adaptată la dimensiunea restrânsă a articolului, pentru a evidenția o realitate evidentă: acordul se îndepărtează tot mai mult de formatul inițial, iar șansele de renegociere devin tot mai reduse. Deși acordul a implicat numeroși actori, din perspectiva teoriei jocurilor, situația poate fi sintetizată ca un joc de tip „dilema prizonierului,” reflectând contrastul dintre motivațiile Rusiei și ale Ucrainei. Fiecare dintre cei doi actori s-a confruntat cu o alegere între cooperare și abandonarea acordului. Cooperarea ar fi generat beneficii comune, precum creșterea exporturilor și stabilizarea prețurilor globale la alimente, în timp ce renunțarea a fost dictată de prioritizarea obiectivelor strategice naționale.

Explicații:

În primul scenariu de cooperare – cooperare, ambele parti pun în centru obiectivele comune și scenariul nefast cauzat de o criză alimentară globală; tocmai de aceea se urmăresc recompense care ar satisface ambele părți: reducerea sancțiunilor, incentive de transport a grânelor, acordarea de suport pentru statele de tranzit etc. În prima etapă a acestui acord, varianta aceasta a fost cea mai dezirabilă.

În cadrul următorului scenariu cooperare – renunțare, unul pur ipotetic considerând necesitatea Ucrainei de a-și vinde grânele, Rusia s-ar fi poziționat pozitiv față de părțile terțe care au contribuit la negocierea acestui acord, în timp ce Ucraina ar fi avut de suferit.

Pentru al treilea scenariu, cel care a devenit realitate, Rusia și-a prioritizat interesele strategice în pofida beneficiilor aduse de acest acord, deoarece aceste beneficii au fost evaluate ca fiind insuficiente. Ucraina a rămas dornică de participare în cadrul acordului, tocmai de aceea a urmat o perioadă în care mediatorii au exercitat presiuni pentru renegocierea acestuia.

Scenariul în care ambele state renunță este din nou unul pur teoretic; luându-se în vedere contextul actual, niciunul din state nu își dorește izolare economică completă.

            În concluzie, actorii implicați se află într-un joc cu sumă negativă, deoarece Rusia percepe câștigurile Ucrainei ca pe o pierdere strategică. Prin urmare, orice inițiativă de renegociere riscă să atingă un moment critic – Rusia urmărește să restrângă accesul Ucrainei la piețele internaționale și, implicit, la veniturile esențiale pentru finanțarea războiului. 

Este important de menționat că acest acord s-a bazat pe angajamente verbale și pe medierea externă oferită de Turcia și ONU, lipsind însă un angajament credibil care să asigure cooperarea durabilă. Acordul a fost marcat de numeroase momente de tensiune și a funcționat în paralel cu conflictul armat, ceea ce a determinat Rusia să evalueze că destabilizarea piețelor globale ar putea intensifica presiunea asupra Occidentului pentru relaxarea sancțiunilor. Între timp, Ucraina și susținătorii săi au căutat soluții alternative, deși mai costisitoare, dar aliniate cu obiectivul de a responsabiliza Rusia pentru agresiune.

Din perspectiva teoriei jocurilor, acest acord nu a reușit să atingă un echilibru Nash, astfel încât ambele părți să fie satisfăcute cu beneficiile rezultate din menținerea acordului. Rusia a considerat că cealaltă parte are mai mult de câștigat și a decis să își continue strategia din teren și în cadrul negocierilor legate de acest acord. 

Părțile implicate ca mediatori nu au putut crea un cadru suficient de rezilient pentru a se adapta cerințelor Rusiei și au pus în joc o putere limitată de influență. Astfel, acordul a intrat într-un con de umbră, în ciuda eforturilor și declarațiilor sporadice ale Turciei privind o posibilă revitalizare a acestuia.

Bibliografie:

1. Binmore, K. (2013). Game theory: A very short introduction (1st ed.). Oxford University Press. [https://doi.org/10.1093/actrade/9780199218462.001.0001].
2. Amir, S. R. (2024, August 27). „The truth about Turkey’s interest in Russia–Ukraine grain trade.” Fair Observer. [https://www.fairobserver.com/politics/the-truth-about-turkeys-interest-in-russia-ukraine-grain-trade].
3.  Dhanasekaran, P. (2023, October 13). „Black Sea Grain Initiative: A game-theoretic analysis.” Research Gate, p. 2. [https://www.researchgate.net/publication/374994950_Black_Sea_Grain_Initiative_a_Game-Theoretic_Analysis].
4. Leal Filho, W., et al. (2023, October 31). „How the war in Ukraine affects food security.” Foods (Basel, Switzerland), 12(21), 3996. [https://doi.org/10.3390/foods12213996].
5. Savage, S. (2023, July 17). „Russia killed off the Black Sea grain deal. What happens now?” POLITICO. [https://www.politico.eu/article/russia-ukraine-war-black-sea-grain-deal-food-export].
6. Thoms, S. (2023, July 17). „Ce înseamnă expirarea acordului vizând grânele?”, DW. [https://www.dw.com/ro/expirarea-acordului-viz%C3%A2nd-gr%C3%A2nele-ce-semnifica%C5%A3ie-are-asta/a-66243828]
7. United Nations. (2023, July 17). „UN chief regrets Russia’s decision to withdraw from grain deal.” UN News. [https://news.un.org/en/story/2023/07/1138752].