From Ukraine with Grain: Siria în prim-plan!

Autor: Caloianu Anamaria – Florina

          Pe 15 decembrie 2024, președintele Ucrainei și-a exprimat sprijinul pentru Siria, anunțând intenția de a oferi ajutor umanitar și grâne poporului sirian, ca răspuns la prăbușirea regimului al-Assad.^[1] Conform Reuters^[2] – în baza unor surse siriene și rusești, exportul de grâne rusești în Siria a fost suspendat pe baza incertitudinii privind noua conducere, lăsând astfel țara vulnerabilă într-un moment critic, în care se preconizează o criză alimentară (aspect subliniat de către liderul ucrainean)^[3] având în vedere că Rusia era unul dintre principalii susținători economici ai regimului sirian.^[4] Ministrul Agriculturii din Ucraina, Vitaliy Koval, și ministrul Afacerilor Externe, Andriy Sybiha, au declarat că Ucraina este pregătită să restabilească relațiile cu Siria și că intenționează să ofere acest sprijin.^[5] Deși Kievul a exportat grâne și porumb în Orientul Mijlociu, între 2023 și 2024, volumul acestora a reprezentat doar aproximativ 0,02% din cantitatea totală exportată.^[6]

          Până acum, intenția Ucrainei nu a fost susținută de un plan concret și urgent pentru revitalizarea comerțului cu grâne ucrainene. La nivel european, ne aflăm într-o perioadă de adaptare, având în vedere formarea noii Comisii Europene, iar în Statele Unite se pregătește tranziția către noul mandat al președintelui Trump. În regiunea Mării Negre, situația este complicată de alegerile din România, protestele din Georgia, instabilitatea guvernului bulgar și, deși România și Bulgaria au obținut intrarea în Schengen, bucuria este umbrită de tensiuni interne. La nivel global, atenția este concentrată pe Siria. Din aceste raționamente, consider că este esențial să plecăm de la declarațiile oficialilor ucraineni și să realizăm o analiză pragmatică a modului în care Ucraina ar putea să ofere grâne Siriei, având în vedere că acest subiect are capacitatea de a interconecta toate evenimentele recente, într-o adevărată pânză de păianjen geopolitică în jurul Mării Negre.

          Avem o serie de factori geopolitici bine “împământați”: războiul din Ucraina (care eclipsează eforturile de cooperare din regiune) și faptul că Siria a fost un aliat al Rusiei, ceea ce limitează colaborarea dintre Ucraina și Siria.  Pe lângă acești factori, se adaugă aspecte economice, precum insecuritatea alimentară din Orientul Mijlociu, inclusiv în Siria, și creșterea costurilor de transport prin Europa și Marea Mediterană, care necesită semnarea unor acorduri suplimentare. În ceea ce privește factorii democratici, este important de menționat că Ucraina nu poate acționa singură în privința unei asemenea promisiuni, fiind necesare negocieri solide cu statele de tranzit și cu Turcia (în special în privința controlului strâmtorilor), precum și asigurarea unei sinergii cu UE și ONU pentru prevenirea unei crize umanitare.

          Având în vedere structura și intenția acestui articol, care urmărește să declanșeze un efect de bulgăre de zăpadă asupra acestui subiect în spațiul public, propun analiza a două scenarii posibile pentru implementarea acestei declarații: un acord trilateral între Ucraina, Turcia și ONU și, pe de altă parte, analiza unei rute alternative prin UE și Mediterană. Având în vedere că declarațiile oficialilor ucraineni sunt încă recente, ne așteptăm ca în lunile următoare să apară discuții mult mai detaliate pe această temă. De aceea, propun ca acest articol să fie considerat o primă încercare de analiză a revitalizării acordului privind grânele în regiune.

          Scenariul I. Acord trilateral Ucraina – Turcia – ONU

          Pornind de la experiența acordului precedent privind grânele, se propune de această dată implicarea directă a Turciei, astfel încât Siria să poată primi grânele prin porturi aflate sub controlul turc. Totuși, există riscuri semnificative: posibilitatea ca Rusia să încerce blocarea coridorului din Marea Neagră, escaladarea tensiunilor dintre Turcia și Rusia și altele. Aceste circumstanțe generează o serie de întrebări esențiale:

1. Care este poziția Turciei legată de evenimentele recente din Siria?

Potrivit declarațiilor recente ale oficialilor, Turcia urmărește cu atenție evoluțiile din Siria, invocând preocupări legate de securitatea națională. Ankara rămâne unul dintre cei mai influenți și activi actori din regiune, menținând relații robust cu Damascul, în ciuda faptului că a desemnat grupul islamist aflat în prezent la conducerea Damascului drept organizație teroristă. Conform autorului Gonul Tol, Turcia speră să obțină beneficii după ani de sprijin acordat opoziției.^[7] Există o discuție amplă legată de impactul pe care acest eveniment îl are asupra influenței proiectate de Rusia în regiune și vecinătate, un moment de eclipsă în care Turcia poate acapara teatrele în care aceste două puteri au fost alături. În acest context, o cooperare intensificată între Ucraina, Turcia și Siria cu siguranță nu ar fi privită cu simpatie la Kremlin.

1. Cum ar putea reacționa Turcia la suplimentarea Siriei cu cereale ucrainene?

Turcia a jucat un rol esențial de mediator în cadrul acordului privind grânele, fiind implicată și în eforturile de soluționare a retragerii Rusiei și de renegociere a termenilor acestui acord. Acest fapt evidențiază interesul strategic al Ankarei în regiune. Totuși, odată cu deschiderea unui nou teatru de conflict și creșterea vulnerabilității regionale, Ankara ar putea evalua cu atenție conectarea celor două zone în care a fost nevoită să interacționeze cu Rusia adoptând poziții diferite. În cadrul discursurilor de la ONU, rolul Turciei a fost reafirmat ca factor stabilizator și actor activ în gestionarea crizelor umanitare, în special a celor legate de dezastre naturale și insecuritate alimentară.

1. Care ar trebui să fie stimulentele pentru Turcia?

Turcia ar putea beneficia de avantaje economice, cum ar fi reducerea costurilor de transport și tarife preferențiale pentru companiile turcești implicate în transportul grânelor. În plus, interesele Turciei în Siria ar putea primi sprijin din partea partenerilor vestici, deși există tensiuni legate de problema kurzilor. De asemenea, i se poate consolida credibilitatea în conturarea rolului său de actor regional în soluționarea crizelor din regiune.

În ceea ce privește Siria, situația rămâne instabilă, cu o agendă politică încărcată pentru noii lideri, iar presiunile interne și externe ar putea pune în pericol proiecte de o asemenea anvergură, chiar dacă acestea ar fi concepute în interesul poporului sirian. De aceea, se consideră esențială implicarea ONU, pentru a conferi legitimitate unui astfel de acord, a asigura respectarea normelor de drept internațional și a garanta că toate părțile implicate își îndeplinesc obligațiile. Totodată, ONU ar putea facilita cooperarea între diferite agenții umanitare și guverne, permițând un răspuns eficient, dincolo de complicațiile legale generate de transferul de putere.

Scenariul II. Rute alternative prin UE și Mediterană

Recent, Grecia a manifestat un interes crescut față de situația din Siria. În cadrul următoarei întâlniri a Consiliului Guvernamental de Securitate Națională, se preconizează abordarea importanței strategice a Siriei pentru regiune și impactul extinderii influenței Turciei ca actor regional. Ministerul de Afaceri Externe al Greciei a subliniat, de asemenea, necesitatea dialogului cu Turcia, având în vedere interesul Greciei pentru menținerea stabilității în regiune.^[8]

Grânele pot fi transportate și pe uscat prin intermediul statelor din regiune, cu implicarea activă a României și Bulgariei. De asemenea, Grecia manifestă un interes în menținerea stabilității în zona Mediteranei, însă această variantă presupune costuri ridicate și necesită un sprijin financiar suplimentar pentru statele de tranzit.

Se poate defini o rută alternativă care să includă Grecia, având în vedere că aceasta deține unul dintre cele mai mari porturi din Europa. Grecia ar putea utiliza rețelele feroviară și rutieră pentru a facilita transportul cerealelor din porturile României și Bulgariei, în contextul cooperării cu Turcia și al sincronizării intereselor celor trei state. O astfel de implicare ar ajuta Grecia să se impună ca actor cheie în securitatea alimentară regională și stabilitatea Mediteranei de Est. În acest sens, Grecia ar putea beneficia de stimulente economice, cum ar fi accesul preferențial la cerealele exportate, taxe portuare și alte activități comerciale asociate, cu posibila susținere din partea Uniunii Europene.

Totuși, există riscuri evidente, precum creșterea tensiunilor cu Turcia, costuri logistice suplimentare pentru transportul granelor și suprasolicitarea porturilor grecești, care, deși bine dezvoltate, ar putea să nu facă față unui volum mare de exporturi. Riscurile de blocaje sunt de asemenea posibile, având un impact semnificativ asupra exporturilor grecești.

Pentru transportul granelor pe uscat, este esențială o scurtă revizuire a lecțiilor învățate din acordul anterior privind grânele. Este necesară implementarea unor subvenții compensatorii adecvate, stabilirea unui plafon de importuri, abordarea nevoilor fermierilor locali și asigurarea unui suport pe parcursul transportului, astfel încât producția internă să nu fie afectată. De asemenea, este important de menționat că infrastructura Greciei este mult mai avansată decât cea a statelor implicate în coridorul Mării Negre. Datorită poziției sale geostrategice favorabile, Grecia ar putea include nu doar produsele din Ucraina, dar și produsele sale proprii în acest pachet pentru Siria. În plus, Grecia beneficiază de o capacitate superioară de negociere cu Uniunea Europeană, ceea ce îi permite să obțină un ajutor financiar pragmatic și eficient, în timp util.

Admiterea României și Bulgariei în Schengen reprezintă un avantaj important în negocierea unui nou coridor pentru transportul grânelor, având în vedere că, începând cu prima zi a anului în curs, au fost eliminate controalele de frontieră, ceea ce va accelera transporturile și va reduce întârzierile. Astfel, se va beneficia de un coridor comercial fluid, cu porturile Constanța și Varna/Burgas ca principale puncte de plecare pentru cereale. Ulterior, grânele vor putea fi transportate către portul Pireu prin intermediul rețelelor rutiere și feroviare.

Totuși, este esențial să fie menționate și provocările interne cu care se confruntă noile membre ale zonei Schengen. În România, instabilitatea politică are un impact semnificativ la nivel internațional, iar incertitudinea privind stabilitatea noului guvern, în acest an provocator marcat de alegeri prezidențiale, este evidentă. Prioritizarea agendei interne influențează ritmul de reacție al statului la schimbările internaționale și capacitatea acestuia de a adopta poziții ferme care să permită concretizarea proiectelor. În acest context, mobilizarea României ar putea veni prin acorduri rapide între Ministerul Afacerilor Externe și reprezentanții comerciali. În Bulgaria, pe de altă parte, peisajul politic a devenit mai clar, statul având deja la activ mai multe cicluri electorale recente. Fragilitatea guvernului este bine cunoscută, iar tensiunile interne dintre coalițiile pro-UE, pro-Vest și simpatizanții pro-Rusia reprezintă în continuare o provocare majoră.

În ceea ce privește Uniunea Europeană, o reacție favorabilă ar fi crearea unui pachet de ajutor regional, iar în cadrul noii comisii câțiva membri ar putea oferi un sprijin concret și pertinent: Ursula von der Leyen ar putea exercita presiuni asupra liderilor din România, Bulgaria și Grecia, pentru respectarea angajamentelor în această inițiativă. Paolo Gentiloni, în calitate de comisar pentru economie, ar putea facilita alocarea de fonduri pentru sprijinirea fermierilor și modernizarea infrastructurii. De asemenea, Adina Vălean, comisar european din această regiune, ar putea contribui la facilitarea cooperării între România, Bulgaria și Grecia, în vederea creării unui coridor de transport eficient.

În contextul sprijinului propus de Ucraina pentru Siria, două scenarii majore sunt posibile pentru implementarea acestuia: un acord trilateral între Ucraina, Turcia și ONU și rute alternative prin Uniunea Europeană și Mediterană. Fiecare scenariu prezintă atât oportunități, cât și riscuri, având în vedere factori geopolitici, economici și politici. În plus, provocările interne din România și Bulgaria, alături de instabilitatea politică și de tensiunile regionale, complică realizarea unui coridor comercial eficient. De asemenea, implicarea Uniunii Europene și a altor actori internaționali va fi esențială pentru succesul acestei inițiative și pentru asigurarea unui răspuns eficient la criza alimentară din Siria.

Bibliografie:

1. Agence France-Presse. “Zelenskyy offers Syria humanitarian grain deliveries.” Voice of America, 15 Decembrie 2024, www.voanews.com/a/zelenskyy-offers-syria-humanitarian-grain-deliveries/7902231.html.
2. Abbey Fenbert, “Ukraine sending humanitarian aid to Syria to prevent 'food crisis,' Zelensky says.” The Kyiv Independent, 14 Decembrie 2024, kyivindependent.com/ukraine-sending-humanitarian-aid-to-syria-to-prevent-food-crisis-zelensky-says.
3. Vassilis Nedos, “Syria crisis fuels Greek concerns.” kathimerini.gr, 13 Decembrie 2024, www.ekathimerini.com/politics/foreign-policy/1256140/syria-crisis-fuels-greek-concerns.
4. Pavel Polityuk, “Kyiv ready to supply food to Syria as Russia supplies suspended.” Reuters, 13 Dec. 2024, www.reuters.com/world/kyiv-ready-supply-food-syria-russia-supplies-suspended-2024-12-13.
5. Gonul Tol, “How Turkey Won the Syrian Civil War Assad’s Downfall Is a Boon for Erdogan—at Least for Now.” Foreign Affairs, 11 Decembrie 2024, www.foreignaffairs.com/turkey/how-turkey-won-syrian-civil-war.
6. Olga Popova, Gleb Stolyarov, Jonathan Saul, “Exclusive: Russian grain exports to Syria suspended due to uncertainty.” Reuters, 13 Dec. 2024, www.reuters.com/markets/commodities/russian-grain-exports-syria-suspended-due-uncertainty-2024-12-13.
7. “Russia grain exports to Syria suspended due to uncertainty.” Middle East Monitor, 13 Decembrie 2024, www.middleeastmonitor.com/20241213-russia-grain-exports-to-syria-suspended-due-to-uncertainty.