“Puterea Ascuțită” în Epoca Post-Adevăr: Manipularea Informațională și Provocările Democrațiilor Contemporane

Autor: Caloianu Anamaria – Florina

Conceptul de „putere ascuțită” (sharppower) rămâne un subiect larg dezbătut în rândul specialiștilor de relații internaționale. Aceste discuții adesea converg asupra unui tip de putere exercitat în mod particular de regimurile autoritare, care  nu vizează câștigarea inimilor și minților cetățenilor unui stat prin instrumentele tradiționale ale „puterii soft”, ci prin subminarea legitimității statului țintă, erodarea încrederii în instituțiile acestuia, campanii de dezinformare, răspândirea de informații false, atacuri cibernetice și presiuni economice.

Într-un raport realizat pentru Forumul Internațional pentru Studii Democratice, autorii Christopher Walker și Jessica Ludwig au reflectat asupra modului în care regimurile autoritare influențează percepțiile publice – utilizarea de către acestea a „diplomației publice”^[1] nu presupune promovarea unei imagini atractive a unui stat, ci urmărirea unor scopuri mai maligne: erodarea imaginii instituțiilor unui stat și înăsprirea diviziunilor deja existente.

Mediul informațional deschis al democrațiilor reprezintă un teren fertil pentru actori malițioși datorită dificultății de a-i identifica rapid. Internetul, prin modalitatea sa generală de a comprima informații în format scurt, precum video, reels, și alte variații, creează falsa impresie că publicul este bine informat despre un subiect, deși acestuia i se oferă informații parțiale, incomplete și nu întotdeauna veridice. Studii recente^[2][3] evidențiază legătura dintre consumul de informații online, scăderea atenției și dificultățile citirii în format fizic.

Filozoful Jared Henderson a urmărit acest fenomen in rândul studenților din universitățile de elită și a oferit o serie de argumente referitoare la procesul electoral american:^[4] el observă că, în prima campanie prezidențială între John Adams și Thomas Jefferson, discursurile erau scurte datorită limitărilor impuse de comunicarea în masă, însă acestea erau tipărite și distribuite prin ziare. Astfel, votanții aveau acces la informațiile tipărite înainte de dezbaterile propriu-zise, oferindu-le mai mult timp pentru a analiza argumentele candidaților. Prima dezbatere televizată, între Richard Nixon și John F. Kennedy, din 26 septembrie 1960, a marcat un moment de referință, fiind prima dată când o dezbatere a fost difuzată live, abordând teme precum politica internă, externă și economia țării.  Reacțiile publicului au fost împărțite: o mare parte din electorat a fost impresionată de carisma lui Kennedy în timpul dezbaterii de o oră și jumătate, în timp ce ascultătorii de la radio au raportat o mai mare identificare cu Nixon.^[5]

În prezent, oboseala cauzată de campaniile pe social media, în paralel cu media tradițională, reprezintă o problemă semnificativă în procesul electoral, afectând modul în care votanții percep și reacționează la mesajele politice. Expunerea constantă la informații contradictorii, adesea livrate într-un ritm rapid și agresiv pe platformele de socializare, poate duce la o saturație informațională, iar votanții, copleșiți de volumul mare de mesaje, pot deveni apatici sau confuzi.

În același timp, campaniile din media tradițională pot părea mai puțin imersive și mai puțin relevante în fața fluxului constant de știri și postări de pe rețelele sociale, iar acest dezechilibru poate reduce eficiența comunicării politice, determinând o scădere a angajamentului și participării electorale.

În ceea ce privește caracteristicile puteri ascuțite se recunosc, printre altele: războiul informațional, susținut atât în timp de pace cât și de război; exploatarea deschiderii peisajului politic si  mediatic al democrațiilor; atacuri cibernetice; constrângerea economice efectuate prin împrumuturi, investiții și manipularea comerțului.[6]

Instrumentele utilizate pentru înfăptuirea acesteia sunt răspândirea de conținut media controlat de statul în cauză sau finanțat de către acesta, campanii de dezinformare, manipulare a rețelelor sociale și a algoritmilor de căutare, atacuri cibernetice, malware și diplomație prin datorii.

Joseph Nye, faimosul specialist în relații internaționale, a reflectat asupra ideii propuse de către Walker și Ludwig susținând că este necesar să adaptăm un termen nou pentru a descrie utilizarea autoritară a instrumentelor de putere soft. Într-un articol din 2019, Nye a subliniat că democrațiile trebuie să se adapteze în fața transformării puterii soft a regimurilor autoritare în “putere ascuțită”.[7] El a sugerat consolidarea cooperării între mediul academic, presă, guvern, societatea civilă și sectorul privat pentru a contracara aceste narațiuni.

Conceptul „post-adevăr” a fost dezvoltat de către autorul Ralph Keyes în 2004 cu lucrarea The Post-Truth Era, ca urmare a scandalului Watergate și războiului din Irak. Un studiu mai recent realizat de Michael Mario Albrecht a analizat ascensiunea lui Trump la putere și modul în care termenul „post-truth” a evoluat în timp, păstrându-și sensul de bază, dar accentuând profund ruptura față de informațiile obiective.[8]

Pentru început va fi necesar să definim epoca post-adevăr – aceasta face referire la un context socio-politic în care faptele obiective au o influență mai mică asupra formării opiniei publice decât emoțiile și convingerile personale. Conexiunea dintre epoca post-adevăr și fenomenul de putere ascuțită este una profundă, deoarece ambele concepte se intersectează în sfera manipulării informaționale și a influenței asupra opiniei publice; în consecință, dezinformarea devine o armă eficientă în modelarea realității percepute de către public datorită nivelului ridicat de relativizare al adevărului.

Pornind de la evenimentele recente privind manipularea opiniei publice prin intermediul campaniilor de dezinformare din România, propun ca temă pentru acest articol conexiunea dintre epoca post-adevăr, puterea ascuțită și ideile din cartea Manufacturing Consent scrisă de către Noam Chomsky si Edward S. Herman.

Chomsky și Hermann propun un model de propagandă ancorat în contextual societății americane, dar aplicabil și altor situații. Modelul se bazează pe cinci filtre care influențează modul în care mass-media selectează și prezintă știrile: dimensiunea și proprietatea instituțiilor media, care permit controlul asupra conținutului; dependența de publicitate, care influențează substanțial materialele difuzate; utilizarea elitelor politice și corporative ca surse principale de informații; marginalizarea sau discreditarea vocilor dizidente; promovarea unei narațiuni ce subliniază superioritatea Occidentului.[9]

Pentru a adapta modelul oferit de către cei doi autori fenomenului de putere ascuțită, se pot trasa următoarele observații:

1. Organele de presă deținute, controlate sau finanțate de către statele răuvoitoare răspândesc narațiuni favorabile propriului regim.
2.  În ceea ce privește publicitatea manipulată, regimurile autoritare se folosesc de campanii de dezinformare pe rețelele sociale; în plus, în lumina recentelor evenimente, adaugă micro celebrități în vederea susținerii unor argumente sau campanii de dezinformare.
3. Autoritățile controlează sursele de știri prin eliminarea vocilor independente și promovarea exclusivă a celor favorabile regimului. În cadrul strategiei de „putere ascuțită”, acest control se manifestă prin subminarea surselor de informație credibile, utilizând tactici precum comentarii de tip spam și aprecieri false.[10]
4. În modelul propus de autori, criticii sunt supuși cenzurii, încarcerați sau denigrați prin campanii de defăimare. Această tactică se regăsește și în strategia de „putere ascuțită”, unde sursele media credibile sunt discreditate prin acuzații legate de finanțări dubioase sau implicări în afaceri imorale, menite să le submineze autoritatea în furnizarea informațiilor.
5. În ceea ce privește narațiunile ideologice, în locul supremației modelului vestic, regimurile autoritare se folosesc de relatări adaptate specificului țării țintite, precum prioritizarea interesului național într-o manieră izolaționistă, convingeri anti-occident, anti-liberale,  anti-UE (un exemplu recurent este asocierea Vestului cu decadența sau valori imorale).

Conexiunea dintre acest model de propagandă și epoca post-adevăr înflorește în cadrul comunităților formate pe platforme online, unde membrii sunt închiși într-o bulă ideologică hrănită de către algoritmul inteligent (însă sensibil) și maleabil al aplicațiilor, unde informația este “regurgitată” până ajunge în punctul de convingere.

Campaniile de dezinformare nutrite în acest mediu artificial nu au drept scop eviscerarea adevărului, respectiv al informațiilor venite din surse recunoscute, ci plasarea pe același nivel de relevanță a unor narative false, justificate asemănător cu paradoxului toleranței. În comentariile unor postări tipice de dezinformare, se vor găsi voci raționale, însă acestea vor fi înglobate de zeci sau sute de comentarii pledând pentru coexistența adevărului cu minciuna. Platformele online, prin segmentarea publicului, amplifică vulnerabilitatea democrațiilor în fața manipulării informaționale, vizând în special persoanele susceptibile la teorii conspiraționiste.

În concluzie, lucrarea Manufacturing Consent subliniază pericolul ingerințelor guvernamentale, dar adaptarea conceptelor la epoca „post-adevăr” și la fenomenul de „putere ascuțită” evidențiază modul în care regimurile autoritare valorifică tehnologiile moderne pentru a exporta aceste tactici la nivel global. Astfel, lupta democrațiilor pentru un spațiu public autentic și transparent devine tot mai complexă.

Bibliografie:

1. Albrecht, M. M. (2023). „Post-truth, fakenews, and postmodernism” ÎnTrumpingthe Media: PoliticsandDemocracy in the Post-Truth Era (p. 167), Bloomsbury Academic. 
2. Blazina, C. (2024, Aprilie 14). „55% of U.S. social media userssaythey are ‘worn out’ by political postsanddiscussions”, PewResearch Center, https://www.pewresearch.org/short-reads/2020/08/19/55-of-u-s-social-media-users-say-they-are-worn-out-by-political-posts-and-discussions.
3. Bruschke, J., & Divine, L. (2016, Octombrie). „DebunkingNixon’s radio victory in the 1960 election: Re-analyzingthehistorical record andconsideringcurrentlyunexaminedpolling data” The Social Science Journal, 54 (1), 67–75. https://doi.org/10.1016/j.soscij.2016.09.007 
4. Gorton, E. (2020, Octombrie 15). „Electionfatigueis real; JMU expert offerscopingmechanisms.” James Madison University, https://www.jmu.edu/news/2020/10/15-election-stress-expert.shtml 
5. Herman, E. S., & Chomsky, N. (2011). „Introduction” ÎnManufacturingConsent: The Political Economy of the Mass Media (pp. 3–5). Pantheon. 
6. Henderson, J.(2024, Octombrie 17). Whyeveryonestoppedreading, YouTube, https://www.youtube.com/watch?v=A3wJcF0t0bQ 
7. Nye, J. S.(2019). „Soft powerand public diplomacyrevisited”,The Hague Journal of Diplomacy, 14(1-2), 7–20. https://doi.org/10.1163/1871191X-14101013 
8. Știrile zilei. Pe scurt, de la Recorder (2024, Decembrie 9). „Marea breșă a TikTok. Cât de ușor poate un candidat să obțină 1 milion de vizualizări”,YouTube, https://www.youtube.com/watch?v=NeaFTHOkbJE.
9. Walker, C., & Ludwig, J.(2021, Iunie 21). „Sharp power: Risingauthoritarianinfluence”, National Endowment for Democracy, https://www.ned.org/sharp-power-rising-authoritarian-influence-forum-report 
10. Walker, C., & Ludwig, J.(2023, Octombrie 4). „The meaning of sharppower: Howauthoritarianstatesprojectinfluence”,Foreign Affairs, https://www.foreignaffairs.com/articles/china/2017-11-16/meaning-sharp-power