Groenlanda – noi dispute politice
Autor: Dorin Melnic
Pe 7 ianuarie a.c, președintele ales al Statelor Unite, Donald Trump, a venit cu o declarație controversată în care a precizat că nu exclude utilizarea acțiunilor militare pentru a realiza achiziția insulei Groenlanda, ca parte a unei agende expansioniste mai ample pe care Trump a promovat-o de la câștigarea alegerilor prezidențiale din 5 noiembrie 2024.
În aceeași zi, fiul președintelui ales, Donald Trump Jr., a zburat la Nuuk, capitala insulei, cu avionul privat al tatălui său, fiind primit de jurnaliștii interesați de scopul deplasării sale.
Opinia publică este de părere că Trump Jr. a fost trimis în misiune pentru a se întâlni potențial cu oficialii locali, cu scopul de a strânge informații care i-ar putea fi de folos lui Trump dacă acesta își va îndeplini vreodată obiectivele care ar pune într-un pericol imediat securitatea globală.
Trump Jr. a negat cu desăvârșire speculațiile respective, insistând că vizita sa – alături de câțiva prieteni apropiați – a fost în scopuri turistice.
Fiind cea mai mare insulă din lume și situată geografic în America de Nord, Groenlanda este controlată de Danemarca – la aproape 3000 de km (1860 de mile) distanță – de aproximativ 300 de ani.
Insula a fost guvernată ca o colonie până la mijlocul secolului al XX-lea, devenind parte din Regatul Danemarcei în 1953, iar groenlandezii – cetățeni danezi.
În 1979, un referendum asupra statutului teritoriului a dat Groenlandei controlul asupra majorității politicilor interne, Copenhaga păstrând însă controlul asupra afacerilor externe și apărării.
De ce are această insulă o importanță geostrategică atât de semnificativă pentru SUA?
În primul rând, deține bogății minerale, petrol și gaze naturale. Potrivit Comisiei Europene, 25 din cele 34 de ,,materii prime critice’’ care sunt identificate ca vitale pentru viitorul Europei se găsesc în Groenlanda, inclusiv cele folosite la fabricarea bateriilor, turbinelor eoliene și vehiculele electrice. Împreună cu creșterea activității rusești în Arctica și cu obiectivul declarat al Chinei de a deveni un stat aproape arctic (prin organizarea expedițiilor de cercetare și stabilirea unor operațiuni miniere și rute maritime care să traverseze regiunea), viitoarea administrație americană consideră, fără îndoială, că asigurarea fermă a Groenlandei în sfera de influență a SUA reprezintă un obiectiv de securitate națională.
În al doilea rând, avem factorul militar. În cel de-al Doilea Război Mondial, Germania Nazistă a ocupat Danemarca continentală, iar Statele Unite au invadat Groenlanda, înființând posturi militare și radio pe întreaga insulă.
După război, forțele americane nu au părăsit teritoriul. Baza Spațială Pituffik, cunoscută anterior ca Baza Aeriană Thule, a rămas operată de SUA până în prezent.
În 1951, un acord bilateral între Copenhaga și Washington a acordat Americii un rol semnificativ în apărarea insulei, inclusiv de a construi și întreține baze militare. Astfel, cea mai scurtă rută din SUA către Europa trece prin Groenlanda, de unde și importanța acestei locații specifice.
Totuși, Trump nu poate să ,,cucerească sau să cumpere’’ insula din punct de vedere material. Teritoriul are autonomie, propriul său prim-ministru și se află sub jurisdicția Constituției Danemarcei. Groenlanda are dreptul de a-și declara independența printr-un referendum, însă, potrivit analistului politic danez Ulrik Pram Gad, ,,niciun groenlandez nu și-ar dori să treacă la un nou stăpân colonial’’. În plus, insula ar fi afectată major dacă s-ar separa de Danemarca, un membru prosper al Uniunii Europene și o țară pe care se bazează pentru subvenții anuale.
De asemenea, preluarea administrației de securitate a Groenlandei ar fi un lucru dificil pentru SUA și ar fi nevoie de noi investiții. Marina Regală Daneză este în prezent responsabilă de patrularea apelor din jurul insulei și de spargerea gheții din jurul coastei sale, o sarcină pe care Statele Unite vor trebui să și-o asume cu flota lor învechită. Danemarca ajută, în același timp, la monitorizarea unor zone vaste din Groenlanda cu patrule de sanie cu câini.
Comentariile lui Trump au creat deja tensiuni între Washington și partenerii săi europeni.
Germania și Franța au venit cu un răspuns în ziua următoare, cancelarul german Olaf Scholz spunând: ,,Principiul inviolabilității granițelor se aplică oricărui stat, indiferent de mărime sau de capacitate militară’’, iar ministrul francez de externe Jean-Noël Barrot a declarat: ,,Nu există, evident, niciun dubiu că Uniunea Europeană va acționa pentru a-și proteja granițele suverane’’.
La rândul său, prim-ministrul groenlandez Mute Egede a precizat că nu dorește ca insula să devină un ,,obiect de dispută’’ între Danemarca și SUA.
,,Groenlanda aparține locuitorilor ei. Noi ne decidem viitorul’’, a afirmat Egede.
Reamintim că, pe parcursul primului său mandat, Trump și-a exprimat interesul de a cumpăra teritoriul în 2019, primind cu acea ocazie un răspuns scurt de la Nuuk: ,,Nu este de vânzare!’’.
În concluzie, dacă noua administrație de la Casa Albă nu va renunța la astfel de obiective extremiste, Statele Unite ar ajunge la fel ca Rusia lui Vladimir Putin, guvernând prin forță și frică, iar strategia adoptată de America în 1945 de a fi un prieten de nădejde al tuturor națiunilor care împărtășesc valorile sale democratice ar putea rămâne în istorie.