Rolul puterilor de mijloc în cursa tehnologică

Autor: Caloianu Anamaria – Florina

 

 

          Puterilor mijlocii li se acordă tot mai multă atenție într-un peisaj geopolitic în schimbare. Marile puteri caută să își sporească influența, să o mențină sau în ultima instanță, să își salveze statul tot mai fragil în fata actualei competitivități. Este cert că avem o serie de mari puteri care trec printr-o criză identitară, nu doar direcțională, în timp ce puterile de mijloc, prin unele aspirații regionale sau poate chiar globale, reușesc să își stabilească o agendă mult mai dinamică, din care avansul tehnologic este nelipsit, deși nu fără provocări semnificative.

          Opiniile specialiștilor sunt divergente în ceea ce privește definirea caracteristicilor puterilor mijlocii și identificarea acestora, având în vedere fluctuațiile mai mari comparativ cu statornicia marilor puteri. Puterile mijlocii ocupă un rol secundar, dar semnificativ, în conturarea ordinii globale, intervenind fie pentru a sprijini, fie, într-o anumită măsură, pentru a contesta direcțiile trasate de marile puteri. Deși influența lor asupra dinamicilor globale este limitată, aceste state exercită o putere considerabilă la nivel regional sau în domenii specifice.[1] Începând cu sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, ele s-au remarcat prin implicarea activă în instituții internaționale și formate multilaterale, unde au reușit să facă lobby și să modeleze ordinea globală.

          Cei trei poli luați drept etalon sunt Statele Unite ale Americii, China si Uniunea Europeana, fiecare din motive diferite si priviți cu grade diferite de favoritism. Acești actori sunt priviți diferit în funcție de perspectiva geopolitică, culturală sau ideologică. De exemplu, SUA pot fi favorizate pentru angajamentul lor față de securitatea globală, dar criticate pentru unilateralism. China poate fi apreciată pentru succesul economic, dar suspectată pentru ambițiile sale hegemonice. Uniunea Europeană, în schimb, este adesea văzută ca un model de guvernanță colectivă, dar uneori percepută ca lipsită de coeziune politică.

In cadrul unui studiu editat de Alice Pannier pentru The French Institute of International Relations (Ifri), aceasta precizează ca termenul de „putere mijlocie” are două conotații: țările din întreaga lume care se confruntă cu presiunea modelelor de putere concurente într-un sistem internațional emergent și multipolar, în care tehnologia digitală joacă un rol crucial în determinarea influenței. Cea de-a doua conotație se referă la state care au deja o poziție semnificativă sau sunt în ascensiune în domeniul tehnologiei digitale și care se afirmă ca lideri regionali sau globali în sectoare specifice.[2]

          În cadrul acestui articol propun menținerea acestei scindări și de asemenea, intenționez să urmăresc unele trenduri generale, având în vedere că în regiunea Marii Negre avem un singur exemplu de putere mijlocie care urmărește să se poziționeze cât mai sigur în cursa tehnologică, Turcia, prin intermediul producției de drone.

Nu este obligatoriu ca o putere mijlocie să devină și o putere digitală, dar, în contextul actual al evoluției globale, acest aspect devine din ce în ce mai important pentru consolidarea influenței sale. Digitalizarea este un element esențial al puterii contemporane, dar nu este singura cale prin care o putere mijlocie își poate afirma relevanța pe scena internaționala (poziția geografică, resursele, rolul în soluționarea conflictelor regionale, participarea activă în organe internaționale fiind pârghii îndeajuns de spornice pentru atingerea acestui statut).

          Un stat cu infrastructură digitală și abilități de inovare tehnologică are acces direct la piețele globale, putând comercializa produse, servicii și soluții inovative la scară largă, ceea ce reduce dependența de piețele interne și susține creșterea economică.

De asemenea, o națiune cu capabilități digitale avansate poate implementa strategii de apărare cibernetică eficiente, protejând infrastructurile critice precum rețelele de energie, sistemele financiare și serviciile publice, asigurând astfel securitatea națională în fața amenințărilor cibernetice tot mai complexe.

Deținerea unui rol semnificativ în dezvoltarea și implementarea tehnologiilor emergente, precum 5G, inteligența artificială sau blockchain, conferă unui stat un control strategic asupra viitorului economic și geopolitic. Astfel, o putere digitală poate influența modul în care aceste tehnologii sunt utilizate la nivel global și poate proteja interesele naționale.

Statele avansate digital pot influența stabilirea standardelor internaționale, de la reglementarea datelor și protecția confidențialității până la norme de securitate cibernetică. De exemplu, Uniunea Europeană a stabilit deja standarde în privința protecției datelor (GDPR), ceea ce le conferă o putere de modelare a comportamentului statelor membre in acest segment.[3]

Intr-un context internațional, țările care sunt lideri în domeniul digital pot folosi acest avantaj pentru a îmbunătăți relațiile diplomatice și pentru a construi influență globală prin inițiative de cooperare în tehnologie, educație și inovare. Acestea pot deveni actori-cheie în negocierile internaționale, având un cuvânt greu de spus în privința reglementărilor globale.

Țările care sunt capabile să dezvolte și să producă tehnologii esențiale reduc dependența de alte state și de marile companii globale, obținând astfel mai multă independență și autonomie.[4] Aceasta le permite să evite vulnerabilitățile economice sau politice legate de dependența de tehnologiile din afaceri externe.

Tehnologia digitală nu doar că impulsionează economiile, ci devine esențială în abordarea provocărilor globale, cum ar fi schimbările climatice, sănătatea și educația. În contextul puterilor mijlocii, statele avansate digital pot propune soluții inovative pentru aceste probleme globale, consolidându-și astfel influența pe plan internațional și contribuind la dezvoltarea durabilă pe termen lung, atât pentru propria economie, cât și pentru stabilitatea regiunii lor.

Statele izolate geografic pot fi motivate să dezvolte infrastructuri digitale independente ca o formă de protecție economică și națională. Aceste țări se concentrează pe securitatea cibernetică și dezvoltarea de soluții tehnologice proprii pentru a reduce dependența de puterile mai mari, care pot controla accesul la tehnologie. De exemplu, multe dintre aceste state investesc masiv în infrastructuri interne de date și în tehnologii emergente, pentru a-și proteja economiile și securitatea națională. (SUA, Canada, Australia, Japonia,Coreea de Sud).

În concluzie, într-un peisaj geopolitic dinamic și multipolar, puterile mijlocii joacă un rol esențial în modelarea ordinii globale, având capacitatea de a influența direcțiile economice și geopolitice prin dezvoltarea unor strategii digitale și tehnologice avansate. Aceste state, prin implicarea activă în reglementarea tehnologiilor emergente și consolidarea autonomiei economice, își pot întări poziția pe scena internațională, devenind actori-cheie în negocierile globale. Astfel, în ciuda limitărilor lor, puterile mijlocii au oportunitatea de a spori semnificativ influența lor globală, transformând digitalizarea într-un element crucial al puterii contemporane.

 

Bibliografie:

  1. ***. (2025, 15 ianuarie), „Ce a revizuit regulamentul privind securitatea cibernetică”,JURIDICE.ro,https://www.juridice.ro/767630/ce-a-revizuit-regulamentul-privind-securitatea-cibernetica.html.
  2. Consiliul Uniunii Europene. (2023, 26 iunie), „Digital diplomacy: Consiliul stabilește acțiuni prioritare pentru o acțiune mai puternică a UE în afaceri digitale globale”, Consiliul Uniunii Europene,"https://www.consilium.europa.eu/ro/press/press-releases/2023/06/26/digital-diplomacy-council-sets-out-priority-actions-for-stronger-eu-action-in-global-digital-affairs/.
  3. Pannier, A. (2022, 12 noiembrie),„The technologypolicies of digital middlepowers”, The French Institute of International Relations (Ifri), euagenda.eu/upload/publications/etude-pannier-techpolicies-2023.pdf.
  4. Shin, D.-M. (2015, 6 decembrie), „A criticalreview of the concept of middlepower”, E-International Relations,https://www.e-ir.info/2015/12/04/a-critical-review-of-the-concept-of-middle-power.

 

         

 

 

 

[1] Dong-Min Shin, „A Critical Review of the Concept of Middle Power”, E-International

Relations, 6 decembrie 2015, www.e-ir.info/2015/12/04/a-critical-review-of-the-concept-ofmiddle-power.

[2] Alice Pennier,  „The Technology Policies of Digital MiddlePowers”,The French Institute of International Relations (Ifri), 12 Noiembrie 2022, euagenda.eu/upload/publications/etude-pannier-techpolicies-2023.pdf, Pg 8. 

[3] ***,  „Ce a Revizuit Regulamentul Privind Securitatea Cibernetică - JURIDICE.ro”,  JURIDICE.ro, 15 ianuarie 2025, www.juridice.ro/767630/ce-a-revizuit-regulamentul-privind-securitatea-cibernetica.html.

[4] Consiliul Uniunii Europene, „Digital Diplomacy: Consiliul stabilește acțiuni prioritare pentru o acțiune mai puternică a UE în afaceri digitale globale”, Consiliul Uniunii Europene, 26 iunie 2023, www.consilium.europa.eu/ro/press/press-releases/2023/06/26/digital-diplomacy-council-sets-out-priority-actions-for-stronger-eu-action-in-global-digital-affairs/.