Victoria partidului ANO: implicații interne și temeri pe plan extern

Autor: Caloianu Anamaria Florina

          Deși era prefigurată, victoria de proporții a partidului ANO în alegerile parlamentare din Cehia, desfășurate săptămâna trecută (3 și 4 octombrie), a stârnit îngrijorări tocmai prin procentul ridicat de voturi obținut, aproximativ 35% din total. Partidul ANO, tradus ca „DA”, a fost înființat în 2011 ca o mișcare anti-corupție și anti-sistem, menită să ofere o alternativă partidelor tradiționale cehe. Fondatorul său, miliardarul Andrej Babiš, proprietarul grupului Agrofert, era deja un lider cunoscut în domeniile agriculturii, industriei alimentare și chimice, fiind unul dintre cei mai bogați oameni de afaceri din Cehia.

          Partidul ANO a rămas o enigmă a politicii cehe recente, afirmându-se rapid pe fondul crizei generate de scandalul de corupție al premierului Nečas. Formațiunea a obținut surprinzător al doilea cel mai mare scor la alegerile anticipate din 2013, intrând la guvernare într-o coaliție cu social-democrații și creștin-democrații. De atunci, partidul și-a menținut o orientare ideologică ambiguă, centrist-pragmatică, adaptată preferințelor electoratului și adesea descrisă ca un „partid-firmă”[1] cristalizat în jurul liderului său Andrej Babiš. Acest mod particular de conducere se înscrie într-un trend tot mai răspândit, în care partidele politice se organizează în jurul unui lider mai mult sau mai puțin mediatizat, dar care dispune deja de capital și influență; deciziile-cheie și elitele partidului sunt controlate direct de acesta, folosind adesea resursele proprii și experți externi.[2] Avantajele unui astfel de „model” constau în flexibilitatea ideologică a partidului, care devine o entitate cameleonică, orientată spre crearea unui „produs politic” adaptabil, neaxat pe loialitatea constantă a electoratului, ci pe ajustarea continuă la contextul și cerințele „pieței” politice.

În cadrul unui studiu detaliat realizat de Lukáš Hájek, care analizează comportamentul de vot al partidului în plen, s-au remarcat următoarele tendințe: voturile sunt consistente și adesea aliniate cu restul membrilor coaliției, deciziile individuale reflectă poziția liderului grupului, iar partidul prezintă un grad mai ridicat de coeziune ideologică comparativ cu alte formațiuni.[3] Partidul ANO a preluat retorica din plen, mizând pe o agendă domestică optimistă, axată pe promisiuni de prosperitate, creștere economică, salarii mai mari și sprijin pentru tineri și familii – promisiuni care contrastează cu anii de austeritate și neglijarea nevoilor reale ale populației de către regimurile politice precedente. Cu toate acestea, promisiunile partidului prezintă un grad ridicat de ipocrizie, având în vedere că multe dintre măsurile propuse au fost relevante și în trecut, iar formațiunea nu mai este la începutul unui parcurs politic, fiind deja bine consolidată și integrată chiar și în structurile europene.

Actorul principal al acestei victorii politice, Andrej Babiš, nu poate fi considerat un ideolog în sensul lui Viktor Orbán, ci mai degrabă un populist pragmatic, care îmbină retorica anti-Bruxelles cu argumente orientate spre protejarea intereselor naționale și a „clasei de mijloc cehe”,[4] ceea ce îl încadrează, ca discurs, în tabăra Trump-iștilor europeni. Deși face parte din grupul Patrioților pentru Europa din Parlamentul European, alături de Orbán, Le Pen și Bardella, el evită pozițiile radicale de tip anti-NATO sau pro-Rusia, subliniind că dorește să „salveze Europa”[5] și că rămâne clar pro-european și pro-NATO, pledând pentru pragmatism și coordonare cu partenerii europeni și transatlantici.

          Deși aspiră la funcția de prim-ministru, drumul lui Andrej Babiš spre putere rămâne presărat cu obstacolele trecutului: pornind de la acuzațiile de fraudă privind o subvenție europeană de acum 15 ani,[6] pe care le respinge cu vehemență, și până la zvonurile privind conflictele de interese ce se întind peste imperiul său din industria chimică și alimentară.[7]

Conform expertului Zselyke Csaky, cercetator senior in cadrul Centre for European Reform, la nivel intern, victoria partidului lui Andrej Babiš avansează agenda „Cehii pe primul loc”, concentrându-se pe beneficii economice și sociale pentru populație, reducerea prețurilor la energie, ajutoare pentru tineri și pensionari, și un stil pragmatic de guvernare care limitează sprijinul necondiționat pentru Ucraina; iar în plan extern, indeosebi pentru angajamentul european, victoria ANO ar putea întări o alianță cu Ungaria și Slovacia, sporind influența unui „Visegrad reînnoit”[8] asupra deciziilor UE. Această nouă formațiune ar putea avea potențialul de a influența politici-cheie, în special în domenii precum bugetul multianual, sancțiunile, agenda climatică și extinderea, însă impactul final va depinde de negocierile interne și de rezultatele viitoare ale alegerilor din regiune.[9]

Rezultatul slab al partidelor extremiste, cu SPD la 8% și Stačilo! nereușind să treacă pragul electoral, îi oferă lui Babiš un teren mai liber de manevră: acesta poate construi un guvern fără a se baza direct pe vocile anti-europene, aspect care i-ar conferi un plus de legitimitate și credibilitate în plan extern. Coaliția de centru-dreapta SPOLU, condusă de premierul Petr Fiala, s-a clasat pe locul doi cu doar 23%, însă partidele pro-europene deja au exclus orice colaborare cu Babiš. Prin urmare, liderul ANO se pregătește să formeze un guvern minoritar susținut de forțe populiste și anti-sistem.[10]

          În actualul peisaj politic, președintele Petr Pavel rămâne un reper al stabilității. Bazându-se pe vasta sa experiență în cadrul NATO, acesta a facilitat reconfigurarea politicii externe a Cehiei, depășind tradiționala rezervă diplomatică a statului. Sprijinul ferm acordat Ucrainei a servit ca vector pentru consolidarea rolului Europei Centrale în securitatea Uniunii Europene; prin coordonarea politicilor energetice, susținerea sancțiunilor împotriva Rusiei și apărarea clară a Kievului din punct de vedere moral și juridic, guvernul de la Praga a transformat o criză majoră într-o șansă de reafirmare a propriei identități geopolitice[11] în cadrul european.

          Constituția îi conferă președintelui autoritatea de a desemna premierul și de a aproba componența guvernului, iar Pavel a avertizat deja că nu va accepta miniștri eurosceptici radicali sau persoane care pun sub semnul întrebării apartenența Cehiei la UE și NATO. În același timp, conflictul de interese al lui Babiš (legat de holdingul Agrofert), anchetat totodată pentru fraude cu fonduri europene, rămâne o vulnerabilitate juridică și morală semnificativă, care poate influența formarea și legitimitatea viitorului guvern.

          Chiar dacă Babiš va reuși să negocieze o majoritate, echilibrul de putere dintre Palatul Hrad și viitorul guvern va rămâne tensionat, politica externă riscând să fie blocată între viziunea sa suveranistă și orientarea europeană a președintelui (reversul dihotomiei de la Varșovia). În acest context, sprijinul Cehiei pentru Ucraina ar putea scădea semnificativ, Babiš opunându-se furnizării de muniție către Kiev și susținând că „NATO ar trebui să se ocupe de acest aspect, nu UE.”[12]

          Riscul unui blocaj la nivel european este evidențiat în majoritatea primelor reacții după alegeri, temerea prinicipală fiind aceea că Cehia ar putea ajunge să se comporte ca un aliat tacit al liniei Orban-Fico în Consiliul European, complicând astfel obținerea consensului asupra bugetului UE, a pachetului de sprijin pentru Ucraina și a extinderii Uniunii.         

Din această privință, noul Concept de Politică Externă al Cehiei pentru 2025 conturează o strategie previzibilă și prudentă, insuficientă, ancorată în liniile tradiționale ale Europei Centrale și de Est,[13] în care securitatea statului și adaptarea la instabilitatea externă generată de război devin priorități absolute, NATO și UE rămân pilonii principali cu Articolul 5 ca garanție fundamentală.[14] Cehia evită inițiative unilaterale precum Polonia și nu se sincronizează direct cu Germania sau Franța, concentrându-se pe consolidarea rezilienței, cooperarea cu parteneri democratici și menținerea unui rol stabil și predictibil în structurile europene și transatlantice.

          Într-o perspectivă mai largă, victoria lui Babiš marchează revenirea suveranismului ca forță electorală dominantă în Europa Centrală, într-un moment în care consensul pro-european, deja fragilizat, riscă să fie și mai subminat, iar rezultatul din Cehia trebuie analizat în paralel cu ultimele alegeri din Republica Moldova și România, două state situate pe același arc geopolitic, marcat de tensiunea dintre populism și orientarea europeană. În Republica Moldova, victoria recentă a Maiei Sandu și a partidului PAS a reconfirmat opțiunea pro-europeană, însă într-un context de polarizare socială profundă și presiuni externe din partea Rusiei.

          Ultimele alegeri parlamentare din România, 2024, au evidențiat scăderea sprijinului pentru partidele tradiționale pro-europene, lăsând un teren larg pentru acumularea de voturi de către formațiuni anti-sistem precum AUR și SOS România, dar și pentru alternative picate de nicăieri, precum POT. Intrarea în scenă a unor partide de nișă pro-europene rămâne redusă, descurajată de impactul argumentului votului util, într-un context geopolitic tensionat. Partidele extremiste au de câștigat prin menținerea în opoziție sau printr-o poziție discretă, în timp ce guvernanții încearcă să gestioneze consecințele unor ani de dezmăț bugetar și organizarea a două cicluri electorale prezidențiale.

Cehia se situează undeva la mijlocul acestui spectru complex: pe de o parte, instituțiile sale rămân ferm integrate în structurile occidentale, consolidându-și angajamentele transatlantice și europene; pe de altă parte, orientarea politică a majorității electoratului se apropie tot mai mult de un populism anti-elitist, care pune sub semnul întrebării costurile solidarității europene în domenii precum sprijinul pentru Ucraina, politicile climatice sau gestionarea migrației.

Concluzii:

          Aceste alegeri recente reconfirmă ipoteza conform căreia Europa Centrală și de Est se află într-un punct critic: instituțiile continuă să fie ancorate în valorile și structurile europene, în timp ce electoratul se polarizează între orientarea pro-europeană și forțele populiste-suverniste. În consecință, viitorul stabilității politice și al coeziunii regionale pare să fie tot mai mult un concurs de popularitate și carismă, bazat pe abilitatea liderilor de a echilibra tensiunile interne cu angajamentele externe, asemenea unui dans precar pe o sârmă.

Bibliografie:

***, “Czech Government Approves New Foreign Policy Framework, Emphasizes Security of Citizens.” Ministry of Foreign Affairs of the Czech Republic,mzv.gov.cz/jnp/en/issues_and_press/press_releases/czech_government_approves_new_foreign.html.

***, “Czech Winner Babis Bids to Reassure West, but May Find Coalition Complications.”RadioFreeEurope/RadioLiberty, 5 Octombrie 2025, www.rferl.org/a/babis-czech-parliament-ano-eu-nato-ukraine-russia/33549768.html.

***, “Geopolitical Anchoring of the Czech Republic in a New Era: Foreign Policy Concept 2025”,CZDEFENCE - Czech Army and Defence Magazine, www.czdefence.com/article/the-czech-republics-geopolitical-anchoring-in-a-new-era-foreign-policy-concept-2025.

Brusenbauch Meislová, Monika, Dan Marek. “‘It’s The EU’s Fault!’ Strategies of Blame Avoidance in Andrej Babiš’s Discourse on The Conflict-of-interest Case.” European Politics and Society, vol. 24, no. 3, Februarie 2022. https://doi.org/10.1080/23745118.2022.2043066.

Csaky, Zselyke. “CER Quick Reaction: The Czech Elections.” Centre for European Reform, 6 Octombrie 2025, www.cer.eu/insights/cer-quick-reaction-czech-elections.

Eisenchteter, Jules. “Babis Opens Coalition Talks After Landslide Win in Czech Election.” Balkan Insight, 6 Octombrie 2025, balkaninsight.com/2025/10/06/babis-opens-coalition-talks-after-landslide-win-in-czech-election.

Hájek, Lukáš. “Left, Right, Left, Right... Centre: Ideological Position of Andrej Babiš’s ANO.” Politologický Časopis - Czech Journal of Political Science, no. 3, Octombrie 2017, pp. 275–276. https://doi.org/10.5817/pc2017-3-275.

Havlicek, Pavel. “The World According to Andrej Babiš.” GMFUS, 30 Septembrie 2025, www.gmfus.org/news/world-according-andrej-babis.

Hesová, Zora. “International Principles or Crude Geopolitics? The Incoherence of Czech Foreign Policy Towards Ukraine and Gaza.” Czech Journal of International Relations, June 2025, https://doi.org/10.32422/cjir.1893.

Kopeček, Lubomír. “‘I’m Paying, so I Decide.’” East European Politics and Societies and Cultures, vol. 30, no. 4, Iunie 2016, pp. 7–8. https://doi.org/10.1177/0888325416650254.

Schaumann, Tabea. “The New Visegrad Axis: Czechia’s Illiberal Turn Weakens EU Cohesion.” European Policy Centre, 6 Octombrie 2027, www.epc.eu/publication/the-new-visegrad-axis-czechias-illiberal-turn-weakens-eu-cohesion.

Zachová, Aneta. “Czechia’s Babiš Faces New Trial in EU Subsidy Fraud Case.” Euractiv, 2025, www.euractiv.com/news/czechias-babis-faces-new-trial-in-eu-subsidy-fraud-case.