35 de ani de la reunificarea Germaniei
Dorin Melnic
La 3 octombrie a.c. s-au împlinit 35 de ani de la reunificarea Germaniei, când fosta Republică Democrată Germană (RDG sau Germania de Est) a aderat la constituția și legile Republicii Federale Germane (RFG sau Germania de Vest). Așadar, RDG a dispărut ca entitate statală prin alipirea sa la RFG.
Odată cu căderea Zidului Berlinului pe 9 noiembrie 1989 și reunificarea oficială din 1990, s-a format o singură țară democratică germană pentru prima dată de la încheierea celui de-al Doilea Război Mondial.
Cu toate acestea, ziua de 3 octombrie nu este sărbătorită cu o amploare sporită de către cetățenii germani pentru a-și arăta mândria față de acest succes politic și diplomatic de acum 35 de ani. Oricine se așteaptă să vadă artificii și străzi aglomerate în orașele țării va fi dezamăgit. Anual, unul dintre landurile federale organizează o ceremonie cu ocazia acestei zile, de obicei aceasta având loc în capitala landului organizator, fiind cel care deține președenția rotativă a Consiliului Federal (Bundesratul).
În 2025, sărbătoarea a avut loc la Saarbrücken, capitala landului Saarland. În perioada de 2-4 octombrie a.c. au fost organizate diverse activități culturale, majoritatea germanilor fiind bucuroși de a avea o zi liberă cu această ocazie.
De asemenea, nici până în prezent nu există un monument memorial pentru reunificare. Pe 9 noiembrie 2007, parlamentul federal unicameral (Bundestagul) a decis crearea unui ,,Monument al Libertății și Unității’’. Scopul era de a instala o emisferă lungă de 50 de metri în fața Forumului Humboldt din mijlocul Berlinului – ca o metaforă interactivă pentru democrație. Proiectul a rămas nerealizat, ca urmare a unor dispute între firmele contractate și instituțiile guvernamntale responsabile. Nu se știe dacă se va ajunge la vreo soluție. Până acum, s-au pus doar bazele emisferei.
În ciuda tuturor eforturilor politice, conform unui sondaj recent realizat de Institutul Forsa pentru Cercetări Sociale și Analiză Statistică, doar 35% dintre respondenți spun că Vestul și Estul ,,s-au dezvoltat profund împreună’’. Percepția în cele două foste țări germane este foarte diferită: în Vest, 37% cred că germanii au devenit un singur popor în 1990, în Est, doar 23% consideră acest lucru. Când au fost întrebați ce anume lipsește pentru ca reunificarea să fie completă, 50% au răspuns ,,egalitatea pensiilor, salariilor și distribuția echitabilă a veniturilor’’.
Deși activitatea economică, investițiile de capital și productivitatea în fosta RDG au crescut inițial și decalajul de prosperitate față de vestul țării a fost redus în mod semnificativ, impulsul respectiv s-a oprit, iar astăzi disparitatea economică dintre fosta Germanie de Est și cea de Vest este încă pronunțată.
Zonele rurale din estul țării sunt cele mai acut afectate, cu salarii mai mici, stocuri de capital mai slabe și declin demografic. Chiar și între firme de dimensiuni comparabile din industrii similare există decalaje de productivitate persistente.
La 25 septembrie a.c., după ce a avut o serie de discuții cu premierii landurilor din fosta RDG, cancelarul german Friedrich Merz a recunoscut că o mare parte din est rămâne ,,bântuit de temeri de declin’’.
El a precizat că mulți locuitori din acele regiuni se simt ,,cetățeni de mâna a doua’’, iar factori precum criza refugiaților, dezindustrializarea și dezamăgirea față de actuala conducere de la Berlin au amplificat acest scepticism.
De la reunificare încoace, aproximativ 5 milioane de oameni au părăsit estul țării pentru oportunități de muncă mai bune în vest. Partidul de extremă dreaptă Alternativă pentru Germania este acum în frunte în sondajele de preferință din toate landurile estice.
Merz consideră că au existat evoluții pozitive, subliniind că veniturile medii din regiunile fostei RDG le depășesc acum pe cele ale unor mari parteneri europeni. El a subliniat totodată necesitatea unei concentrări reînnoite asupra competivității, energiei, transporturilor și investițiilor în apărare.
Concluzii
Deși au trecut 35 de ani de la reunificarea Germaniei, Berlinul încă nu a reușit să lichideze definitiv decalajele economice și sociale dintre Vest și Est. Acest obiectiv trebuie atins cu orice preț, căci, în calitate de ,,principal motor economic al continentului’’, o Germanie unită înseamnă automat și o Europă unită – capabilă să rămână un actor influent la nivel mondial, să investească într-un viitor prosper al cetățenilor săi și să se opună oricăror amenințări externe prezente la adresa securității sale.
