Câteva nuanțe privind concluziile reuniunii informale londoneze și contextul actual de securitate
Dorin Popescu
Câteva nuanțe privind concluziile reuniunii informale londoneze de ieri și contextul actual de securitate:
1. „Planul de pace pentru Ucraina” avansat de grupul de lucru coordonat de Londra și Paris sub forma unei propuneri de armistițiu. Această propunere NU se substituie medierii americane de negociere a condițiilor privind încheierea unui armistițiu de încetare a focului / acord de încetare a războiului între părți (Ucraina și Federația Rusă). Dimpotrivă, noua inițiativă a puterilor europene interesate este circumscrisă medierii americane și AJUTĂ actul de mediere exercitat de SUA: creează cadrul necesar pentru ca propunerile de încheiere a unui armistițiu să fie acceptate și de către Ucraina, care vede în noua inițiativă a puterilor europene sprijinul și garanțiile de care are nevoie pentru a fi sigură că nu va semna o capitulare de facto. SUA vor rămâne în următoarea perioadă principalul mediator al oricărui act de încetare a focului și/sau războiului, însă marile puteri europene vor acorda Ucrainei sprijinul și garanțiile treptate de care Ucraina are nevoie pentru a accepta viitoare armistiții sau acorduri. Îi va reveni Statelor Unite rolul de a lua act de aceste propuneri, de a le insera în setul de pre-condiții ale părților pentru încheierea unui armistițiu și de a crea nișa optimă și justă de negociere între părți aptă să conducă la convenirea unor acorduri de către ambele părți. Cu cât miza documentului va spori (armistițiu de încetare a loviturilor aeriene și navale; armistițiu de încetare a focului; acord politico-diplomatic de pace etc.), cu atât garanțiile de securitate vor crește în impact și amploare; cu cât garanțiile de securitate ale Ucrainei vor spori, este de așteptat ca și Federația Rusă să pledeze pentru (și, implicit, să obțină) propriile “garanții de securitate”, în oglindă.
2. SUA vor rămâne singurul mediator al negocierii privind încheierea unor acorduri de încetare a focului/războiului, însă marile puteri europene și/sau noua Coaliție de sprijin pentru Ucraina vor funcționa ca garanți pentru Ucraina ai viitoarelor acorduri. Așa cum s-a anticipat încă de la început, SUA nu pot obține armistiții de încetare a focului în Ucraina fără Ucraina sau acorduri de pace fără Ucraina și statele europene. Iar acordul Ucrainei pentru orice propunere de armistițiu va fi discutat și convenit în prealabil și cu marile puteri europene și/sau noua Coaliție de sprijin pentru Ucraina, singurele care sunt dispuse să acorde garanțiile de sprijin și securitate necesare funcționării credibile a armistițiului.
3. “Coaliția voinței / bunăvoinței”. Este cadrul care va formaliza viitoarele garanții de securitate post-conflict în Ucraina. Membrii Coaliției vor stratifica sprijinul post-conflict pe mai multe paliere diferite, precum trimiterea de trupe la sol, consolidarea capabilităților militare ale Ucrainei, instruirea trupelor, sprijinirea industriei de apărare, continuarea sprijinului tehnico-militar în perioada post-conflict, asumarea unor angajamente de sprijin și reacție imediată în cazul unei noi agresiuni militare a Federației Ruse etc. Membrii Coaliției pot participa la activitatea acesteia și fără a trimite trupe la sol, în Ucraina. Coaliția nu va funcționa exclusiv pe baza participării cu trupe de menținere a păcii. Trupele la sol reprezintă o parte a garanțiilor de securitate post-conflict pentru Ucraina, dar garanțiile de securitate în sens larg implică aranjamente și implicări mult mai vaste decât participarea cu trupe la sol (de menținere a păcii sau de descurajare). Eventuale contribuții ale unui membru al Coaliției pot chiar să nu includă trimiterea de trupe în Ucraina, din motive politice/interne specifice. Este eronată egallizarea semantică a disponibilității de sprijin și de implicare națională în viitorul sistem de garanții de securitate cu cea privind (stricto sensu) trimiterea de trupe la sol.
3. Tema garanțiilor de securitate va cunoaște dezvoltări și modificări dramatice în perioada următoare. Cu cât se pregătesc, în Europa, garanții de securitate mai ferme pentru Ucraina, cu atât Federația Rusă își va amplifica exigențele privind “garanțiile” proprii de securitate. Vedem cum se micșorează în fiecare zi nișa posibilă a unor posibile compromisuri rezonabile ale părților în acest domeniu. Și încă nu au fost atinse alte teme tabu (cele teritoriale, de exemplu)...
4. Interesele de securitate ale României cer participarea noastră la viitoarea Coaliție de sprijin pentru Ucraina. Avem încă timp să decidem formatul și dimensiunile sprijinului nostru în cadrul acestei Coaliții. Vor mai fi multe evoluții ce pot clarifica în perioada următoare natura acestui sprijin. În egală măsură, cred că România trebuie să facă mai mult în direcția asumării unui rol coordonator privind colectarea de contribuții externe pentru elaborarea unor garanții de securitate pentru Republica Moldova. Avem totodată „teme de casă” a căror urgență crește constant: un nou consens intern privind creșterea bugetului pentru apărare, relansarea industriei de apărare, noi investiții strategice în dotarea forțelor armate, comunicarea strategică și publică a instituțiilor relevante ale statului român etc. Restanțele critice în acest domeniu se acumulează.
