Mobilizare și Reziliență în Marea Baltică

Autor: Caloianu Anamaria Florina

Regiunea Mării Baltice s-a transformat într-un bastion al rezilienței europene în fața amenințării rusești, accelerând cooperarea regională și pregătirile pentru scenarii mai sumbre. De la începutul războiului din Ucraina, statele baltice și nordice și-au intensificat eforturile de apărare și coordonare, consolidându-și relațiile cu NATO și partenerii europeni, pe fondul îngrijorării extinderii conflictului. Revenirea lui Donald Trump la Casa Albă ridică noi semne de întrebare pentru această regiune.

Va continua Washingtonul să fie garantul securității europene sau statele din regiune vor fi nevoite să-și asume un rol mai activ, independent de sprijinul american?

 În fața unei Rusii imprevizibile și a unei posibile repoziționări a SUA, țările din zona Mării Baltice își reevaluează strategiile și își întăresc capacitățile defensive. Acest articol analizează modul în care aceste state se mobilizează în contextul războiului din Ucraina și al incertitudinilor geopolitice ce vin odată cu alegerile americane din 2024.

În cel mai recent raport al Guvernului Suedez, se ridică semne de îngrijorare privind suveranitatea statelor europene în fața unei Rusii care își dorește revenirea la un sistem de vasali și sateliți.[1]  Suedia este implicată în diverse formate de forțe terestre ale NATO în Letonia și Finlanda,[2] și își exprimă activ interesul pentru creșterea cheltuielilor de apărare până în 2030, cu atingerea pragului de 2.4% din PIB.[3]

Premierul Suediei, Ulf Kristersson, a avertizat că recentele discuții dintre Rusia și SUA de la Riad nu ar trebui supraestimate, subliniind incertitudinea privind intenția reală a Moscovei de a negocia pacea.[4] El a accentuat că prioritatea principală ar trebui să fie întărirea poziției Ucrainei[5] înaintea oricăror tentative de negociere.

Prim-miniștrii Danemarcei și Estoniei au criticat public declarațiile recente ale președintelui american privind legitimitatea funcției lui Volodimir Zelenski, calificându-le drept atacuri nejustificate.[6] Danemarca și-a exprimat, de asemenea, îngrijorarea față de intențiile administrației Trump de a prelua controlul asupra Groenlandei, invocând atât vulnerabilitatea infrastructurii critice a regiunii autonome, cât și riscul escaladării militare.[7] În plus, astfel de declarații afectează suveranitatea Danemarcei și generează tensiuni în cadrul NATO, ignorând faptul că statutul Groenlandei este ferm consacrat în dreptul internațional,[8] iar suveranitatea Danemarcei asupra insulei se bazează pe exercitarea continuă și pașnică a autorității, recunoașterea internațională și lipsa unor contestări juridice valide.

În ceea ce privește vulnerabilitatea infrastructurii, Copenhaga atrage atenția asupra rețelelor de telecomunicații ale Groenlandei, care se bazează pe doar două cabluri submarine. Orice act de sabotaj asupra acestora ar putea avea consecințe grave asupra comunicațiilor civile și militare, perturbând legăturile strategice dintre Groenlanda, Danemarca și aliații NATO.[9] Într-un context geopolitic tot mai instabil, aceste puncte slabe ar putea fi exploatate de actori statali ostili sau de grupări cibernetice, amenințând nu doar securitatea regiunii arctice, ci și stabilitatea întregului regat danez.

Totodată, o interpretare greșită a dinamicii de securitate din regiunea Arctică riscă să conducă la o militarizare excesivă și inutilă a Groenlandei, ceea ce ar putea amplifica tensiunile dintre NATO și Rusia. Deși Groenlanda joacă un rol strategic în apărarea nord-atlantică, autoritățile daneze și groenlandeze nu au considerat necesară, până în prezent, o prezență militară extinsă în regiune.

Cu toate acestea, presiunile din partea SUA pentru consolidarea capacităților defensive – prin staționarea avioanelor F-35 sau extinderea bazelor radar – ar putea declanșa un răspuns agresiv al Rusiei.[10] În acest scenariu, Groenlanda ar deveni un punct fierbinte al competiției geopolitice globale, expunând Danemarca unor riscuri de securitate majore și escaladării unor conflicte pe care nu le poate controla.

Termenul „urgență” reflectă abordarea Danemarcei privind cheltuielile de apărare, având ca obiectiv atingerea a 3,2% din PIB până în 2025,[11] prin achiziția de echipamente terestre și aeriene, precum și acoperirea deficitului de personal și muniție, ca urmare a trimiterii stocului din 2024 către Ucraina.[12]

În Finlanda, au început să apară voci care contestă viziunea occidentală asupra modului în care Ucraina își poate asigura propria apărare, precum și disponibilitatea statelor de a trimite soldați pentru a supraveghea cei 1.200 km de linie de încetare a focului. Pekka Toveri, membru al Parlamentului European, susține că ar fi necesari între 150.000 și 200.000 de soldați în rotație pentru a monitoriza încetarea focului, însă țările deschise către o misiune de menținere a păcii (Germania, Franța și Marea Britanie) se confruntă cu dificultăți în mobilizarea a câte 20.000 de militari fiecare.[13]

În Estonia, ministrul Apărării a respins drept simple speculații[14] zvonurile privind o posibilă retragere a personalului american din Estonia, Letonia și Lituania, ca parte a unui acord cu Rusia legat de Ucraina.

Într-un context marcat de agresivitatea continuă a Rusiei și de întărirea prezenței NATO în flancul estic, statele baltice și nordice trebuie să ia decizii cruciale pentru securitatea lor, conturându-se astfel patru scenarii.

Consolidarea statusului quo

Statele din regiune continuă întărirea apărării și cooperarea cu NATO, în timp ce Europa preia mai multe responsabilități pe fondul unui sprijin american mai limitat pentru Ucraina. Germania și Franța își cresc angajamentele, iar Polonia și statele baltice devin esențiale pentru strategia NATO. Conflictul din Ucraina rămâne un război de uzură, cu fronturi stabilizate și negocieri de pace blocate.

Dilema balticilor in contextul unei păci impuse

Dacă SUA reduc sprijinul pentru Ucraina și negociază direct cu Rusia, Europa trebuie să aleagă între acceptarea unei încetări a focului sau menținerea sprijinului pentru Kiev. Un acord impus ar lăsa teritoriile ocupate sub control rusesc, sporind riscurile hibride pentru statele baltice și Polonia. În acest context, Suedia și Finlanda ar putea accelera integrarea completă în NATO, temându-se de instabilitate.

Mobilizarea Nordului

O escaladare a războiului din Ucraina și o retragere a SUA din angajamentele NATO ar forța statele baltice și scandinave să-și dezvolte o strategie de apărare proprie, iar Groenlanda devenind un punct strategic în confruntarea NATO-Rusia.

Mediere și echilibrare

Un scenariu optimist implică o pace negociată între Rusia și Ucraina, cu mediere internațională (ex. Turcia). Marea Baltică ar deveni un spațiu de redefinire a echilibrului de securitate, iar statele nordice ar combina descurajarea cu dialogul în relația cu Moscova. Totuși, o schimbare semnificativă la Kremlin ar fi necesară, făcând acest scenariu puțin probabil pe termen scurt.

Cea mai probabilă rută până în prezent este o combinație între primul scenariu și al treilea, în care NATO și UE continuă să sprijine Ucraina, dar implicarea SUA ar putea fi limitată de evoluțiile politice interne. Europa preia o parte mai mare din responsabilitatea securității, iar statele baltice, Polonia și Scandinavia își consolidează capacitățile de apărare. În paralel, țările din regiune accelerează militarizarea și investițiile în infrastructură strategică, anticipate de riscul unei retrageri parțiale a SUA din angajamentele NATO.

Bibliografie:

1. Antsygina, E. (2025, 19 ianuarie). „The legal debatesurroundingGreenlandandDenmark: Unpacking Donald Trump’sstatements”,EJIL: Talk!, www.ejiltalk.org/the-legal-debate-surrounding-greenland-and-denmark-unpacking-donald-trumps-statements.
2. Brzozowski, A. (2024, 29 septembrie). „Denmarkwillsendits ‘entireartillery’ toUkraine”Euractiv, www.euractiv.com/section/politics/news/denmark-will-send-its-entire-artillery-to-ukraine.
3. ERR News. (2025, 19 februarie). „Minister: Talk about US troopwithdrawalfrom Estonia is 'speculation'”, ERR, news.err.ee/1609609775/minister-talk-about-us-troop-withdrawal-from-estonia-is-speculation.
4. Ebad, A. (2025, 19 februarie). „Denmarkvoicesdisapproval of PresidentTrump’sremarks on Zelenskyy”, Anadolu Agency, www.aa.com.tr/en/europe/denmark-voices-disapproval-of-president-trump-s-remarks-on-zelenskyy/3487216.
5. Gad, U. P. (2025, 23 ianuarie). „Dear Mr. Trump, do not get Greenland’s role in Arctic securitywrong”,DIIS, www.diis.dk/en/research/dear-mr-trump-do-not-get-greenlands-role-in-arctic-security-wrong.
6. Gronholt-Pedersen, J., &Jacobsen, S. (2025, 19 februarie). „Denmarkwill ‘buy, buy, buy’ military gear, Prime Minister says”,Reuters, www.reuters.com/world/europe/denmark-boost-2025-26-defence-spending-by-7-bln-2025-02-19.
7. Iovino, Z. (2025, 20 februarie). „Thursday’spapers: Troops for Ukraine, Trumptariffs, and a warningfromFinland’siceambassador”, YLE News, yle.fi/a/74-20144829.
8. MalmerStenergard, M. (2025, 12 februarie). „Statement of foreignpolicy”,GovernmentOffices of Sweden, www.government.se/speeches/2025/02/statement-of-foreign-policy-2025, p. 3.
9. Szumski, C. (2025, 20 februarie). „Swedish Prime Minister sceptical of US-Russiatalks”, Euractiv, www.euractiv.com/section/politics/news/swedish-prime-minister-sceptical-of-us-russia-talks.
10. GovernmentOffices of Sweden. (2025). „Military budget”,GovernmentOffices of Swede,. www.government.se/government-policy/military-budget.