Helsinki și Stockholm: din neutralitate spre nucleu

Autor: Caloianu Anamaria Florina

Finlanda și Suedia au abordat din raționamente diferite intrarea în NATO, prima fiind descurajată de Uniunea Sovietică pe parcursul Războiului Rece, în timp ce a doua a adoptat netralitatea pe fondul imaginii de stat conștiincios, părtinitor și paznic al păcii universale.

Invazia rusă în Ucraina a schimbat această poziționare, ambele state subliniind necesitatea garanțiilor de securitate în față unei posibile agresiuni din partea Kremlinului. Alături de Statele Baltice, Helsinki și Stockholm au intrat sub cupola Poloniei în ceea ce privește înarmarea și pregătirea nu doar la nivel operațional, cât și strategic, a reacțiilor de apărare împotriva intențiilor ofensive ale Rusiei. Dezvoltarea colaborării și relațiilor dintre statele din Nord și Polonia constituie unul dintre pilonii securității europene pentru următorii ani. În Vest, Franța, alături de Germania, UK, Italia și conducerea de la Bruxelles, trasează viitoarele coordonate ale securității europene, în timp ce nordul privește pragmatic temerea rusească.

Conform profesorului Jussi M. Hanhimäki, aderarea statelor nordice nu este motivată de o conspirație condusă de SUA pentru a înconjura Rusia (așa cum susține Kremlinul); acestea au reacționat la un șir de dovezi privind imperialismul agresiv al Rusiei și la acțiuni în forță succesive ale Moscovei. Agresiunea militară rusă este cea care a pus capăt neutralității finlandeze și suedeze, iar invazia Ucrainei a reprezentat lovitura finală.^[1]

În acest articol voi dezvolta o analiză succintă a strategiilor și ajustărilor adoptate de Finlanda și Suedia în urma aderării la NATO, cu scopul de a înțelege modul în care această apartenență le-a influențat prioritățile de securitate. Totodată, articolul explorează inițiativele celor două state privind dezvoltarea unei autonomii strategice și identificarea unor opțiuni alternative de cooperare, în eventualitatea unei lipse de reacție sau a evitării aplicării articolului 5 din partea Washingtonului.

Finlanda a devenit membru NATO la 4 aprilie 2023, candidatura sa ieșind mai repede de sub privirile oportuniste ale Budapestei și Ankarei. Încă de la începutul agresiunii rusești în Ucraina, publicul finlandez și-a declarat suportul față de apartenența la NATO: conform unui sondaj din acea perioadă, aproape 80%^[2] dintre finlandezi susțin candidatura statului la Alianță.

După realegerea lui Donald Trump în Statele Unite, sprijinul finlandez pentru administrația americană s-a divizat, 50% dintre finlandezi exprimându-și susținerea față de noul mandat al președintelui american. Primul mandat al lui Trump nu a fost marcat de tensiuni diplomatice semnificative între Helsinki și Washington, cu excepția protestelor și criticilor care au urmat summitului dintre președintele american și cel rus la Helsinki în 2018, precum și comentariilor acestuia referitoare la pădurile Finlandei.

În prezent, Finlanda se confruntă cu perspectiva aplicării unui tarif de 20% pentru produsele importate în SUA din statele europene, precum și cu creșterea cheltuielilor de apărare, guvernul anunțând planuri concrete de a  majora aceste cheltuieli până la 3% din PIB.

Referitor la tarife, Timo Vuori, director al Departamentului de Comerț Internațional și Politici Comerciale la Confederația Industriei Finlandeze (EK), a subliniat că acestea vor reprezenta o provocare pentru Helsinki, însă nu într-o măsură la fel de mare ca cea care este estimată a se produce pentru statele în dezvoltare: “Țările în curs de dezvoltare au fost lovite destul de dur. Noi ne-am udat la picioare, dar pantalonii încă sunt uscați.”^[3] 

Spre deosebire de membrii mai vechi ai alianței, Finlanda se afla deja în 2024 printre primii zece membri în ceea ce privește cheltuielile de apărare.

În ciuda faptului că statul nu are posibilitatea de găzduire a unor proiecte de scară largă în apărare, avântul companiilor mici este demn de luat în seamă:^[4] conform unui articol pentru BBC, Jose Barrientos, specialist în cadrul firmei Varjo, apreciază că aproximativ 40% din cele peste 360 de companii sunt start-upuri și scale-upuri, multe dintre ele având rate de creștere între 30% și 40%, în special dacă oferă tehnologii cu utilizare duală, care pot fi folosite și în alte industrii^[5] (un exemplu în acest sens îl reprezintă chiar căștile produse de Varjo, pornind de la experiența îndelungată în gaming a companiei). 

Potrivit unui studiu recent realizat de Matti Pesu și Tomas Wallenius, conducerea de la Helsinki a început să ia în considerare un plan B pentru cazul în care Washington ar refuza sau ar găsi o modalitate de a evita implementarea Articolului 5. Această intenție de dezvoltare a unui plan alternativ provine din surse media finlandeze și reflectă o distanțare față de garanțiile euro-atlantice, evidențiind totodată tendințe de orientare a cercurilor politice finlandeze către statele scandinave, Franța și Regatul Unit pentru un răspuns rapid în privința forțelor terestre și a arsenalului, în timp ce sprijinul din partea Uniunii Europene ar viza în principal gestionarea dificultăților economice generate de un posibil scenariu belicos de amploare.^[6]

Suedia a întâmpinat numeroase crize diplomatice în parcursul său spre statutul de membru al Alianței, în special din partea Ankarei, care s-a folosit de contextul tensionat pentru a-a-și avansa interesele naționale și de a bloca acceptarea statului nordic. În consecință, Suedia a devenit membru cu drepturi depline abia la 7 martie 2024.

Conform analizei efectuate de Defense Advancement, factorii care influențează bună poziționare a Suediei din punctul de vedere al capabilităților militare sunt: deschiderea executivului spre cheltuielile de apărare, cu aproape 2,2% din PIB alocat, echipamentul modern destinat misiunilor pe teren cât și în domeniul naval, precum și inițiativele privind apărarea aeriană,^[7] cu înlocuirea și modernizarea avioanelor de vânătoare Gripen.

Micael Johansson, șef executiv în cadrul companiei Saab, una dintre principalele voci în apărarea suedeză, laudă avantajele aduse de calitatea de membru, propulsată și de alocarea Stockholmului a 2,2% din PIB pentru apărare.

Gripen, un avion de luptă ușor și eficient, este produsul central în strategia de export a companiei, Johansson arătându-se drept optimist^[8] în ceea ce privește un contract cu Canada, pe lângă discuțiile aprofundate cu Portugalia și Columbia. Pentru Canada, această achiziție nu ar marca doar distanțarea de Statele Unite în ceea ce privește achiziția de echipament de apărare, însă ar marca și interesul față de adoptarea unei poziții mai ferme în zona arctică, având în vedere adaptabilitatea avionului pentru misiuni în zonele nordice cu infrastructură limitată.

Capacitățile Suediei sunt strâns legate de poziția sa geografică, accesul la Marea Baltică și regiunea de tundră; tocmai de aceea partenerii ideali pentru export sunt cei axați pe puterea aeriană sau vecinii din Marea Baltică. Industria apărării trece printr-un trend similar cu cel din Finlanda, în care companii axate pe tehnologie caută să dezvolte instrumente cu utilizare duală.

Un aspect demn de luat în considerare în alternativele privind securitatea acestor două state provine din apropierea de Norvegia (este exploatată în acest sens calitatea comună a acestor state de membre NATO, membre ale Consiliului Nordic și ale Consiliului Arctic). Potrivit lui Johansson, cele trei state colaborează intens pentru a spori producția de muniție, având în vedere adoptarea unei strategii comune care să se concentreze pe îmbunătățirea operabilității.^[9] 

Concluzii

În final, aderarea Finlandei și Suediei la NATO semnifică trecerea de la neutralitatea strategică la o integrare activă în arhitectura de securitate euroatlantică ca răspuns la agresiunea rusă, integrare consolidată prin cooperare regională, înarmare accelerată și explorarea unor alternative strategice în cazul unui eventual recul al angajamentului american.

Bibliografie:

1. ***, „Overview of the Swedish Armed Forces”, Defense Advancement, 27 Decembrie 2024, www.defenseadvancement.com/resources/swedish-armed-forces.
2. D’souza, Priya Ramachandran, „Thursday’s Papers: Trump’s 20% EU Tariffs, Finland’s Billionaires, and Sober May Day Bashes”, Yle News, 3 Aprilie 2025, yle.fi/a/74-20153605.
3. Hanhimäki, Jussi M, „The End of Nordic Neutrality: What Finland and Sweden Bring to NATO”, Foreign Affairs, 11 Martie 2025, www.foreignaffairs.com/russia/end-nordic-neutrality.
4. Magnuson, Stew, „Sweden Brings Defense Industrial Might to NATO”, 6 Ianuarie 2024, www.nationaldefensemagazine.org/articles/2024/7/1/sweden-brings-defense-industrial-might-to-nato.
5. Nikolov, Boyko, „Saab Gripen Gains Ground in Canada’s Shift From F-35 Contract”, Bulgarian Military Industry Review, 15 Aprilie 2025, bulgarianmilitary.com/2025/04/15/saab-gripen-gains-ground-in-canadas-shift-from-f-35-contract.
6. Nordgren, Kaj, „The defense industry is growing rapidly – are you interested in developing innovations and global ne...” Business Finland, 30 Octombrie 2024, www.businessfinland.fi/en/whats-new/blogs/2024/the-defense-industry-is-growing-rapidly--are-you-interested-in-developing-innovations-and-global-networks#:~:text=Notably%2C%20the%20turnover%20for%20the,technology%20or%20dual%2Duse%20applications.
7. Pesu, Matti, Wallenius, Tomas, „Two Years in NATO, Finland Is Searching for a Plan B”, Royal United Services Institute, 16 Martie 2025, www.rusi.org/explore-our-research/publications/commentary/two-years-nato-finland-searching-plan-b.
8. Savage, Maddy, „The Finnish Defence Tech Firms “on Steroids”, BBC.com, 31 Martie 2025, www.bbc.com/news/articles/cvgeyy32lpgo.
9. Tanner, Jari, „Finland’s Leaders Call for NATO Membership ‘without Delay’ | AP News”, AP News, 12 May 2022, apnews.com/article/sweden-finland-sauli-niinisto-4ede1942b679dd15bd3021f9b194cbec.