Tensiuni între Statele Unite și Africa de Sud
Dorin Melnic
De la revenirea președintelui Donald Trump la Casa Albă, relația dintre Statele Unite ale Americii și Africa de Sud a devenit cât se poate de tensionată.
Dintre factorii semnificativi care au dus la acest antagonism pot fi enumerați: expulzarea ambasadorului sud-african din SUA în luna martie a.c. pentru o serie de critici cu care a venit la adresa lui Trump, oprirea bruscă a ajutorului financiar american în ianuarie a.c. și desființarea operațiunilor USAID în Africa de Sud, afectând în special programul PEPFAR, un program guvernamental care se ocupă cu combaterea HIV/SIDA la nivel mondial.
Doar în 2023, guvernul de la Pretoria a primit aproximativ 460 de milioane de dolari în fonduri PEPFAR, acoperind aproape 18% din bugetul total al țării alocat luptei împotriva virusului.
Cel mai reprezentativ motiv al actualelor tensiuni dintre cele două țări îl reprezintă numeroasele acuzații cu care a venit administrația Trump pe parcursul anului curent, potrivit cărora Africa de Sud ar comite un ,,genocid’’ asupra populației sale albe, care numără în prezent 2.5 milioane de persoane.
Afrikanerii, numele acordat acestor descendenți din vest-europenii care s-au stabilit în calitate de colonizatori pe teritoriile contemporane ale Africii de Sud la mijlocul secolului al XVII-lea, reprezintă un ,,grup cultural unic’’ pe ,,continentul negru’’. Limba lor, afrikaans, este destul de asemănătoare cu olandeza.
Aceștia sunt cunoscuți și sub denumirea de boeri, ceea ce înseamnă de fapt fermier, iar grupul lor este încă strâns asociat cu agricultura.
În 1948, guvernul condus de afrikaneri din Africa de Sud a introdus sistemul apartheid, ducând segregarea rasială la un nivel extrem.
Acesta includea legi care interziceau căsătoriile inter-rasiale, rezervau cele mai multe locuri de muncă calificate și semi-calificate pentru persoanele albe, iar oamenii de culoare erau obligați să trăiască în regiuni amenajate special pentru ei.
Sistemul a fost desființat în 1994, an în care Nelson Mandela a devenit primul președinte de culoare al țării, odată ce populația defavorizată a obținut dreptul de a vota la alegerile naționale.
Totuși, rasismul încă reprezintă o problemă majoră în societatea sud-africană, mulți cetățeni de culoare neavând încă acces egal la pământ, resurse și oportunități.
În ianuarie a.c., președintele Cyril Ramaphosa a introdus o nouă lege care urmărește să abordeze inechitățile în proprietatea funciară – trei sferturi din terenurile private din Africa de Sud sunt în prezent în mâinile minorității albe – prin facilitarea exproprierii terenurilor de către stat.
Ramaphosa a declarat că legea nu are ca scop confiscarea terenurilor, ci doar creează un cadru pentru redistribuire chibzuită, permițând autorităților să preia terenurile respective în interes public, fără compensații, doar în situații excepționale, cum ar fi atunci când zonele sunt abandonate.
La scurt timp după introducerea Legii Exproprierii, Trump a declarat că ,,Africa de Sud confiscă terenuri și tratează foarte rău anumite categorii de oameni, iar Statele Unite nu vor tolera astfel de măsuri’’.
Pe 12 mai a.c., 59 de sud-africani albi au sosit în SUA în cadrul unui program de primire a refugiaților înființat de Casa Albă pentru a oferi adăpost celor care doreau să fugă de regimul ,,discriminatoriu’’ de la Pretoria.
Nouă zile mai târziu, în Biroul Oval de la Washington a avut loc o întâlnire între Trump și Ramaphosa, unde, deși liderul sud-african a venit cu scopul de a reseta relațiile economice cu America (ținând cont că Statele Unite reprezintă al doilea cel mai mare partener comercial al Africii de Sud și că țara se confruntă cu un tarif de 30% în cadrul seriei de taxe de import suspendate în prezent de Trump), omologii americani au preferat să se fixeze asupra preocupărilor legate de tratamentul aplicat afrikanerilor, preocupări pe care le-au punctat prin redarea unui videoclip și răsfoirea unui teanc de articole de știri tipărite despre care au spus că dovedesc pe deplin acuzațiilor respective, negate cu desăvârșire de către liderul sud-africam.
,,Dacă ar fi existat un genocid asupra fermierilor afrikaneri, vă asigur că acești domni nu ar fi prezenți aici’’, a spus Ramaphosa, făcând referire la jucătorii de golf Ernie Els și Retief Goosen și miliardarul Johann Rupert, toți albi, care se aflau la întâlnire.
Poliția sud-africană a înregistrat 26 232 de crime la nivel național în 2024, dintre care 44 au fost legate de comunitățile agricole. Opt dintre aceste victime erau fermieri.
Autoritățile de la Pretoria au insistat că motivul crimelor la ferme în Africa de Sud reprezintă aproape întotdeauna jafurile – ele nu ar face astfel parte dintr-un efort de a ,,distruge’’ un grup etnic. Deși cei care trăiesc în zone rurale pot fi vulnerabili din cauza izolării și a lipsei de servicii de securitate și sprijin, afirmațiile conform cărora fermierii afrikanari sunt mai expuși riscului de a fi uciși decât cetățenii de culoare nu au fost încă dovedite.
În concluzie, această concentrare recentă a lui Trump asupra problemei rasiale din Africa de Sud pare a fi mai mult folosită în scopul de a-și promova unul dintre principalele obiective de pe agenda sa: reducerea imigrației în SUA.
Sugerând că există un genocid al albilor în această țară, liderul american reușește să amplifice temerile susținătorilor săi potrivit cărora și ei ar putea fi depășiți numeric de persoanele non-albe / de culoare – în acest caz, imigranții.
