Alegerile parlamentare din Portugalia
Dorin Melnic
Pe 18 mai a.c. au avut loc alegeri legislative în Portugalia, al doilea an consecutiv când acestea se desfășoară, ca urmare a eșecului prim-ministrului Luís Montenegro de a obține (în luna martie a.c.) un vot de încredere în Adunarea Republicii, parlamentul unicameral al țării cu 230 de locuri.
Prezența la vot a fost de 58,3%, iar Alianța Democratică (AD) de centru-dreapta, alcătuită din Partidul Social Democrat și CDS – Partidul Popular, condusă de Montenegro, a câștigat alegerile cu un scor de 32% (91 de locuri), în timp ce Chega, o forță eurosceptică și ultranaționalistă, a obținut 23% din voturi (60 de locuri). Totodată, Partidul Socialist a pierdut teren, câzând pe locul trei cu același scor de 23%, însă a acumulat cu două locuri mai puține în parlament decât Chega.
În mod inevitabil, AD va trebui să încheie acorduri cu partidele mai mici pentru a obține o majoritate de cel puțin 116 locuri, iar un alt guvern minoritar consecutiv ar zdruncina speranțele că aceste alegeri ar putea aduce stabilitate în Portugalia, țară care trece prin cea mai gravă perioadă de tulburări politice din ultimele decenii.
António Costa Pinto, profesor titular la Universitatea Lusófona de Științe Umaniste și Tehnologice din Lisabona, a declarat că noul parlament va fi probabil similar cu precedentul și că este imposibil de prezis cât timp se va menține la putere guvernul, deoarece acesta depinde de factori diverși, de la situația internațională până la capacitatea AD de a ajunge la un compromis cu alte forțe politice.
Pe 29 mai a.c., Montengro a fost desemnat din nou prim-ministru al țării de către președintele Marcelo Rebelo de Sousa, însă cel mai important aspect al alegerilor din a.c. îl reprezintă succesul Chega de a obține noul rol ca principal partid de opoziție al țării, fiind confirmată astfel o creștere remarcabilă a extremei drepte în Portugalia. Înființat în 2019, partidul Chega a trecut de la a avea un singur parlamentar la a controla acum peste un sfert din locurile Adunării Republicii.
Alegătorii portughezi au răspuns cu interes la o campanie a lui André Ventura, președintele grupării de extremă dreaptă, care a prezentat partidele tradiționale ca fiind corupte și incapabile să abordeze provocările care includ salariile mici, criza locuințelor și creșterea imigrației. Membrii comunităților portugheze din Franța, Luxemburg, Marea Britanie și Germania și-au arătat sprijinul pentru Ventura, fiind influențați de angajamentul său de a crea condiții economice care să permită emigranților să se întoarcă acasă.
Chega a avut pe agenda sa electorală limitarea accesului noilor veniți în țară la beneficii sociale, controale mai stricte asupra migrației, pe care o leagă de criminalitate și creșterea pensiilor.
Ventura a participat la inaugurarea președintelui american Donald Trump în ianuarie a.c. și și-a exprimat simpatia și sprijinul pentru fostul președinte de extremă dreaptă al Braziliei, Jair Bolsonaro.
,,În politică, eu cred că trebuie să fii inovativ și diferit. Așa îmi doresc să fiu’’, a spus liderul Chega odată despre sine, înainte de a adăuga că drumul său a fost ghidat de o ,,misiune divină’’.
Într-adevăr, Portugalia a înregistrat o creștere abruptă a migrației. Mai puțin de 500 000 de imigranți legali erau în țară în 2018, conform statisticilor guvernamentale. Cu toate acestea, la începutul a.c., existau peste 1.5 milioane, mulți dintre ei brazilieni și asiatici care lucrează în special în turism și agricultură.
Alte mii de persoane sunt fără acte, iar guvernul care a demisionat a anunțat cu două săptămâni înainte de alegeri că se ocupa deja de expulzarea a aproximativ 18.000 de străini care locuiesc neautorizați în țară.
În mod similar, criza locuințelor a dus la o creștere a prețurilor acestora și a chiriilor în ultimii 10 ani, parțial din cauza unui aflux de străini cu gulere albe care au dus la creșterea prețulor.
În concluzie, ascensiunea forței de extremă dreaptă într-un nou stat membru al Uniunii Europene (UE) dă de înțeles că unitatea la nivel continental nu se manifestă în modul dorit de Bruxelles. Desigur, acest lucru nu trebuie privit nicidecum ca pe o amenințare la adresa securității și actualei guvernanțe a UE, ci ca pe o lecție în urma căreia Bruxelles-ul are motive să se simtă mai hotărât în a-i sprijini pe cetățenii europeni pentru a le oferi siguranța zilei de mâine, un viitor prosper, valori care să îi unească, precum și protecție împotriva amenințărilor externe.
