Ciclul politic din Polonia: polarizare internă și coeziune strategică

Autor: Caloianu Anamaria Florina

Odată cu alegerea lui Karol Nawrocki în funcția de președinte, scena politică poloneză a suferit o reconfigurare semnificativă, anticipată în multe privințe, dar nu lipsită de momente de neliniște. Această schimbare s-a manifestat printr-o revitalizare a partidului Lege și Justiție (PiS), cunoscut pentru pozițiile sale adesea antagonice față de Bruxelles; deși asemenea evoluții par să rezoneze cu anumite tendințe din Europa de Sud-Est și din alte părți ale continentului, contextul polonez se distinge printr-un consens politic mai clar în jurul temelor de securitate, apărare și rolul statului în formatele internaționale.[1] Discursul dreptei conservatoare din Polonia se aliniază, la nivel retoric, cu reformismul de tip MAGA,[2] din ce în ce mai vizibil și în rândul unor lideri decredibilizați sau absorbiți complet de logica puterii.[3]

În acest cadru politic, Donald Tusk s-a confruntat cu un moment decisiv, anume votul de încredere în Parlament, în urma căruia au fost confirmate atât legitimitatea cabinetului de miniștri[4], cât și angajamentul față de direcția pro-europeană asumată.[5] Pentru o parte semnificativă a electoratului, cel care s-a simțit exclus și nereprezentat de rezultatul alegerilor, votul a funcționat ca un paliativ simbolic, nu ca o soluție durabilă.

Evoluțiile recente din Polonia pun în lumină nu doar o luptă electorală internă, ci și reactivarea unei himere politice din Europa Centrală și de Est: euroscepticismul agresiv, reambalat în discurs suveranist și securitar.[6] Conform autorului Frédéric Zalewski, într-o analiză din 2023, Polonia sub guvernarea PiS poate fi descrisă drept un „regim hibrid”, caracterizat prin autoritarism competitiv și/sau pluralism limitat, întrucât PiS nu ascunde ostilitatea față de liberalismul cultural și politic și nu pretinde că regimul său ar respecta principiile democrației liberale.[7]

În pofida poziționărilor diametral opuse, tandemul Nawrocki–Tusk pare totuși constrâns de realpolitik să mențină o linie comună în chestiuni strategice: apartenența la NATO, întărirea capacității de apărare și perpetuarea unui dialog funcțional cu Bruxelles-ul și Washingtonul, însă această convergență punctuală nu semnalează neapărat maturitate politică,[8] ci mai degrabă o încercare pragmatică de a salva aparențele unei Polonii stabile într-un context regional extrem de volatil.

Cabinetul condus de Tusk se află deci într-o stare de normalitate oarecum, cu un președinte aflat de cealaltă parte a fileului, căutând să pună bețe în roate reformelor Platformei Civice. Până de curând, Duda și-a folosit atributele constituționale pentru a bloca inițiativele guvernului Tusk, prin veto-uri asupra reformelor din justiție, trimiterea proiectelor de lege către un Tribunal Constituțional dominat de PiS, care le îngroapă de facto,[9] și obstrucționarea înlocuirii oficialilor de rang înalt și a ambasadorilor numiți de fosta putere.[10]

În consecință, este de așteptat ca președintele Nawrocki să valorifice nu doar prerogativa veto-ului prezidențial pentru a frâna inițiativele reformatoare ale guvernului Tusk, precum liberalizarea legislației privind avortul sau restructurarea sistemului judiciar, solicitată de Uniunea Europeană; ci și să capitalizeze pe nemulțumirile sociale generate de stagnarea economică și de gestionarea pe termen lung a crizei refugiaților ucraineni, într-un context în care sprijinul public pentru aceștia a înregistrat un declin semnificativ.[11] Fragilitatea coaliției guvernamentale, mai ales prin expunerea Partidului Poporului Polonez, oferă președintelui un cadru favorabil pentru a exploata tensiunile politice interne, în vederea consolidării dreptei și extremei drepte în perspectiva alegerilor legislative din 2027.

În ciuda blocajului instituțional intern, intensificarea retoricii privind apărarea la nivel european trădează o anxietate profundă: Andrzej Duda a invocat public posibilitatea dotării Poloniei cu arme nucleare,[12] un gest mai degrabă simbolic decât fezabil,[13] însă revelator pentru neliniștea strategică de la Varșovia. Succesorul lui, Karol Nawrocki, a exprimat susținere pentru dezvoltarea energiei nucleare civile și întărirea capacităților militare ale Poloniei,[14] dar nu a făcut declarații privind intenția de a înarma țara cu arme nucleare proprii.

Declarația lui Duda privind posibila înarmare nucleară a Poloniei se înscrie într-un trend tot mai vizibil al reacțiilor naționale la insecuritatea regională, alături de poziția noului cancelar german, Friedrich Merz, care a cerut o autonomie militară față de SUA, o ruptură retorică majoră în raport cu tradiția postbelică,[15]și de reluarea de către Emmanuel Macron a ideii unei „umbrele nucleare”[16] franceze extinse, toate acestea în contextul în care Uniunea Europeană rămâne prizoniera fragmentării strategice și a lipsei unei viziuni comune în materie de apărare. Ideea din urma este reverberată și de Tusk, care a subliniat că Polonia nu se poate limita la armament convențional, afirmând că țara trebuie să aspire la cele mai moderne capacități, inclusiv în domeniul armelor nucleare și neconvenționale, într-o „cursă pentru securitate, nu pentru război”.[17]

Într-un articol recent din Foreign Affairs, Florence Gaub și Stefan Mair susțin că Polonia a făcut doar pași mici și precauți spre o autonomie strategică in acest sens, însă chiar și aceste mișcări limitate se înscriu într-un context mai larg axat pe ideea unei descurajări nucleare europene, cu nucleul la Paris și sprijinită de Regatul Unit.[18]

În acest context, tratatul semnat în mai a.c. între Paris și Varșovia a fost interpretat de premierul Donald Tusk ca un prim pas spre o eventual includere a Poloniei sub protecția unei umbrele nucleare franceze,[19] idee avansată în paralel cu interesul manifestat de noul cancelar german, Friedrich Merz, pentru o arhitectură de securitate europeană care să completeze, nu să înlocuiască, garanțiile nucleare oferite de Statele Unite.

Autorii susțin că mai multe puteri europene importante, precum Germania și Polonia, ar putea teoretic să dezvolte arme nucleare, dacă ar avea tehnologia și finanțarea necesară, însă acest proces ar dura suficient de mult încât o țară ca Rusia ar putea ataca preventiv facilitățile de producție: „înainte de invazia Rusiei în Ucraina, un astfel de atac părea imposibil, dar acum nimic nu mai poate fi exclus.”[20]

În cadrul summit-ului NATO, președintele Andrzej Duda, profitând de ultima lună a mandatului său, a transmis un mesaj clar și ferm privind poziția Poloniei și perspectivele Alianței în fața amenințărilor de Securitate: pentru Polonia, situată pe flancul estic al NATO, aceste avertismente nu sunt simple retorici, ci preocupări reale și imediate.[21] Duda a subliniat o convingere de lungă durată a Varșoviei: complacerea Occidentului a fost cel mai mare aliat al Moscovei.

Președintele polonez a evidențiat unitatea recentă a țărilor NATO în privința creșterii bugetelor militare, menționând angajamentul tardiv al Germaniei de a atinge pragul de 2% din PIB și eforturile similare ale altor state europene. Totuși, pentru Polonia, banii nu sunt singura soluție: este nevoie și de întărirea efectivă a flancului estic al Alianței, de la Țările Baltice până la Marea Neagră. Duda a insistat că simpla vorbă despre descurajare nu este suficientă, ci trebuie să existe capabilități credibile – trupe, tancuri, apărare aeriană și, mai presus de toate, voință politică.

Concluzii:

În final, Polonia traversează o perioadă de tensiuni și de schimbări politice, în care tensiunile interne și rivalitățile ideologice coexistă cu o nevoie clară de unitate strategic în fața amenințărilor externe. Astfel, deși există divergențe interne puternice, pe planul securității naționale și al relațiilor externe, Varșovia rămâne angajată ferm în consolidarea capacităților de apărare și în menținerea alianțelor cu NATO șipartenerii europeni.

Bibliografie:

1. ***, „Poland’s Andrzej Duda: NATO’s Unity Unshaken, but Russia Remains a ‘Real Risk’”, EU TODAY, 25 iunie 2025, eutoday.net/poland-andrzej-duda-nato.
2. ***,  „Polish Far Right’sWin  Is a Thunderclap Above Europe”,  Le Monde.fr, 2 Iunie 2025, www.lemonde.fr/en/opinion/article/2025/06/02/polish-far-right-s-win-is-a-thunderclap-above-europe_6741918_23.html.
3. Belin, Celia, „MAGA goes global: Trump’s plan for Europe”, ECFR, 14 Mai 2025, ecfr.eu/publication/maga-goes-global-trumps-plan-for-europe.
4.  Blackburn, Gavin, „Poland’s Prime Minister Donald Tusk to Seek Confidence Vote After Ally’s Election Loss”, Euronews, 3 Iunie 2025, www.euronews.com/my-europe/2025/06/02/polands-prime-minister-donald-tusk-to-seek-confidence-vote-after-allys-election-loss.
5. Bremmer, Ian, „How Poland’s Next President Will Boost the Far Right”, TIME, 21 Iunie 2025, time.com/7295966/poland-president-nawrocki-populist.
6. Cienski, Jan; Kość, Wojciech, „Poland Seeks Access to Nuclear Arms and Looks to Build Half-million-man Army”, POLITICO, 7 Martie 2025, www.politico.eu/article/donald-tusk-plan-train-poland-men-military-service-russia.
7. Dăianu, Daniel, „The Security of Europe (EU) and Real Politik - The Transatlantic Relationshipis in Great Danger”, Romanian Journal of European Affairs, vol. 25, no. 1, 2025, RJEA, rjea.ier.gov.ro/wp-content/uploads/2025/06/RJEA_vol.25_no.1_2025_ART1.pdf, p.10.
8. DW News, „Poland’s Prime Minister Tusk Survives No ConfidenceVote | DW News”, YouTube, 11 Iunie 2025, www.youtube.com/watch?v=v_sLl4r_dMI.
9. Gaub, Florence; Mair, Stefan, „Europe’s Bad Nuclear Options: And Why They May Be the Only Path to Security”, Foreign Affairs, 26 Iunie 2025, www.foreignaffairs.com/europe/europes-bad-nuclear-options-gaub-mair.
10. Kubacka, Katarzyna, „Who Is Poland’s Newly Elected President, Karol Nawrocki?”, Euronews, 2 Iunie 2025.
11. Kość, Wojciech, „Poland’s Future RelationshipWith Brussels Hinges on Sunday’s Election”, POLITICO, 30 Mai 2025, www.politico.eu/article/poland-election-rule-of-law-rafal-trzaskowski-karol-nawrocki-donald-tusk-andrzej-duda.
12. Magierowski, Marek, „Why Poland’s President Wants US Nuclear Weapons - Atlantic Council”, Atlantic Council, 17 Martie 2025, www.atlanticcouncil.org/blogs/new-atlanticist/why-polands-president-wants-us-nuclear-weapons.
13. Merritt, Giles, „Trump’s Win Must Hasten a European Commission Rebranding”, Friends of Europe, 13 Noiembrie 2024, www.friendsofeurope.org/insights/frankly-speaking-trumps-win-must-hasten-an-eu-commission-re-branding.
14. Šitera, Daniel; Kochlöffel, Katarzyna, „More Continuity Than Change: Poland’s Foreign Policy Between Sovereignism and Pro-Europeanism | Institute of International Relations Prague – Expertise to Impact”, Institute of International RelationsPrague, 12 Februarie 2025, www.iir.cz/en/more-continuity-than-change-poland-s-foreign-policy-between-sovereignism-and-pro-europeanism-2.
15. Zalewski, Frédéric, „A ‘Normal’ Transition? What the Outcome of Poland’s Elections Means”, Institut Montaigne, institutmontaigne.org/en/expressions/normal-transition-what-outcome-polands-elections-means.