Puntea fragilă a Chișinăului: alegerile parlamentare sub tensiunea Vest-Est

Autor: Caloianu Anamaria Florina

          Alegerile parlamentare din Republica Moldova s-au desfășurat sub semnul unei umbre grele, cea a geopoliticii, așa cum a subliniat recent președintele Asociației Casa Mării Negre, Dorin Popescu.[1]

Într-un stat aflat într-un moment de elan și de speranță, care caută să deschidă cât mai multe porți legislative și economice spre visul european, spectrul influenței rusești a planat permanent asupra acestor alegeri și continuă să planeze amenințător. De la mașinăria sofisticată a dezinformării îndreptată împotriva președintelui și guvernării, până la partidele și personalitățile politice sprijinite financiar, discret sau fățiș, de interese străine, Republica Moldova s-a confruntat la acest scrutin și se confruntă încă și acum cu o luptă invizibilă, dar intensă, pentru destinul său politic. Temerile legate de securitatea energetică și extinderea conflictului regional amplifică incertitudinea chiar și după desfășurarea acestor alegeri, scrutinul având rol, în acest context, de test veritabil al rezistenței democratice și al maturității geopolitice a țării.

          Ultimii ani au demonstrat că alegerile legislative din Europa de Est nu mai pot fi privite doar prin lentila internă a competiției democratice,[2] ci trebuie înțelese ca bătălii geopolitice cu miză majoră. Gradul de permeabilitate a sistemului politic în fața influențelor externe și a curentelor ideologice importate transformă aceste alegeri într-un veritabil teren de confruntare între proiecte de civilizație. Tot mai frecvent, pe scena politică răsar partide care par mai degrabă ecouri ale unor mișcări globale decât expresii autentice ale nevoilor societății locale, formațiuni care preiau, aproape mimetic, discursuri populiste și reacționare precum retorica MAGA din SUA sau narațiunile anti-imigrație ce bântuie Europa.

          Aceste narațiuni, transplantate forțat din alte realități politice, se dovedesc nu doar străine, ci și profund disonante față de contextul social și istoric al statelor estice, adevărate „nuci în peretele” unor societăți brusc trezite la o realitate geopolitică neașteptată, aflate în căutarea revitalizării. Mai grav, ele contribuie la o erodare subtilă, dar constantă, a fundamentelor identității politice europene, subminând coeziunea unui proiect construit pe valori comune și solidaritate.[3] Această dinamică nu este deloc întâmplătoare: în discursul administrației Trump, Uniunea Europeană este privită nu ca un partener strategic, ci ca un rival sistemic, iar uneori chiar ca un adversar ideologic.

          În această ecuație fragilă, statele estice se află în prima linie a războiului hibrid cu Rusia, un conflict care nu se poartă doar prin arme, ci și prin cuvinte, simboluri și algoritmi. Pentru ele, alegerile nu mai reprezintă o simplă opțiune între doctrine sau programe de guvernare, ci un adevărat act de supraviețuire, o alegere între menținerea într-un spațiu al valorilor democratice și al aspirațiilor europene sau reîntoarcerea într-un orizont geopolitic dominat de dependență și manipulare. Republica Moldova, cu toate vulnerabilitățile sale (infrastructura deficitară, piața muncii precarizată, exodul forței de muncă tinere, fragilitatea energetică etc.), nu poate începe procesul autentic al modernizării până nu își clarifică direcția strategică între Est și Vest. Rezultatul alegerilor parlamentare de la 28 septembrie a.c. a oferit speranțe clare privind dorința puternică a cetățenilor Republicii Moldova de a continua ireversibil direcția strategică spre Uniunea Europeană.

          Anul 2024 și prima jumătate a lui 2025 au revelat cu o claritate tulburătoare fragilitatea proceselor electorale în fața interferențelor externe, fie că vorbim despre alegeri parlamentare, prezidențiale sau referendumuri. Chemarea cetățenilor la urne a devenit tot mai des însoțită de un cor de avertismente, pornind de la necesitatea verificării informațiilor,  rolul vital al observatorilor independenți, ori ingerințele subtile mascate sub mesaje de susținere venite din partea unor lideri străini sau personalități publice cu autoritate disputabilă.

          Se conturează, la nivel global, o oboseală electorală tot mai accentuată, un voterfatigue ce erodează treptat discernământul civic. Supraîncărcat de stimuli propagandistici și de o avalanșă de mesaje emoționale, alegătorul contemporan reacționează adesea instinctiv, refuzând efortul de a diseca critic oferta politică și preferând consumul pasiv al informației fragmentate.În această nouă eră digitală a politicului, TikTok a devenit simbolul ambivalenței tehnologice: o platformă care fascinează prin forța viralității, dar care, prin opacitatea algoritmică și prin potențialul de manipulare, alimentează suspiciunea. Rețelele de conturi false și fluxurile invizibile de finanțare împing mesajele direct spre segmentele cele mai vulnerabile ale electoratului, cultivând iluzia unei participări active, acel confort superficial al comentariilor aprobatoare care înlocuiește dialogul real cu ideile și candidații.

          Spațiul digital nu se limitează la rolul unei noi agore electorale, ci reinventează, într-o formulă contemporană, peștera lui Platon: un univers al percepțiilor mediate, în care cetățenii nu mai contemplează realitatea politică în esența ei, ci doar umbrele proiectate de algoritmi pe pereții invizibili ai rețelelor sociale.

          Alegerile parlamentare din Republica Moldova se înscriu în același registru de anxietăți geopolitice care au traversat recent România, Georgia și Polonia: o teamă comună că Rusia, deși slăbită militar de eșecurile din Ucraina, continuă să fie omniprezentă, activă și mai hotărâtă ca oricând să-și recâștige influența prin intermediul unor proxy politici.

          În acest tablou, cele trei state pot fi așezate pe o axă simbolică a confruntării dintre aspirație și constrângere: la un capăt al acestei axe, Georgia devine simbolul contradicției profunde: o societate în care visul european încă trăiește în conștiința oamenilor, dar este înăbușit de o conducere pro-rusă care transformă speranța într-un act de rezistență cotidiană sisifică; in centrul acestei axe, România se confruntă cu paradoxul unei stabilități fragile: un stat care proclamă o orientare pro-europeană la nivel prezidențial și guvernamental, dar care poartă povara eșecurilor administrative, a reformelor amânate și a dificultății de a armoniza realitățile interne cu cerințele Uniunii Europene. În final, la celălalt capăt, Polonia se află prinsă într-o încleștare între diviziunile interne și claritatea strategică pe plan extern, o luciditate geopolitică remarcabilă, ce nu se limitează la Europa de Est, ci se resimte în întreaga arhitectură europeană.

          Astfel, Republica Moldova pătrunde pe scena geopolitică nu ca o anomalie, ci ca o verigă delicată într-un lanț fragil de vulnerabilități și speranțe, în care electoratul își dezvăluie propria schismă, iar alegerile, indiferent de tip, se desfășoară sub tensiune maximă, victoria fiind adesea decisă de câteva procente, o realitate care ar trebui să neliniștească profund. Diaspora, în mare parte stabilită în state europene, încearcă să imprime această direcție, însă nici ea nu constituie un bloc unit;[4] temerile privind atragerea furiei Moscovei nu pot fi ignorate, mai ales atunci când vin împachetate în argumente care amplifică incertitudinea cu privire la soarta familiei rămase acasă.

Concluzii

          Din aceste lecții, mai mult sau mai puțin sedimentate, Republica Moldova încearcă să-și traseze drumul pe termen lung: visul european pare să prindă contur, mai ales după aceste alegeri, hrănit de discuțiile despre o eventuală aderare până în 2028, de întâlnirile Maiei Sandu cu lideri europeni, de investițiile recente în infrastructură susținute de fonduri europene și, cel mai important, de opțiunea electorală majoritară a cetățeniolor Republicii Moldova, exprimată cu o deosebită claritate la alegerile parlamentare de duminica trecută.

Deși umbrele unui rezultat pro-Moscova au pândit până în ultima clipă, o astfel de opțiune ar fi putut înfășura Chișinăul într-o izolare treptată, reducând la tăcere elanul european și făcând ca drumul către apartenența la UE să pară tot mai îndepărtat, captiv în orbita influenței ruse, în lipsa unor actori externi care să mențină constant și cu hotărâre busola statului către Vest.

Din fericire, cetățenii Republicii Moldova au ales continuarea direcției strategice europene, realizând astfel încă o victorie geopolitică semnificativă asupra intereselor Moscovei și împotriva multiplelor instrumente ale acesteia de a influența votul de duminică.

          Bibliografie:

1. Banks, Martin. „Trump’s MAGA Army Takes Its ‘Culture War’ Across the Atlantic to Europe”, Modern Diplomacy, 23 Septembrie  2025, moderndiplomacy.eu/2025/09/23/trumps-maga-army-takes-its-culture-war-across-the-atlantic-to-europe.
2. Cenusa, Dionis. „Moldova’s Parliamentary Elections: A Test for the EU, a ‘Revenge’ for Russia?”, ISPI, 25 Septembrie  2025, www.ispionline.it/en/publication/moldovas-parliamentary-elections-a-test-for-the-eu-a-revenge-for-russia-217866.
3. Popescu-Zamfir, Oana. „Moldova’s Election Is a Test for Russian Influence in Europe”, Carnegie Endowment for International Peace, 26 Septembrie 2025, carnegieendowment.org/research/2025/09/moldovas-election-is-a-test-for-russian-influence-in-europe?lang=en.
4. Popescu, Dorin. „‘Lumea Rusă’ În Republica Moldova: De La Narațiuni De Seducție La Narațiuni De Șantaj”, Casa Marii Negre, 25 Septembrie 2025, www.casamariinegre.ro/studii/geopolitica/594/lumea-rusa-in-republica-moldova-de-la-naratiuni-de-seductie-la-naratiuni-de-santaj.