Coridorul Marea Neagră – Marea Caspică, punte între Est și Vest sau încercarea Vestului de a-și intensifica sfera de influență spre Est?
Autor: Drd. Alexandra-Maria Colcer
Coridorul de transport de marfă Marea Neagră - Marea Caspică (MNMC/BSCS Black Sea-Caspian Sea) este un proiect lansat de Turkmenistan și România destinat creării unui traseu intermodal de transport maritim, fluvial, feroviar și rutier între Europa Centrală și de Nord, Caucazul de Sud și Asia Centrală, cu posibilitatea de conectare cu regiunea Asia-Pacific.
La începutul lunii martie a.c., mai precis în perioada 03-05 martie a.c., a avut loc la București o reuniune a miniștrilor de externe din Turkmenistan, Azerbaidjan, Georgia și România în urma căreia s-a semnat o Declarație privind dezvoltarea coridorului internațional de transport Marea Capică - Marea Neagră. Traseul acestui coridor va avea ca punct de plecare portul turkmen Turkmenbași, ajungând mai apoi în Azerbaijan, continuându-se feroviar spre Batumi sau Poti (Georgia) și de-a lungul Mării Negre către România (portul Constanța).
În raportul întâlnirii se precizează că, prin semnarea acestei declarații, miniștrii au evidențiat importanța deosebită pe care coridorul o are în schema de conectare a Vestului cu Estul, remarcându-se că acesta este cel mai profitabilă rută.
Teodor Meleșcanu, ministrul român de externe, a subliniat faptul că ”traseul coridorului se bazează ”pe continuitatea geografică a României, Georgiei, Republicii Azerbaidjan şi a Turkmenistanului, a facilităţilor oferite de Portul Constanţa din România, Portul Poti din Georgia, portul Baku din Azerbaidjan şi Portul Turkmenbaşi din Turkmenistan şi a conexiunii directe între Portul Constanţa şi Dunărea şi ulterior a cursurilor de apă şi a canalelor interne de pe continentul european, oferind posibilitatea accesării de mărfuri la nivelul Europei Centrale şi de Nord".
De asemenea, vice-prim-ministrul Rashid Meredov, ministrul Afacerilor Externe al Turkmenistanului, a apreciat că "noul format de interacţiuni are perspective bune”, manifestându-și deschiderea spre colaborarea cu zona europeană: ”Scopul strategic al ţării noastre este să creăm un sistem multimodal de coridoare de transport euroasiatic. Considerăm ruta Marea Caspică - Marea Neagră ca fiind un segment important al acestei strategii", a afirmat oficialul turkmen.
Totodată, ministrul Afacerilor Externe al Republicii Azerbaidjan, Elmar Mammadyarov, a vorbit despre rolul preşedinţiei române a Consiliului Uniunii Europene în promovarea acestui proiect. "Cred că raportarea la preşedinţia Consiliului UE şi la apartenenţa României la UE va face ca acest proiect să fie atrăgător pentru alte state membre din Uniunea Europeană, care pot folosi astfel acest coridor pentru transportul bunurilor", a punctat acesta.
Din partea oficialilor georgieni evidențiem declarația ministrului de Externe al Georgiei, David Zalkaliani: "Georgia deja a demonstrat că este un partener de încredere şi un participant activ în proiecte regionale ce au ca scop transportul între Est şi Vest. Vrem să consolidăm rolul Georgiei ca hub de transport şi logistic, să folosim eficient poziția geostrategică a Georgiei".
Trebuie menționat că ideea construirii unei legături mai întinse Vest-Est nu este una nouă; nu vorbim aici de Drumul Mătăsii sau de alte inițiative similare din secolele trecute (sau de cele mai actuale, gen ”Noul Drum al Mătăsii” - strategia Chinei de a crea noi rute terestre si maritime de transport care să faciliteze schimburile de fluxuri, energie și masă între statele din Asia, Europa și Africa), ci de ideea pe care a prezentat-o fostul președinte al României, Traian Băsescu, în 2010, conform căreia mărfurile din zona Europei de Est, a Caucazului și a Asiei Centrale ar putea ajunge mai ușor în portul Rotterdam, de unde și-ar putea continua traseul oriunde în lume, printr-un proiect numit ”Dunăre – Main – Rin”. Această axă de transport este una care implică dezvoltarea unui sistem de transport intermodal și scade considerabil timpul de transport al bunurilor. Dunărea este un fluviu cu valențe strategice foarte mari, fiind al doilea fluviu ca mărime din Europa, care traversează continentul vest-est și străbate 10 țări și 4 capitale. Până în prezent, nu există decât canalul Main-Dunăre, cu o lungime de 171 km, care leagă, începând din anul 1992, râul Main cu Dunărea de la Bamberg prin Nürnberg la Kelheim. Face parte din traseul maritim între Rotterdam și Constanța, care este legătura navigabilă cea mai scurtă între Marea Nordului și Marea Neagră. Canalul Rin-Main-Dunăre este încă un proiect teoretic, el nu este dat în funcțiune și necesită o serie de lucrări care au obiectivul de a asigura navigația permanentă pe aceste fluvii, fără întrerupere, timp de 12 luni pe an (amenajări de taluzuri, de maluri dar și numeroase și diferite construcții anexe).
Revenind la coridorul Marea Neagră - Marea Caspică, acesta este un proiect strategic, menit să consolideze relația dintre statele participante, să favorizeze dezvoltarea economică și să apropie țările Asiei Centrale de Uniunea Europeană.
Relațiile Asiei Centrale cu regiunile învecinate
Asia Centrală deține o serie de valențe strategice oferite, în primul rând, de amplasarea sa geografică (în centrul continentului, având ca vecini două dintre puteri mondiale – Rusia, în Nord, China în Est, urmate mai apoi de puteri regionale - Afghanistan și Iran, în sud) și mai apoi, de resursele naturale de care aceasta dispune.
Nu doar amplasarea geografică este importantă ci, mai mult de atât, relațiile pe care țările din regiune le au cu vecinii. Este cunoscut faptul că acestea au făcut parte din blocul comunist, ceea ce înseamnă că Rusia are încă o influență destul de puternică asupra lor, influență pe care dorește s-o păstreze. Însă, cu toate acestea, relațiile cu fostele state comuniste din regiune nu sunt și nu pot fi aceleași, mai ales în contextul manifestării influențelor unor puternice state vecine. China, de exemplu, este cel mai mare investitor în regiune și cel mai important partener comercial al statelor respective. Pe lângă relațiile comerciale, China finanțează numeroase proiecte în infrastructura regională de transport. Pe de altă parte, Uniunea Europeană susține dezvoltarea relațiilor cu aceste state, finanțând o serie de proiecte din sectorul educațional, economic și al infrastructurii în regiune. Înaltul Reprezentant al UE, Federica Mogherini, a declarat în noiembrie 2018, în urma celei de-a 14-a întâlniri ministeriale UE-Asia Centrală, că ”Asia Centrală este o regiune în care există o cerere puternică și tot mai mare de parteneriate noi, diversificate și care își dorește sporirea relațiilor cu UE”, evidențiind și faptul că ar fi ”în interesul Uniunii ca Asia Centrală să se dezvolte ca un spațiu economic și politic mai rezistent, interconectat, fapt pe care noi îl susținem în mod activ”.
Strategia actuală a UE pentru Asia Centrală, adoptată pentru prima dată în 2007, cuprinde angajamentul pe termen lung al Uniunii Europene în ceea ce privește cooperarea regională și bilaterală cu partenerii săi din Asia Centrală. Scopul principal al Strategiei este de a spori rezistența regiunii în ansamblu, precum și rezistența statelor individuale. Strategia stabilește cadrul pentru un dialog politic periodic la nivel ministerial și o cooperare consolidată în cadrul unor inițiative-cheie, cum ar fi statul de drept, educația, mediul și apa. O atenție deosebită este acordată securității și stabilității regiunii, în special amenințărilor comune legate de gestionarea frontierelor și de droguri.
Istoricul proiectului
Co-inițiatorii proiectului sunt România și Turkmenistanul; încă din anul 2011, reprezentanții României au purtat discuții cu omologii lor turkmeni în vederea realizării unui coridor de cooperare interregional Marea Neagră – Marea Caspică. În septembrie 2011, secretarul de stat Bogdan Aurescu a subliniat relevanţa cooperării dintre porturile Constanţa şi Turkmenbași într-o rundă de consultări bilaterale cu prim-adjunctul ministrului turkmen de externe, Vepa Hajiev.
Pe agenda întrevederii s-a aflat, de asemenea, problematica regională, cu accent asupra Regiunii Extinse a Mării Negre şi a Strategiei UE pentru Dunăre, de natură să influenţeze pozitiv şi cooperarea în regiunea Mării Negre. Demnitarul român a încurajat partea turkmenă să folosească oportunităţile oferite de implementarea Strategiei UE pentru Dunăre.
Aceasta a fost doua rundă de consultări politice bilaterale româno-turkmene - prima s-a desfăşurat la Bucureşti, în ianuarie 2011 - la acest nivel, care s-au desfășurat în baza Protocolului de colaborare între MAE al României şi MAE al Turkmenistanului, semnat la Bucureşti, la 16 iulie 2008, precum şi a Declaraţiei Comune a preşedinţilor României şi Turkmenistanului, semnată la Aşgabat, la 22 iulie 2009.
Relaţiile bilaterale româno-turkmene au cunoscut un parcurs ascendent, configurându-se într-un parteneriat special cu valenţe strategice, construit pe platforma unui parteneriat energetic.
Contactele politice bilaterale de nivel au fost frecvente. Relevantă pare a fi fost vizita oficială în Turkmenistan a preşedintelui României, Traian Băsescu (11-12 octombrie 2012), ca răspuns la vizita preşedintelui Turkmenistanului (Gurbanguly Berdimuhamedow) în România (10-11 mai 2011). Cu respectiva ocazie a fost adoptat Planul de Acţiuni pentru punerea în aplicare a Declaraţiei Comune a preşedinţilor României şi Turkmenistanului. Documentul prevede printre obiective stabilirea unui parteneriat energetic cu Turkmenistan, menit să valorifice tradiţiile celor două ţări în explorarea, exploatarea şi transportul de gaze naturale şi ţiţei către Europa, dar şi promovarea cooperării în alte domenii de activitate (transporturi).
Cinci ani mai târziu, în noiembrie 2014, secretarul de stat pentru afaceri strategice în MAE, Bogdan Aurescu, a avut o întrevedere cu membrii unei delegaţii a Parlamentului din Turkmenistan (Majilis), condusă de Ahmet Amangeldâevici Chariev, preşedintele Comisiei pentru relaţiile cu autorităţile locale, context în care a subliniat necesitatea avansării proiectului Coridorul Marea Neagră – Marea Caspică.
În octombrie 2018, secretarul de stat Maria Magdalena Grigore a participat, în calitate de șef al delegației părții române, la reuniunea cvadrilaterală pe tema înființării Coridorului de Transport al Mărfurilor „Marea Neagră– Marea Caspică”, desfășurată la Așhabad, în perioada 24-25 octombrie 2018.
Proiectul reprezintă inițiativa comună a României și Turkmenistanului; acestea au invitat Georgia și Republica Azerbaidjan să li se alăture. Coridorul implică crearea, în perspectivă, a unei rute de transport intermodal, maritim/fluvial şi rutier/feroviar, între Europa Centrală și de Nord, Caucazul de Sud și Asia Centrală, cu posibilitatea extinderii către regiunea Asia-Pacific.
Demnitarul român a evidențiat premisele favorabile dezvoltării proiectului Coridorului de transport, în contextul adoptării de către Uniunea Europeană, la 15 octombrie 2018, a Strategiei UE privind conectivitatea între Europa și Asia, care vizează nemijlocit cele patru state, în virtutea poziției lor geografice, inclusiv inițiativa acestora de a conecta țărmurile Mării Negre și Mării Caspice.
La reuniune a participat și Șeful Biroului de legătură al UE în Turkmenistan, Lubomir Frebort, care a transmis un mesaj de susținere din partea UE. În context, reprezentanții tuturor statelor participante la reuniune au transmis invitația ca UE să devină parte a acestui Proiect.
Trebuie amintit că această inițiativă nu prevede construirea de la zero a coridorului, inclusiv infrastructura de transport, depozitare și gestionare; ea se bazează pe două coridoare deja existente - Trans-Caspian (traseul internațional de transport trans-caspian începe din Asia de Sud-Est și China, trece prin Kazahstan, Marea Caspică, Azerbaidjan, Georgia și în continuare spre țările europene) și Lapis lazuli (coridorul leagă Afganistanul, Turkmenistanul, Azerbaidjanul, Georgia și Turcia prin intermediul căilor rutiere și feroviare, fiind o importantă cale de comerț de tranzit în Asia Centrală, Caucaz, Balcani și Europa Centrală), singura diferență fiind că transportul mărfurilor se efectuează din portul Turkmenbași prin Marea Caspică către Azerbaijan, apoi către Georgia prin intermediul căii ferate Baku-Tbilisi-Kars (BTK) și prin feribot (prin Marea Neagră). Ca o opțiune, transbordarea mărfurilor uscate se poate realiza în portul Poti și de-a lungul Mării Negre – la portul Constanța din România.
Concluzii
În prezent, Turkmenistan este al doilea partener economic al României în Asia Centrală, iar reaalizarea acestui coridor n-ar face decât să consolideze schimburile între cele două țări dar și între macroregiunile din care acestea fac parte, mai ales că președintele Gurbanguly Berdymukhamedov a afirmat că dorește extinderea rutelor pentru transportul resurselor energetice și crearea unor proiecte pe scară largă, printre care se numără cele cu China, Rusia și, probabil, cele spre vest.
Strategia Uniunii Europene pentru Asia Centrală își propune să favorizeze dezvoltarea regiunii central asiatice și să întărească relațiile dintre cele două entități; prin sprijinul acordat (material și nematerial), Uniunea Europeană dorește consolidarea relației cu o regiune geopolitică cheie a hărții lumii. Ținând cont de inițiativele care au loc din partea Chinei, a Rusiei și chiar a Indiei în regiune, UE nu putea rămâne doar un martor la dezvoltarea regiunii, trebuind să se implice activ. Extinderea parteneriatelor cu regiunile vecine reprezintă o practică des întâlnită în mai toate zonele; aceste parteneriate mențin, pe de-o parte, stabilitatea regională și favorizează schimburile economice între regiuni.
Proiectul coridorului MN-MC este una dintre acțiunile menite să ajute UE să își atingă scopul. Acest traseu intermodal de transport va ajuta portul Constanța să redevină un port-cheie la Marea Neagră și îi va spori importanța regională. Nu trebuie omis nici faptul că marfa, odată ajunsă în portul românesc, are nevoie de o infrastructură bine pusă la punct pentru a fi transportată mai departe, iar infrastructura românească este încă una cu multe lacune. Există o serie de proiecte care prevăd dezvoltarea infrastructurii românești și care, în timp, vor prinde contur, astfel încât România să se poată bucura la maximum de beneficiile pe care acest coridor le aduce.
Pornind de la sprijinul politic exprimat prin Declaraţia comună, ministerele de resort şi agenţiile naţionale din cele patru state vor înfiinţa un grup de lucru la nivel de experţi pentru identificarea şi soluţionarea tuturor aspectelor tehnice. Întâlnirile dintre miniștrii de externe ai celor patru țări vor continua și vor avea loc o dată pe an. Următoarea întâlnire va avea loc în Turkmenistan.
Bibliografie selectivă
Chivu, I. (2014) – The East-West. Black Sea to Caspian Sea Strategic Corridor, Ed. Institutului de Științe Politice și Relații Internaționale a Academiei Române, București
https://neftegaz.ru/en/analisis/view/8742-Turkmenistan-looks-to-gas-expansion
