Criza minilateralismului: Australia, o putere mijlocie uitată în dinamica Indo-Pacificului?

Autor: Caloianu Anamaria-Florina

Până de curând, parteneriatul de securitate AUKUS, încheiat în 2021 între Australia, Regatul Unit și Statele Unite, părea prins într-un limbo strategic. Punctul critic a fost însă luna iunie a acestui an, când Departamentul Apărării al SUA a anunțat o revizuire a acordului, menită să îi testeze relevanța și poziția pe tabla de șah a priorităților administrației președintelui Donald Trump. Decizia a stârnit îngrijorare în rândul actorilor implicați, având în vedere că a doua administrație Trump s-a remarcat prin tendința de a reconfigura ostentativ parteneriatele strategice ale Washingtonului.

Entuziasmul inițial al proiectului s-a risipit odată cu schimbarea decorului politic, iar AUKUS, cândva văzut drept un nou suflu pentru Australia, o promisiune de renaștere strategică și reîntoarcere la vitalitate geopolitică,  a ajuns să plutească între lentoarea Londrei, ezitările Canberrei și umbra unei Americi imprevizibile. Vizita mult așteptată a premierului australian la Washington, pe 21 octombrie, s-a dovedit una fructuoasă: întâlnirea bilaterală de nivel înalt s-a desfășurat într-o atmosferă cordială, care a consolidat și mai mult relația strategică dintre Australia și Statele Unite. Trump a evitat să exercite presiuni privind cheltuielile de apărare, în timp ce Albanese l-a invitat pe președinte să participe la turneul President’s Cup din 2028; pe lângă acestea, cei doi au adus clarificări cu privire la incidentul diplomatic generat de tweet-urile postate și ulterior șterse de Kevin Rudd, în calitate de ambasador al Australiei, în care acesta îl critica pe președintele Trump.

Discuțiile, desfășurate în prezența principalilor lideri și miniștri, au condus la confirmarea explicită a pactului AUKUS, la avansarea planului privind submarinele nucleare,  relaxarea barierelor comerciale  și semnarea unui acord strategic privind mineralele critice, care stabilește cadre de cooperare investițională, mecanisme de formare a prețurilor și garanții pentru protejarea securității naționale.

Îngrijorările legate de mineralele critice au dominat recenta agendă a administrației americane, iar măsurile menite să contracareze monopolul Chinei au căpătat prioritate. Astfel, Australia, un partener cu potențial neexploatat în zona Indo-Pacific, devine un actor esențial; Canberra trebuie să facă mult mai mult decât simpla extracție a resurselor – este crucial ca mineralele critice să fie integrate într-un lanț intern de procesare care să transforme resursele în produse cu valoare adăugată și să diminueze dependența față de China.

Mai mult, investițiile substanțiale și accelerate, coordonate cu SUA, în proiecte de minerale critice, evidențiază importanța creării unui lanț de aprovizionare global diversificat și sigur, capabil să protejeze piețele și industriile occidentale de manipularea prețurilor și de controlul strategic exercitat de China asupra resurselor esențiale. Drept urmare, Australiei i se ivește oportunitatea de a depăși rolul unui simplu furnizor de materii prime, și de a face pași notabili spre construirea hub industrial și strategic în regiunea Indo-Pacific.

Prezența lui Bill Oplinger, CEO al Alcoa, și a lui Darryl Cuzzubbo, CEO al Arafura Resources, a fost esențială pentru întâlnirea de la Washington, deoarece rolul central al ambelor companii în sectorul mineralelor critice a permis deschiderea unor discuții cu o dimensiune economică mult mai amplă decât cea strict politică. Alcoa are o prezență de peste 60 de ani în Australia, fiind un lider global în producția de aluminiu și alte metale, iar proiectul său recent de extracție a galiului vizează reducerea dependenței globale de China în acest sector crucial pentru apărare și tehnologie. Arafura Resources se concentrează pe exploatarea pământurilor rare și ferros-oxidelor, resurse vitale pentru industriile de înaltă tehnologie, iar proiectele sale contribuie la consolidarea Australiei ca furnizor de încredere pentru Statele Unite și aliații săi.

Dilemele Politicii Externe Australiene

În literatura de specialitate există un consens larg potrivit căruia Australia și Canada, deja consacrate și frecvent invocate ca exemple paradigmatice de puteri mijlocii, și-au consolidat acest statut încă de la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial. Printr-o prezență strategică constantă în instituțiile și mecanismele internaționale și printr-o activitate diplomatică atent calibrată, cele două state au jucat rolul de gardieni ai ordinii liberale globale emergente, într-un moment în care Statele Unite își consolidau statutul de putere hegemonică.

În 1969, profesorul J.D.B. Miller, unul dintre fondatorii studiilor de Relații Internaționale din Australia, a conturat trei scenarii posibile pentru viitorul politicii externe australiene, într-un moment în care țara avea o experiență limitată și se baza în principal pe elemente de soft power: „Ne putem considera o putere mică printre alte puteri mici, încercând să menținem relații amicale cu toți și evitând inițiativele; putem identifica marea putere cea mai predispusă să ne protejeze și să-i adoptăm punctul de vedere fără rezerve; sau putem deveni atât de înțelepți, abili și sofisticați în diplomație încât să fim primiți, deopotrivă de marile și micile puteri, ca un prieten sincer, un mediator de încredere și un intermediar.”

Datorită implicării Australiei în războiul din Vietnam, precum și lipsei de experiență în relațiile internaționale și în promovarea unei diplomații proactive, primele documente privind negocierile statului au un caracter în mare parte descriptiv și nu reflectă o direcție unitară sub o politică externă coerentă.  Acest aspect este adus în discuție la începutul anilor 2000 de jurnalistul Paul Kelly, care observă că administrația australiană preferă să abordeze relațiile pe rând, în loc să le trateze într-un pachet unic.

În discursul său din 2004, el identifică trei idei principale care amplifică discuțiile despre politica externă australiană în anii următori: în primul rând, faptul că Australia se consideră o națiune independentă, eliberată de mentalitatea colonială;  în al doilea rând, din cauza poziției sale geografice, țara nu poate adera la o uniune economică regională, ceea ce o diferențiază de alte puteri mijlocii și, în cele din urmă, faptul că Australia se confruntă cu o regiune în care dislocarea crește din cauza rivalităților istorice. Paul Kelly oferă totuși o viziune optimistă asupra potențialului Australiei: „În cele din urmă, ca o putere mijlocie autonomă, Australia este expusă în întregime forței globalizării. Cred că acest lucru este un lucru bun, dar trebuie să înțelegem ce înseamnă. În lumea globalizată, puterea economică relativă se schimbă mai rapid ca niciodată”. Din perspectiva sa, potențialul Australiei este pus în valoare prin soft power, mai degrabă decât prin încercări brute de recalibrare strategică.

Autorul Allan Patience, una dintre vocile de referință în literatura privind statutul Australiei ca putere mijlocie, comentează observațiile lui Michael Wesley despre angajamentul Australiei față de multilateralismul internațional și regional. Deși acesta merită apreciere, Patience semnalează că analiza lasă neexplorat modul în care australienii își poziționează propria țară în arhitectura internațională.

Patience susține o serie de prelegeri despre politica externă a Australiei și, în cartea sa influentă, schițează o definiție clară și un set de criterii pentru clasificarea puterilor mijlocii în trei tipuri: dependente, regionale și cetățeni globali. În viziunea sa, Australia se încadrează în categoria puterilor mijlocii dependente, statut derivat din alianțele cu puteri extraordinare, dar aspiră să se transforme într-un „cetățean global”, o putere mijlocie capabilă să proiecteze în lume valorile promovate de state precum Norvegia: respectul pentru drepturile omului, angajamentul față de principiile ONU și alte norme globale. Totuși, cel puțin până în 2018, drumul Australiei către această metamorfoză strategică rămâne lung și presărat cu eforturi considerabile.

Deși viziunea lui Allan Patience aduce un aer proaspăt în analiza puterilor mijlocii, Australia se află la o răscruce de drumuri, cu multiple opțiuni pentru a-și recalibra rolul, inclusiv modelul puterii „cetățean global”. Totuși, într-o regiune Indo-Pacific presărată cu alte puteri mijlocii, adesea imprevizibile și jucând după propriile reguli, politica externă australiană nu poate rămâne pasivă; ea trebuie să navigheze cu vigilență și agilitate printre curenții turbulenți ai regiunii.

Însemnătatea reluării acordului AUKUS

AUKUS reprezintă unul dintre principalele instrumente strategice prin care Australia își poate recalibra rolul în dinamica Indo-Pacificului, bazându-se pragmatic pe angajamentul pentru submarine cu propulsie nucleară menite să modernizeze flota națională. Submarinele diesel, considerate deja depășite, simbolizează trecutul, în timp ce noile submarine nucleare promit o transformare semnificativă: acestea vor fi mai rapide, mai rezistente și suficient de capabile pentru a confirma statutul Canberrei ca partener de prim rang al Statelor Unite în eventualitatea unui conflict cu China, fie în Marea Chinei de Sud, fie în Strâmtoarea Taiwan.

Structurat pe doi piloni, acordul aduce implicații strategice și industriale majore: primul pilon vizează, în prezent, vânzarea către Australia a cel puțin trei submarine americane din clasa Virginia, pregătind totodată terenul pentru dezvoltarea comună a submarinelor nucleare SSN AUKUS, destinate atât Marii Britanii, cât și Australiei. Această inițiativă ridică provocări semnificative pentru baza industrială navală americană, deja supusă unei presiuni crescute pentru a satisface cerințele propriei Marine, fapt ce a generat îngrijorări, în rândul experților, în puterea maritimă a SUA. Al doilea pilon reprezintă o viziune mai amplă, prin care partenerii urmăresc dezvoltarea comună a tehnologiilor critice de frontieră, de la rachete hipersonice la platforme cuantice, consolidând atât capacitatea de inovare, cât și integrarea industrială și militară a aliaților.

În perspectivă strategică, această arhitectură poate genera ceea ce teoria relațiilor internaționale definește drept o „security dilemma” în regiunea Indo-Pacific; cum era de așteptat, China a exprimat deja opoziție, argumentând că AUKUS ar putea perturba echilibrul regional și ar stimula o reacție de înarmare.  Conform paradigmei dilemei securității, întărirea capacităților defensive ale Australiei, deși motivată prin rațiuni defensive și de modernizare, poate fi percepută de Beijing drept o amenințare directă, declanșând contramăsuri și amplificând tensiunile strategice.

De asemenea, acordul nu este lipsit de controverse; el stârnește îngrijorări legate de proliferarea nucleară, întrucât oferă Australiei acces la tehnologia de propulsie nucleară pentru submarine, un teritoriu sensibil la granița dintre utilizarea civilă și controlul combustibilului nuclear. Criticii avertizează că, odată ce un stat dobândește capacitatea de a produce LEU pentru reactoarele navale, trecerea la HEU, necesar pentru arme nucleare, devine mai facilă.

Mai mult, prin acest acord, Australia nu primește doar reactorul nuclear, ci și accesul la submarinele americane de ultimă generație, semnificativ mai performante decât cele franceze, cu armament mai numeros și un sistem de senzori avansat, susținut de actualizări software continue din laboratoare și industrie americană, o capacitate pe care Franța nu o poate oferi. Pe ansamblu, conform cercetătoarei Caitlin Talmadge, acordul este probabil mai degrabă un instrument de reducere a riscurilor de proliferare în Indo-Pacific decât un catalizator al acestora.

Pentru a accelera această tranziție, Australia a investit 2 miliarde de dolari în linia americană de producție a submarinelor, un gest care trădează atât pragmatismul economic, cât și dorința de a dovedi seriozitate strategică. În același spirit, AUKUS prevedea proiectarea comună a unei noi clase de submarine, SSN-AUKUS, cu o anvergură cu peste 25% mai mare decât cea a clasei Virginia și un echipaj extins.  Prima navă urma să fie construită în Regatul Unit, dar adevărata miză era simbolică: transferul progresiv al capacității de construcție către Australia semnifica transformarea unei puteri dependente într-un actor autonom, reînviat din inerția unei geografii cândva periferice.

Pentru Regatul Unit, componenta economică a acestui acord este deosebit de semnificativă, oferindu-i oportunitatea de a transforma o inițiativă strategică într-un motor industrial intern, prin crearea a mii de locuri de muncă și consolidarea sectorului naval și tehnologic; în același timp, acordul îi permite să își extindă prezența geopolitică în Indo-Pacific fără a fi implicat direct în conflicte.

Concluzii

Vizita recentă a premierului australian la Washington s-a dovedit a fi deosebit de productivă din perspectivă diplomatică, cele două părți reușind să clarifice și să avanseze discuțiile aflate de mult timp într-un impas privind acordul AUKUS, centrat pe dezvoltarea și integrarea submarinelor nucleare. În cadrul acestei vizite, liderii au semnat un acord promițător referitor la materialele rare, un subiect de maximă actualitate și prioritate pe agenda președintelui american, care urmărește să valorifice instrumentele și parghiile oferite de cooperarea bilaterală pentru a contracara dominația și influența Chinei în acest sector strategic.

Bibliografie:

Ali, Syed Hammad, și Abid Hassan. „Evolving US Indo-Pacific Posture and Strategic Competition With China.” Policy Perspectives, vol. 22, no. 1, Mai 2025, p. 62, https://doi.org/10.13169/polipers.22.1.ra4.

Curran, James. „AUKUS Anxiety: Unmet Expectations Could Fracture the U.S.-Australian Alliance.” Foreign Affairs, 8 Octombrie 2025, www.foreignaffairs.com/australia/aukus-anxiety.

Department of Industry, Science and Resources. „United States-Australia Framework for Securing of Supply in the Mining and Processing of Critical Minerals and Rare Earths.” Australian Government, 19 Octombrie 2025, www.industry.gov.au/publications/united-states-australia-framework-securing-supply-mining-and-processing-critical-minerals-and-rare-earths.

Gardner, Jessica. „Anthony Albanese Praises Ambassador Kevin Rudd Amid Donald Trump Criticism in US Visit.” Australian Financial Review, 21 Octombrie 2025, www.afr.com/world/north-america/i-m-alive-rudd-bounces-back-from-trump-spray-20251022-p5n4ad.

Gardner, Jessica. „Trump Insider Doug Burgum Warns of China’s AI Dominance, Urges US-Australia Critical Minerals Partnership.” Australian Financial Review, 22 Octombrie 2025, www.afr.com/world/north-america/mine-baby-mine-meet-rio-and-bhp-s-best-friend-in-the-white-house-20251022-p5n4c7.

Gokmen, Berk Kutay. „China Says AUKUS Pact ‘Amplifies Risk of Nuclear Proliferation’.” Anadolu Ajansi, 21 Octombrie 2025, www.aa.com.tr/en/americas/china-says-aukus-pact-amplifies-risk-of-nuclear-proliferation/3722734.

Li, Yiying, și Emily Stewart. „Critical Minerals Industry Cheers Deal That Will ‘Encourage Greater Investment’ as Stock Prices Swing.” ABC News, 21 Octombrie 2025, www.abc.net.au/news/2025-10-22/critical-minerals-industry-us-china-deal-rare-earths-stocks/105915274.

Needham, Kirsty. „Australia PM Albanese Backs Ambassador Rudd After Trump Comments.” Reuters, 22 Octombrie 2025, www.reuters.com/world/asia-pacific/australia-pm-albanese-backs-ambassador-rudd-after-trump-comments-2025-10-22.

Patience, Allan. Australian Foreign Policy in Asia: Middle Power Or Awkward Partner? Springer International Publishing, 2018, p. 51-52.

Press Conference - Washington DC. Prime Minister of Australia, 22 Octombrie 2025, www.pm.gov.au/media/press-conference-washington-dc.

„Australia’s AUKUS Submarine Industry Strategy.” Australian Government, 23 Septembrie 2025, www.asa.gov.au/business-industry/australias-aukus-submarine-industry-strategy.

Roughead, Gary. „Don’t Abandon AUKUS: The Case For Recommitting To - and Revitalizing - the Alliance.” Foreign Affairs, 8 Septembrie 2025, www.foreignaffairs.com/united-states/dont-abandon-aukus-jim-mattis.

Roque, Ashley. „Trump Backs AUKUS Deal, Pushing to Expedite Sub Delivery to Australia.” Breaking Defense, 20 Octombrie 2025, breakingdefense.com/2025/10/trump-backs-aukus-deal-pushing-to-expedite-sub-delivery-to-australia.

Shoebridge, Michael. „The AUKUS Stress Test: Alliance Pressures and Australia’s Strategic Choices.” Lowy Institute, 29 Iulie 2025, www.lowyinstitute.org/the-interpreter/debate/aukus-stress-test-alliance-pressures-australia-s-strategic-choices.

Stein, Lucia, și Taryn Priadko. „Why The AUKUS Deal Is Still a Controversial and Perplexing Issue for Most Australians.” ABC News, 11 Februarie 2025, www.abc.net.au/news/2025-02-12/aukus-criticis-explain-controversy-around-security-partnership/104883284.

Talmadge, Caitlin. „Don’t Sink The Nuclear Submarine Deal: The Benefits of AUKUS Outweigh The Proliferation Risks.” Foreign Affairs, 26 Iunie 2023, www.foreignaffairs.com/articles/united-states/2021-09-27/dont-sink-nuclear-submarine-deal.

„Fact Sheet: President Donald J. Trump Closes Billion-Dollar Deals With Australia.” The White House, 20 Octombrie 2025, www.whitehouse.gov/fact-sheets/2025/10/fact-sheet-president-donald-j-trump-closes-billion-dollar-deals-with-australia.

„Historic Critical Minerals Framework Signed by President Trump and Prime Minister Albanese.” Prime Minister of Australia, 21 Octombrie 2025, www.pm.gov.au/media/historic-critical-minerals-framework-signed-president-trump-and-prime-minister-albanese.

„US And Australia Sign Critical Minerals Deal as a Way to Counter China.” Euronews, 21 Octombrie 2025, www.euronews.com/business/2025/10/21/us-and-australia-sign-critical-minerals-deal-as-a-way-to-counter-china.