Alegerile prezidențiale din Irlanda
Dorin Melnic
La 24 octombrie a.c. au avut loc alegerile prezidențiale din Irlanda.
Președintele în exercițiu, Michael D. Higgins, a îndeplinit deja cele două mandate de șapte ani permise de constituția țării. Candidații nominalizați au fost Catherine Connolly (independent), Heather Humphreys (partidul Fine Gael de centru-dreapta) și Jim Gavin (partidul conservator și creștin-democrat Fianna Fáil), aceștia fiind nominalizați de membrii Oireachtas-ului, parlamentul bicameral irlandez.
Connolly, deputat în camera inferioară din 2016, a câștigat alegerile cu un scor de 63.36%, având susținerea partidelor de opoziție de stânga. Humphreys a obținut 29.46% din voturi, în timp ce Gavin – 7.18%.
,,Voi fi un președinte care ascultă, reflectă și vorbește atunci când este necesar. Împreună putem modela o nouă republică care să-i prețuiască pe toți’’, a spus Connolly în discursul său de la Castelul Dublin după afișarea rezultatelor.
Ea și-a construit campania electorală în jurul mesajelor de ,,pace’’, ,,unitate’’ și ,,neutralitate’’. La diverse ocazii, a criticat aspru politicile recente ale Statelor Unite și Uniunii Europene, chiar dacă Irlanda este în mare parte pro-UE.
De exemplu, și-a exprimat opoziția față de creșterea cheltuielilor militare de apărare în Uniune de la începutul războiului din Ucraina, comparându-le cu cele ale Germaniei Naziste din anii 30’ și a precizat că intenția sa este de a apăra politica tradițională de neutralitate a țării, în contextul apelurilor de la Bruxelles ca Dublinul să contribuie mai mult la protejarea ,,bătrânului continent’’. În plus, a precizat că ar trebui să existe un referendum privind un plan guvernamental de eliminare a ,,triplului blocaj’’ – condițiile pentru desfășurarea soldaților irlandezi în misiuni internaționale.
Potrivit unui raport al ziarului The Irish Times, Connolly a atras votul tinerilor și prin promisiunea ei de a milita pentru adoptarea limbii irlandeze ca limbă de lucru la sediul prezidențial, promisiunea respectivă fiind făcută într-o perioadă de adevărată renaștere culturală adusă de filme precum The Quiet Girl și trupe muzicale precum Kneecap din Irlanda de Nord, care cântă în irlandeză și a apelat la rețeaua de socializare X pentru a-și îndemna fanii să o susțină pe candidată.
Totuși, alegerile au fost marcate de o prezență scăzută la vot, de 46,3%, în timp ce până la unul din opt alegători a depus buletine de vot anulate.
Politicienii de dreapta au cerut populației să recurgă la acest gest pentru a-și arăta nemulțumirea față de lipsa candidaților conservatori din cursă și negestionarea unor probleme precum imigrația și criminalitatea.
Irlanda a fost martora unor proteste uneori violente împotriva numărului tot mai mare de solicitanți de azil; țara se confruntă cu o criză severă a locuințelor și cu creșterea numărului de persoane fără adăpost.
Eoin O’Malley, profesor de științe politice la Universitatea Dublin City, a declarat pentru agenția de știri AFP că alegerile s-au transformat efectiv într-un ,,referendum asupra guvernului de centru-dreapta’’.
Președintele irlandez reprezintă țara pe scena mondială, găzduiește vizite ale șefilor de stat și exercită anumite puteri constituționale, dar rolul său este în mare parte ceremonial, deoarece nu deține puterea de a modela legi sau politici naționale.
La rândul său, profesorul de drept european Tobias Lock de la Universitatea din Maynooth a precizat că Connelly nu va avea un impact asupra relației dintre Dublin și Bruxelles. ,,Evident, nu se va implica în politica cotidiană, nu face parte din atribuțiile sale și nici nu va fi implicată în președenția irlandeză a UE’’, consideră Lock. ,,Reamintesc că a votat împotriva Tratatului de la Lisabona în 2009 și, deși insistă că este pro-europeană, își dorește o Europă diferită, mai socială’’.
Concluzii:
Deși alegerile prezidențiale din Irlanda aduc șanse aproape inexistente de creare a unui ,,copil rebel’’ pe modelul Ungariei sau Slovaciei în cadrul UE, victoria obțină de Connelly demonstrează că o mare parte din populația irlandeză nu se arată dornică de a susține actuala agendă a Bruxelles-ului. Cu politica tradițională de neutralitate și poziția sa geografică, ,,pericolul rusesc’’ asupra Europei nu generează un spirit vigilent în rândul irlandezilor, iar nemulțumirea față de criza refugiaților care a cuprins țara nu face decât să sporească sentimentul eurosceptic la adresa UE, deși guvernul de la Dublin nu a dat până acum vreun semn că își dorește să adopte un nou curs politic în defavoarea Uniunii.
Politicienii irlandezi nu uită că, până la aderarea la Comunitatea Economică Europeană, în 1973, Irlanda încă era o țară săracă și dependentă economic de Marea Britanie, iar dezvoltarea sa în următoarele decenii s-a datorat în special apartenenței sale la blocul comunitar: doar în primii 25 de ani de la aderare, Irlanda a primit fonduri de peste 21.5 miliarde de lire sterline de la UE.
