Summitul G20 de la Johannesburg

Dorin Melnic

Summitul G20 de la Johannesburg, care a avut loc în perioada 22-23 noiembrie a.c., a marcat cea de-a 20-a reuniune a G20 și primul summit găzduit vreodată pe continentul african. Africa de Sud a folosit această oportunitate pentru a evidenția prioritățile de dezvoltare ale Africii, echitatea globală și cooperarea Sud-Sud.

Evenimentul s-a remarcat și prin absența liderilor de top din economiile majore, inclusiv președintele Chinei, Xi Jinping, și președintele Statelor Unite, Donald Trump. În privința Federației Ruse, Kremlinul anunțase la sfârșitul lunii precedente că liderul Vladimir Putin nu va participa la summit, dar acesta semnase la 4 noiembrie a.c. un ordin prin care l-a desemnat pe adjunctul șefului de cabinet al Biroului Executiv Prezidențial, Maxim Oreșkin, să conducă delegația Moscovei la Johannesburg.

          Declarația comună a țărilor participante, formată din 120 de paragrafe, a acoperit toate aspectele incluse în motto-ul ,,Solidaritate, Egalitate și Sustenabilitate’’, ales de Africa de Sud pentru G20.

Acestea au inclus:

• datoria și accesul la finanțarea accesibilă și sustenabilă;
• finanțarea pentru o tranziție energetică justă;
• mineralele critice;
• inegalitatea;
• o a două etapă pentru Compactul cu Africa. Prima etapă a fost lansată în 2017 în timpul președinției Germania a G20 și a oferit un cadru pentru cooperarea ,,continentului negru’’ cu partenerii săi din Grup;
• fluxurile financiare ilicite;
• creșterea incluzivă.

Astfel, G20 a recunoscut sprijinul acordat de cinci ani de către Africa de Sud pentru instituirea unui Cadru de Implicare Africană în cadrul direcției financiare a Grupului.

Liderii și-au exprimat susținerea, în diverse moduri, pentru inițiativele G20 privind combaterea fluxurilor financiare ilicite, infrastructura, calitatea aerului, inteligența artificială, dezvoltarea durabilă și sănătatea publică. Declarația ministerială privind datoria a fost, de asemenea, sprijinită. Aceasta include reforme privind inițiativele care sprijină țările cu venituri mici și medii care se confruntă cu provocări legate de datorii.

De asemenea, a fost lansată Inițiativa Ubuntu Legacy. Aceasta este concepută pentru a finanța infrastructura transfrontalieră în Africa. S-a hotărârea înființării unei Comisii Ubuntu pentru a încuraja cercetarea și dialogul privind abordarea în mod cooperativ a provocărilor globale.

          Inițiativa își propune să valorifice și să integreze proiectele deja existente pentru a-și atinge scopurile, unul dintre cele mai notabile exemple fiind Noul Parteneriat pentru Dezvoltarea Africii (NEPAD), care a fost înființat pentru a ajuta la îndeplinirea acestor obiective: eradicarea sărăciei, promovarea creșterii și dezvoltării globale, integrarea continentului în economia mondială și accelerarea emancipării femeilor.

,,Țara noastră a folosit această președinție rotativă pentru a plasa prioritățile Africii și ale țărilor din Sudul Global ferm în centrul agendei G20’’, a declarat președintele sud-african Cyril Ramaphosa.

Din păcate, mediul în care s-a desfărșurat acest summit a fost complicat de o serie de factori, precum:

• războaiele din Ucraina, Gaza și Sudan;
• acțiunile SUA și ale unora dintre aliații săi de subminare a eforturilor comunității internaționale de a aborda provocările interconectate ale climei, biodiversității, energiei, insecurității alimentare etc;
• războaiele comerciale inițiate de Trump, care impune tarife partenerilor Statelor Unite.

Declarația comună a făcut o singură referire la Ucraina, solicitând o ,,pace dreaptă, cuprinzătoare și durabilă’’ bazată pe Carta ONU, în ciuda faptului că a reunit marea majoritate a liderilor lumii.

,,Întâlnirea pentru prima dată pe continentul african marchează într-adevăr o piatră de hotar importantă’’, a declarat președintele francez Emmanuel Macron, dar a adăugat că blocul G20 ,,are dificultăți majore în a atinge un standard comun privind crizele geopolitice’’ și că ,,s-ar putea să se apropie de sfârșitul unui ciclu’’.

Premierul britanic Kier Starmer a fost de acord, spunând: ,,Nu există nicio îndoială, drumul de urmat este provocator’’.

În concluzie, deși Summitul G20 de la Johannesburg a dat dovadă de un spirit de inițiativă remarcabil pentru a lichida decalajele economice și sociale dintre Nord și Sud, nu trebuie să uităm că organizația este una de tip voluntară, fără autoritate obligatorie. Prin urmare, eficacitatea declarației depinde, în cele din urmă, de luarea de măsuri și de susținerea acestora de către toate părțile interesate ale Grupului. Valoarea acesteia constă în modul în care atât actorii statali, cât și cei non-statali, o vor utiliza pentru a pleda pentru acțiuni concrete, ceea ce se poate  întâmpla în cadrul viitoarelor reuniuni G20, precum și în alte forumuri regionale și internaționale.