Protestele din Iran
Autor: Dorin Melnic
Începând cu 28 decembrie 2025, impulsionate de furia cauzată de creșterea prețurilor, inflație și o monedă în scădere, demonstrațiile au cuprins întregul Iran după ce comercianții din Teheran au intrat în grevă din pricina stagnării economice.
Aceste dificultăți au agravat anii de crize politice și de mediu din Iran, inclusiv o secetă severă în capitală, cu o populație de aproximativ 10 milioane de locuitori.
Președintele iranian Masoud Pezeshkian a încercat să dezamorseze protestele promițând ,,noi decizii’’ pentru îmbunătățirea nivelului de trai, dar demonstațiile s-au extins curând pentru a include probleme mai ample.
Videoclipuri și relatări ale martorilor oculari analizate de canalul de televiziune Iran International au arătat mulțimi adunate după lăsarea întunericului în Teheran, Isfahan, Mashhad, Tabriz și alte orașe, în ciuda focurilor de armă, a drumurilor blocate și a perturbărilor pe scară largă ale comunicațiilor. Scandări precum ,,Jos dictatorul’’ și ,,Nici Gaza, nici Liban, viața mea pentru Iran’’ au răsunat în capitală.
Televiziunea de stat a anunțat pe 11 ianuarie a.c. că 30 de membri ai poliției și forțelor de securitate ar fi fost uciși în Isfahan și alți șase în Kermanshah, în vestul Iranului, în ultimele revolte. Organizația non-guvernamentală Activiștii pentru Drepturile Omului în Iran, cu sediul în SUA, a afirmat că peste 10 600 de persoane au fost reținute.
Ministerul iranian de Interne a declarat că ,,protestele’’ se potolesc treptat, în timp ce procurorul general a avertizat că cei implicați în tulburări ar putea risca pedeapsa cu moartea.
Președintele american Donald Trump a avertizat autoritățile de la Teheran să nu comită abuzuri asupra protestatarilor, lăudându-i pe iranieni drept ,,oameni curajoși’’ și semnalând consecințele escaladării represiunilor.
Analiștii politici consideră că protestele actuale nu reprezintă un episod izolat, ci o parte a erodării de lungă durată a autorității regimului.
,,Poporul iranian este singurul care deține capacitatea de a expune actuala guvernare pentru ilegitimitatea sa’’, a declarat Jason Brodsky, director de politici la organizația United Against Nuclear Iran. ,,Din 2017 încoace, populația a înțeles că Republica Islamică nu poate fi reformată și, prin urmare, trebuie răsturnată’’.
Fără să se simtă intimidat, Pezeshkian a spus într-un interviu că SUA și Israelul vor să ,,semene haos și dezordine’’ în Iran prin ordonarea de ,,revolte’’ și le-a cerut iranienilor să se distanțeze de ,,teroriști’’.
Statul musulman s-a confruntat anul trecut într-un război de 12 zile cu Statele Unite și Israel, după un atac lansat de Tel Aviv în iunie. Instalațiile nucleare iraniene au fost bombardate de americani în timpul conflictului. Sute de civili, comandanți militari și oameni de știință au fost uciși în raiduri. Iranul a ripostat cu rachete balistice împotriva orașelor israeliene. Numărul celor decedați din Israel ajunsese la 28.
Într-un discurs în parlament, Mohammed Baqer Qalibaf, președintele Camerei Reprezentanților și fost comandant în Corpul Gărzilor Revoluționare Islamice, a avertizat SUA să se abțină de la orice atac militar asupra Iranului.
,,Să fie clar, în cazul în care ne vom confrunta cu vreo agresiune, toate bazele și navele americane vor deveni ținta noastră legitimă’’, a precizat Qalibaf.
Activista germano-iraniană pentru drepturile omului, Daniela Sepheri, a declarat că iranienii trebuie să-și aleagă propriul destin și să dispună de alegeri libere și un referendum pentru a-și schimba țara după propria voință.
Referitor la faptul dacă o cădere a regimului clerical iranian ar putea duce la o restaurare a monarhiei, Sepheri consideră că poporul trebuie să aleagă dacă șahul ar trebui să revină la cârma țării.
Fiul exilat al ultimului șah al Iranului, Reza Pahlavi, a declarat că dorește să se întoarcă în Iran și să joace un rol politic. Tatăl său, Mohammed Reza Pahlavi, a fost detronat în Revoluția Islamică din 1979.
Iranul este foarte divers din punct de vedere etnic și lingvistic, puțin peste 60% din populație fiind formată din etnici persani. Zonele locuite de minoritățile kurde și baluche au fost focare majore de tulburări în timpul multiplelor valuri de proteste din țară.
În concluzie, aceste proteste ne demonstrează că regimul de la Teheran este mai vulnerabil ca niciodată la nivel internațional. Odată cu înlăturarea de la putere a lui Bashar al-Assad în Siria și a lui Nicolás Maduro în Venezuela, partenerii de încredere ai Iranului sunt din ce în ce mai puțini. Fără susținere populară, regimul va lupta pentru supraviețuirea sa devenind și mai abuziv, dar și cetățenii iranieni vor fi mai determinați în a solicita și obține drepturile pe care și le doresc.
