Noi tensiuni între SUA și Europa în privința Groenlandei

Autor: Dorin Melnic

La 3 ianuarie a.c., Statele Unite – folosind avioane de vânătoare, elicoptere de atac și forțe speciale – l-au răpit pe președintele Venezuelei, Nicolas Maduro, aducându-l la New York pentru a fi judecat pentru trafic de droguri și deținere de armament automat.

Decizia președintelui american Donald Trump de a aproba răpirea lui Maduro a dus la o condamnare pe scară largă și la teama că Groenlanda, despre care liderul de la Casa Albă a spus anterior că trebuie să facă parte din aparatul de securitate al Washingtonului, ar putea fi cucerită cu forța.

Fiind cea mai mare insulă din lume, cu un statut autonom în cadrul Regatului Danemarcei și situată între Europa și America de Nord, Groenlanda a prezentat un punct de interes pentru Trump încă din 2019, în timpul primului său mandat, acesta incluzând chiar folosirea forței în încercarea sa de a-și impune controlul asupra insulei.

La rândul său, secretarul de stat american Marco Rubio a declarat, la 7 ianuarie a.c., în fața presei, că intenția președintelui este să cumpere Groenlanda și că este dispus să ,,analizeze canalele diplomatice’’ pentru a atinge acest obiectiv.

Într-adevăr, SUA au fost una dintre cele mai profilice țări în achiziționarea de teritorii în secolul al XIX-lea. Printre achizițiile americane s-au numărat cumpărarea Louisianei de la Franța în 1803, teritorii care se află astăzi în componența statelor New Mexico și Arizona de la Mexic, Florida și Filipine de la Spania, Insulele Virgine de la Danemarca și Alaska de la Rusia în 1867.

În prezent, astfel de practici sunt puțin frecvente, deoarece nu mai sunt în concordanță cu valorile actuale ale democrației și autodeterminării fără consimțământul populației indigene sau al locuitorilor.

Chiar dacă Statele Unite ar putea convinge Danemarca să vândă Groenlanda – într-un fel sau altul – stabilirea unui preț ar fi, de asemenea, foarte dificilă.

Înainte de o astfel de tranzacție, americanii vor trebui să ia în considerare și o serie de factori precum PIB-ul insulei, potențialul viitor de câștig al activelor sale minerale, cum ar fi petrolul și pământurile rare, capitalul uman al populației, valoarea geostrategică și alte beneficii intangibile.

Antonia Costa, președintele Consiliului European, a declarat deja că UE va sprijini Danemarca și Groenlanda atunci când va fi nevoie și nu va accepta încălcări ale dreptului internațional, indiferent unde se produc acestea.

,,Europa va rămâne un campion ferm și neclintit al multilateralismului și nu vom tolera astfel de nedreptăți – fie în Cipru, America Latină, Gaza, Ucraina sau Groenlanda’’, a menționat Costa.

Premierul danez Mette Frederiksen a afirmat pe 5 ianuarie a.c. că ,,dacă o țară NATO atacă o altă țară NATO, totul se oprește’’. Când Alianța Nord-Atlantică a fost înființată în 1949, obiectivul principal al blocului militar era de a oferi securitate tuturor statelor membre.

În ziua următoare, fără să țină cont de părerea europenilor, adjunctul șefului de stat major Stephen Miller a declarat la Casa Albă că ,,nimeni nu va lupta militar împotriva Statelor Unite pentru viitorul Groenlandei’’.

,,SUA reprezintă cea mai importantă putere din NATO. Pentru ca noi să putem securiza regiunea arctică și să protejăm interesele Alianței Nord-Atlantice, este clar că Groenlanda ar trebui să facă parte din Statele Unite’’, a spus Miller într-un interviu pentru CNN.

Totuși, există și numeroși analiști politici care consideră că preluarea insulei nu ar îmbunătăți cu nimic strategia de securitate actuală a Washingtonului.

Copenhaga a aprobat în iunie 2025 un proiect de lege care permite amplasarea bazelor militare americane pe teritoriul danez. Acesta a extins un acord militar anterior, încheiat în 2023 cu administrația Biden, ce prevedea accesul larg al soldaților americani la bazele aeriene daneze.

La anumite ocazii, Lars Løkke Rasmussen, ministrul de externe al Danemarcăi, a declarat că acordul cu SUA poate fi reziliat dacă Trump va încerca să anexeze Groenlanda în totalitate sau parțial.

În cazul unei acțiuni militare, trebuie luat în considerare că Departamentul Apărării al Statelor Unite operează baza spațială Pituffik, aflata în nord-vestul insulei, iar trupele prezente acolo ar putea fi mobilizate.

În concluzie, ambiția președintelui Trump de a prelua controlul asupra Groenlandei pentru propriile sale obiective geostrategice va spori o relație bazată pe neîncredere și chiar antagonism între SUA și Europa, unde valorile bazate pe autodeterminare și principii democratice care au unit cele două părți timp de decenii nu își vor mai găsi locul, iar UE își va consolida pe termen mediu și lung propriul potențial pentru a-și asigura independența militară și a combate orice amenințare externă la adresa sa.