Islanda ia în calcul din nou aderarea la Uniunea Europeană

Autor: Dorin Melnic

La 6 martie a.c., Islanda a venit cu o inițiativă de a organiza un referendum, pe 29 august a.c., privind reluarea discuțiilor în privința aderării statului insular la Uniunea Europeană (UE).

Potrivit guvernului de la Reykjavík, dacă rezultatul referendumului se va încheia cu reînceperea negocierilor, iar acestea vor fi ulterior finalizate, va avea loc un al doilea scrutin care îl va întreba pe cetățeanul islandez dacă țara ar trebui, de fapt, să adere la Uniune.

Comisarul UE pentru Extindere, Marta Kos, a subliniat atractivitatea blocului comunitar ca un garant al securității într-o perioadă de tulburări geopolitice.

,,O decizie semnificativă se află acum în fața poporului islandez’’, a declarat Kos într-o postare pe rețeaua de socializare X. ,,Într-o lume care se schimbă atât de rapid, Bruxelles-ul oferă o ancoră într-o comunitate de valori, prosperitate și securitate’’.

La rândul ei, Comisia Europeană a salutat anunțul Reykjavíkului. ,,Islanda reprezintă un partener apropiat și valoros al UE’’, a adăugat Markus Lammert, purtător de cuvânt al Comisiei Europene. ,,Cooperarea noastră este deja consolidată și suntem nerăbdători să realizăm mai mult împreună cu autoritățile islandeze’’.

Acest stat face deja parte din piața unică europeană, spațiul Schengen, NATO și Asociația Europeană a Liberului Schimb, alături de Norvegia, Elveția și Liechtenstein.

O cerere de aderare la UE a fost depusă de guvernul islandez în 2009, în urma crizei financiare internaționale, care a zguduit grav economia insulei. Discuțiile derulate în perioada anilor 2010-2013 au dus la închiderea a 11 dintre cele 33 de capitole de negociere.

Cu toate acestea, în 2015, Islanda a decis să părăsească masa negocierilor.

Deși prim-ministrul islandez Kristrún Frostadóttir a precizat că țara ar fi un partener puternic și de încredere în cadrul UE, sentimentul eurosceptic este destul de predominant în rândul populației insulei, în special în rândul fermierilor și al celor care se tem de un impact negativ asupra industriei piscicole a Islandei dacă Bruxelles-ul îi va obliga pe pescari să împartă apele bogate ale Atlanticului de Nord cu ambarcațiuni ale altor state membre ale UE.

Făcând parte din Spațiul Economic European (SEE), Islanda aplică pe deplin legile Uniunii privind cele patru libertăți – libera circulație a mărfurilor, serviciilor, capitalurilor și a persoanelor. Prin urmare, majoritatea bunurilor industriale comercializate între Islanda și UE sunt scutite de taxe vamale. Agricultura și pescuitul nu sunt acoperite de acordul SEE, ceea ce înseamnă că aceste sectoare ar fi afectate semnificativ dacă țara ar alege integrarea europeană.

Prin aderare, Islanda ar obține acces deplin la piața unică, facilitând și potențial ieftinind exportul de produse piscicole, aluminiu și alte bunuri cheie. În plus, statul insular ar putea lua în calcul și adoptarea monedei euro, ceea ce vine cu suișuri și coborâșuri economice și financiare. Aderarea la o piață valutară mai mare ar însemna că țara se va confrunta cu fluctuații mai mici și ar putea îmbunătăți stabilitatea prețurilor cu costuri de împrumut mai reduse pentru companiile islandeze. Cu toate acestea, islandezii își vor pierde suveranitatea asupra propriei monede, consecință care va reprezenta o provocare pentru o economie atât de orientată spre exporturi.

Când guvernul de centru-stânga al lui Frostadóttir a fost ales în 2024, aceasta a promis un referendum până în 2027, dar creșterea costului nivelului de trai în rândul populației și amenințările președintelui american Donald Trump de a anexa Groenlanda de la aliatul NATO (Danemarca), precum și incapacitatea sa de a distinge cele două națiuni nordice vecine, așa cum s-a văzut și s-a auzit recent la Forumul Economic Mondial de la Davos în perioada 19-23 ianuarie a.c., Elveția, când președintele american a vorbit despre Islanda când, de fapt, se referea la Groenlanda, au stârnit un sentiment mai mare de urgență în această chestiune.

În concluzie, dezbaterile privind aderarea Islandei la UE se reduc la un echilibru între independență și oportunități. Din punct de vedere economic, aderarea la Uniunea ar putea facilita comerțul, dar ar veni și cu noi responsabilități, inclusiv cedarea față de o serie întreagă de politici de suveranitate națională în favoarea Bruxelles-ului. Va fi o decizie a poporului islandez să aleagă ce înseamnă adevărata independență: să-și stabilească propriile reguli în continuare sau să accepte o integrare economică și politică deplină în structurile UE. Referendumul de pe 29 august a.c. va reprezenta un moment important în conturarea viitorului țării.