Brexit, spre un final... fericit?

Brexit, spre un final... fericit?

Au trecut mai bine de doi ani de când britanicii au votat părăsirea Uniunii Europene. După cum ştim, acest lucru a fost posibil după ce fostul premier, James Cameron, a promis în campania electorală un referendum pe această temă.

La mai bine de doi ani de atunci au ieşit la iveală multe nereguli privind campania electorală pentru referendum, dar şi implicarea Cambridge Anlytica în manipularea votului prin diverse metode, cea mai întâlnită fiind fenomenul fake news.

După anunţarea rezultatului referendumului, premierul David Cameron a demisionat, iar la conducerea ţării a fost aleasă Theresa May. Acesta a încercat să introducă în Parlamentul Britanic trei proiecte privind negocierea cu UE a unui Brexit cu acord, însă Parlamentul a votat împotrivă de fiecare dată.

S-a încercat ulterior, ca soluție de avarie, negocierea unui nou acord cu Uniunea Europeană, însă Comisia Europeană nu a fost de acord cu modificarea acordului pre-convenit. În cele din urmă, la inistenţele Marii Britanii, procesul de ieşire a tot fost amânat, iar ultima amânare, cea în curs, are ca termen limită data de 31 octombrie 2019.

Comisia Europeană a avertizat cetăţenii, dar şi companiile care desfăşoară activităţi pe teritoriul Marii Britanii, să fie pregătiţi/pregătite pentru un Brexit fără acord, existând posibilitatea foarte mare ca acest lucru să se întâmple.

După demisia Theresa May, a fost ales prim-ministru Boris Johnson. Acesta este un fan-Brexit militant, fiind unul dintre cei care a pledat vehement pentru ieşirea Marii Britanii din UE în anul 2016; în noua sa postură de premier, Johnson s-a angajat să ducă la bun sfârşit Brexitul cu orice preț până la 31 octombrie 2019.

Mai mult, prim-ministrul Boris Johnson ar dori renunţarea la aşa numitul „plan de siguranţă” care are ca obiectiv evitarea reapariţiei unei noi frontiere în Irlanda. Între timp, primul-ministru a suferit trei înfrângeri repetate în Parlamentul Britanic pe tema soluțiilor concrete propuse de acesta privind implementarea Brexitului.

Pe acest fond, Parlamentul britanic a adoptat o lege care interzice ieșirea din UE a Marii Britanii fără convenirea prealabilă a unui acord al părților (Brexitul fără acord), dar a votat totodată şi împotriva alegerilor anticipate (făcând inoperantă inițiativa primului-ministru Boris Johnson de organizare a unor alegeri anticipate până în data de 15 octombrie a.c., doar cu două zile înainte de întâlnirea decisivă a liderilor UE).

După aceste înfrângeri, Boris Johnson a demis 27 de deputaţi conservatori care au votat împotriva deciziei sale (anecdotic, unul dintre aceştia este nepot al lui Winston Churchil). Toate acestea vin ca urmare a dorinţei lui Johnson de a face din partidul conservator un partid de mase, populist, de dreapta. De asemenea, în cazul unor alegeri anticipate, acesta mizează în totalitate pe Brexit ca tema prioritară de campanie electorală și pe menținerea unei partide majoritare pro-Brexit în societatea britanică.

Mai mult, Boris Johnson a cerut suspendarea Parlamentului britanic pentru mai bine de o lună, iar opoziţia l-a acuzat că această decizie a fost adoptată pentru ca executivul să poate semna un Brexit fără acord. Recent, implicarea Reginei a adăugat premise imposibile pentru punerea în practică a obiectivului politic al premierului de a realiza un Brexit în orice condiții (recent, Regina Elisabeta a II-a a semnat legea care împiedică un posibil Brexit fără acord).

În urma analizării contestaţiei opoziţiei depuse la Curtea Supremă pe tema suspendării Parlamentului, instanța britanică a decis că suspendarea Parlamentului timp de cinci săptămâni este ilegală; astfel, din punct de vedere legal, Parlamentul nu este suspendat, iar preşedintele Camerei Comunelor va decide ce se va întâmpla mai departe.

Boris Johnson a declarat că nu se vor înregistra progrese privind Brexitul în discuţiile pe care le desfășoară în marja Adunării Generale a ONU de la New York. De asemenea, premierul britanic este încrezător că va putea obţine un acord modificat în urma Summitului UE din data de 17-18 octombrie 2019.

Recent, Preşedintele Comisiei Europene în exerciţiu, Jean-Claude Juncker, a declarat că este convins că Brexitul va avea loc, iar acesta va reprezenta „un moment dramatic pentru Construcţia Europeană, dar şi pentru Marea Britanie”. De asemenea, acesta regretă că, în anul 2016, Comisia Europeană nu a intervenit – atunci când Marea Britanie a hotârât organizarea unui referndum pe tema ieșirii din UE”, deși neimplicarea Comisiei a fost solicitată de primul-ministru britanic de la acea vreme, David Cameron.

Cu toate acestea, Preşedintele Jean-Claude Junker a avut o întâlnire la Luxemburg cu primul-ministru Boris Johnson, la 16 septembrie 2019, în urma căreia Comisia și-a manifestat disponibilitatea de a renunţa la aşa numitul „backstop” dacă toate obiectivele impuse de Comisie vor fi atinse.  Şeful executivului european a calificat întâlnirea cu primul-ministru Boris Johnson ca fiind una mai degrabă pozitivă decât negativă. Aceste declarații intervin în contextul în care preşedinţia finlandeză a Consiliului UE a cerut Marii Britanii o propunere de acord scrisă privind Brexitul până la sfârşitul lunii septembrie a.c. pentru a evita o ieşire fără acord, ultimatum respins de guvernul de la Londra.

Un Brexit fără acord ar fi un dezastru pentru Marea Britanie. La 11 septembrie a.c., guvernul de la Londra a făcut public un raport intitulat „Operaţiunea Yellowhammer”, în care sunt prezentate consecinţele nesemnării unui acord între Marea Britanie şi Uniunea Europeană. În acest raport se menționează și descriu posibile mari probleme în 12 domenii cheie, cum ar fi: aprovizionarea cu hrană şi apă, sănătate, transporturi, frontierele comune. De asemenea, documentul enunță și posibilitatea izbucnirii de conflicte în UK. Tot în acest raport se arată că suprimarea  controalelor la frontierele irlandeze va fi neviabilă din rațiuni economice şi juridice.

Raportul evidențiază suplimentar că Brexitul fără acord ar putea afecta și Gibraltarul, în special din cauza introducerii controalelor vamale la frontiera sa cu Spania; de asemenea, documentul menționează posibile riscuri cu privire la confruntările așteptate a se produce în zonele de pescuit între pescarii britanici şi cei străini.

În prezent, după decizia Curţii Supreme de la Londra, partidul principal de opoziţie nu are o poziţie clară privind evoluțiile viitoare. Liderul Partidului Laburist, Jeremy Corbyn, doreşte ca în cazul unei victorii la un posibil scrutin anticipat să negocieze un nou acord cu Uniunea Europeană.

Prin acestă opţiune, Jeremy Corbyn încercă să găsească o cale de mijloc (soluție de compromis) pentru a nu intra în dezacord nici cu cei care au votat pentru Brexit, nici cu tinerii pro-europeni din marile oraşe.

Această cale de mijloc este extrem de dificil de identificat și implementat de către Partidul Laburist: nu doar partidul, ci întreaga ţară manifestă opinii diferite privind Brexitul. Din sondajele recente se observă că populația nu apreciază această poziţie incertă a Partidului Laburist. În ultimele sondaje, laburiştii sunt creditați cu 24% din opțiunea de vot, iar conservatorii – cu 33%; în plus, Partidul Laburist pierde o parte din electoratul anti-Brexit în favoarea liberal-democraţilor, care au adoptat o atitudine clară pro-UE.

Au mai rămas câteva săptămâni până la ieşirea Marii Britanii din Uniunea Europeană – foarte probabil, pe 31 octombrie a.c., conform actualului termen stabilit de Uniune. În cele din urmă, Partidul Laburist nu va mai putea evita o poziţie clară privind modalitatea de ieșire din situație, însă evoluțiile imediate pot impune clarificări rapide, pentru că timpul nu iartă: Londra este din nou sub presiunea timpului...

 

Alexandru-Marian CRENGANIȘ,

Asociația Casa Mării Negre / Black Sea House