Tătarii din Dobrogea. Repere istorice și identitare (IV)

Tătarii din Dobrogea. Repere istorice și identitare (IV)

 Autor: Amir Abduraman

 - CONTINUARE, partea a 4-a - 

Organizarea politică după 1989

         

Reprezentarea minorităţilor etnice reprezintă un mecanism de acomodare a diversităţii, echității și egalității reprezentării cetățenilor de la nivel naţional, în concordanță cu dreptul internațional, iar pentru cazul României, în conformitate cu Recomandările Uniunii Europene – privind reprezentarea minorităților în Parlament.

Însă, cu câteva abateri de la regulă[1], literatura de specialitate se concentrează în special asupra modului în care se poate produce tranziția preferinţelor alegătorilor în mandate parlamentare și asupra modalităţilor în care varietatea de sisteme electorale prin mecanismele sale interpretează și asigură reprezentarea minorităţilor (şi mai puţin asupra efectelor acestor mecanisme).[2]

„În contextul creşterii utilizării acestor mecanisme, este nevoie de cercetări care să încerce să determine efectele acestor instrumente de creştere a reprezentării, precum şi consecinţele asupra mecanismelor speciale în sine. România a fost una din primele ţări foste comuniste care au adoptat sistemul de reprezentare specială prin rezervarea unor locuri în Parlament pentru minorităţile naţionale care nu reuşeau să obţină altfel reprezentare. Acest mecanism a fost introdus imediat după schimbarea regimului politic şi a fost implementat începând cu alegerile din mai 1990[3].

Participarea minorităţilor etnoculturale la luarea deciziei politice reprezintă un aspect important al drepturilor minorităţilor. Sistemele electorale nu permit însă întotdeauna acest lucru prin alegeri, fie că este vorba de reprezentare la nivel naţional sau local. Astfel au apărut diferite proceduri prin care această reprezentare politică a fost facilitată „în cazul minorităţilor naţionale.[4] „România asigură participarea minorităţilor naţionale la procesul de luare a deciziilor prin reprezentarea acestora în Parlament, asigurând un loc din oficiu în Camera Deputaţilor pentru fiecare minoritate naţională care nu obţine altfel reprezentare. Din cele 20 de minorităţi naţionale ale României, 19 sunt reprezentate în baza acestui articol din Constituţie în legislatura 2004-2008. Doar maghiarii cu Uniunea Democrată Maghiară din România, au obţinut mai multe voturi decât pragul electoral la alegerile parlamentare din 2004, neintrând sub incidenţa acestui articol„.[5]

„Alegerea acestui tip de mecanism de reprezentare a minorităţilor în defavoarea altor opţiuni posibile nu a rămas fără consecinţe asupra modului în care minorităţile reprezentate în baza acestei politici participă la viaţa publică. Acest mecanism a fost considerat ca având în principal o valoare simbolică, deoarece el oferă posibilitatea de reprezentare în Parlament a minorităţilor naţionale.[6] Luând în considerare faptul că se alocă un singur loc fiecărei minorităţi, din totalul de locuri existente, sunt şanse reduse ca acestea să influenţeze semnificativ activitatea legislativului. Deşi mecanismul de alocare a locurilor speciale funcţionează de 18 ani, au fost realizate puţine analize asupra modului în care alocarea de locuri speciale a influenţat activitatea legislativului, în cele câteva analize existente accentul a fost plasat asupra prezentării şi monitorizării activităţii”.[7]

Posibilitatea de susţinere a candidaţilor în alegeri de către organizaţii şi partide ale minorităţilor a avut consecinţe atât asupra modului de reprezentare a intereselor minorităţilor, cât şi asupra compoziţiei şi agendei partidelor de pe scena politică românească. Înfiinţarea a cel puţin unei organizaţii care să reprezinte interesele fiecărei minorităţi naţionale, „încurajată de mandatul alocat în Camera Deputaţilor şi de resursele alocate prin Consiliul Minorităţilor Naţionale, au dus la concluzia că reprezentarea minorităţilor este responsabilitatea exclusivă a organizaţiilor acestora”.[8]În consecinţă, pe agenda principalelor partide politice din ţară nu se regăsesc interesele minorităţilor, organizaţiile minorităţilor fiind percepute ca având monopol asupra problemelor de interes pentru acestea. Această situaţie este accentuată de lipsa de vizibilitate a organizaţiilor minorităţilor în dezbateri asupra problemelor care depăşesc cadrul etnic.[9] Această separare clară a problemelor de interes general faţă de problemele minorităţilor se păstrează şi în cazul alianţelor politice sau a altor forme de cooperare la nivel naţional şi local. În aceste condiţii, analiza modului în care problemele de interes pentru minorităţi sunt transpuse pe agenda Parlamentului prin intermediul deputaţilor de pe locurile rezervate este cu atât mai mult de interes, fiind principala formă de reprezentare a acestor interese pe agenda parlamentară”.[10]

Datele pe care se bazează concluziile acestui studiu au fost publicate de Camera Deputaţilor în legătură cu activitatea deputaţilor din Parlamentul României în perioada 1996-2007. Activitatea legislativă a deputaţilor minorităţilor naţionale este analizată în comparaţie cu activitatea celorlalţi deputaţi, per ansamblu, arătând modul în care aceştia îşi înţeleg rolul de parlamentar. Un alt aspect inclus în analiză se referă în mod specific la aspecte de reprezentare a minorităţilor, şi anume interesul în promovarea agendei minorităţilor. Analiza activităţii deputaţilor urmăreşte instrumentele specifice activităţii parlamentare, şi anume luările de cuvânt, întrebările, interpelările şi propunerile legislative.[11]

 

UDTTMR – Istoric și Obiective, Activități

 

Tătarii din România împărtășesc în esență destinul tătarilor din patria lor de origine, Crimeea. Numai că cei aproximav 150-200 de ani petrecuți în cadrul instuțional al statului turco-otoman și apoi cei aproape 140 de ani trăiți ca cetățeni ai României au lăsat amprente definitorii asupra identății etnice a tătarilor dobrogeni. Schimbarea din 1878, când turco-tătarii din Dobrogea au devenit, peste noapte, din populație majoritară și dominantă, o comunitate de minoritari supuși într-un stat neislamic și neturcic, a fost resimțită de aceștia ca un șoc devastator, șoc ale cărui unde s-au prelungit până după al Doilea Război Mondial.[12] Cei mai mulți tătari au ales calea pribegiei către Turcia, iar marea majoritate a celor rămași s-au confruntat cu multe lipsuri și nedreptăți. Abia după „un veac de singurătate” tătarii dobrogeni s-au integrat în adevăratul sens al termenului în evoluția complexă a României. Dar noile generații de tătari au în față problema pierderii identității etnice, problemă rezultată din modificările intervenite în viața lor cotidiană, mai ales în ultmele patru-cinci decenii. Regimul comunist a împiedicat în mod sistematic manifestarea și dezvoltarea identății minorităților naționale din România, în primul rând a celor care și-au trăit copilăria în acea perioadă.[13] „Tătarii aveau însă o situație specială, dat fiind faptul că ei nu se puteau raporta la un stat național de origine. Spre cinstea ei, Turcia și-a asumat sarcina de a suplini această nevoie, luând tătarii sub protecția ei și tratându-i ca pe propriii săi conaționali. Păstrarea identății naționale a tătarilor crimeeni, în primul rând a celor din România, se datorează în foarte mare măsură acestei protecții asumate de Turcia”.[14]

Pe baza hotărârii Comitetului de Iniţiativă din 28 decembrie 1989, confirmată de Adunarea de Constituire din 29 decembrie 1989, s-a înfiinţat UNIUNEA DEMOCRATĂ TURCĂ MUSULMANĂ DIN ROMÂNIA. Această uniune era menită să unească într-o singură organizaţie de minoritate naţională întreaga populaţie tătară şi turcă din România, pe baza comunităţii de origine etnică, limbă, tradiţie istorică şi de credinţă islamică”.[15]

„La data de 12.04.1990 se produce o sciziune în cadrul comunităţii turco-tătare din ţara noastră, ca urmare a creării UNIUNII MINORITARE ETNICE TURCE DIN ROMÂNIA (U.M.E.T.R.). La cererea expresă a acestei organizaţii, prin intermediul Tribunalului Sectorului 1 Bucureşti, organizaţia noastră, la data de 23.07.1990, îşi schimbă denumirea în UNIUNEA DEMOCRATĂ A TĂTARILOR TURCO-MUSULMANI DIN ROMÂNIA”.[16]  În paginile ce vor urma, dorim să prezentăm un interviu realizat de cotidianul InfoSud-Est / ISE, cu ocazia aniversării primului sfert de veac de la înființarea Uniunii Democrate a Turco-Tătarilor Musulmani din România, dar și pentru a facilita înțelegerea acestei organizații și pentru a ne familiariza cu obiectivele și activitatea Uniunii.

ISE: ”Anul acesta s-a împlinit un sfert de secol de la înființarea primei filiale a UDTTMR, la Medgidia. Cum ați caracteriza activitatea Uniunii în acest interval de timp și care sunt principalele obiective, dar și principalele direcții către care UDTTMR își va orienta activitatea?”[17]

Gelil Eserghep: „Aniversarea celor 25 de ani de activitate ai filialei Medgidia a fost un bun prilej să readucem în atenția tuturor, atât în atenția comunității tătare cât și a populației majoritare, că suntem o organizație bine consolidată, că suntem prima și singura organizație care, după Revoluția din 1989, îi reprezintă oficial pe tătarii din România în Parlamentul României, precum și în alte instituții ale statului, că ne bucurăm nespus ca la un sfert de veac de la înființare să demonstrăm că această continuitate ne-a adus un succes garantat în spațiul multicultural românesc. Făcând o scurtă incursiune în istoria de un sfert de veac a uniunii trebuie să spunem că nu a fost chiar totul perfect, că nu am fost lipsiți de probleme!”[18] „La început uniunea nu a beneficiat de fonduri publice, fapt pentru care organizația a trebuit să reziste. Au fost oameni inimoși care au decis să ducă mai departe stindardul tătărismului pe aceste meleaguri, chiar și fără a fi remunerați pentru asta. Odată cu banii primiți de la stat, lucrurile s-au schimbat și uniunea a avut posibilitatea să își dezvolte o strategie pe termen lung. Parlamentarii au avut și ei posibilitatea să acționeze legislativ”[19]. „Organizația noastră se axează pe dezvoltarea proiectelor culturale și sociale, vizăm în primul rând păstrarea și promovarea culturii, tradițiilor și limbii materne, iar în acest sens avem numeroase activități care de ani de zile au devenit tradiție, activități pe care le vom derula și pe viitor”[20]. Investim foarte mult în copii pentru că ei sunt viitorul acestei comunități, în tineri, pentru că în mâna lor vor sta destinele uniunii și ale comunității, dar nu ne uităm nici bătrânii pe care ne străduim să îi ajutăm cât mai mult.”[21]

„ISE: Tătarii reprezintă o comunitate cu o natalitate în creștere, cu potențial de dezvoltare? Sau, dimpotrivă, comunitatea scade din punct de vedere numeric, de la an la an? Cum poate fi împiedicată dispariția comunității tătare și conservarea obiceiurilor, datinilor și tradițiilor acesteia?[22]

„G.E.: Din păcate, urmăm și noi trendul actual la nivel național și chiar mondial (cu oarece excepții) și suntem o comunitate cu o natalitate scăzută. Din acest motiv trebuie să ne canalizăm toate resursele spre cultivarea, păstrarea și promovarea a ceea ce avem: cultură, limbă, tradiții. Tocmai din acest motiv toate acțiunile noastre sunt deschise și populației majoritare, odată ele cunoscute de cât mai multă lume se diminuează riscul de a ne pierde identitatea. În rândul comunității ne concentrăm foarte mult pe acest lucru și în toate activitățile pe care le derulăm implicăm cât mai mulți membri ai comunității, de la copii de câțiva ani la bătrâni, ne străduim să existe o cât mai bună comunicare între generații, un transfer de cunoștințe de la cei în vârstă către cei tineri.”[23]

ISE: „Cât de importantă este relația pe care o comunitate minoritară o dezvoltă cu administrația locală? Care este relația UDTTMR cu Primăria Constanța și cu celelalte primării din județ? Sunteți mulțumit de activitatea subprefectului județului Constanța, desemnat de UDTTMR?[24]

„G.E.: Noi, ca organizație, suntem direct subordonați Secretariatului General din cadrul Guvernului României, prin Departamentul pentru Relații Interetnice care ne reprezintă. Nu am neglijat, însă, niciodată, nici relația cu autoritățile locale care ne sprijină ori de câte ori apelăm. Relația cu autoritățile locale, și mă refer aici atât la Constanța, cât și la celelalte localități unde avem comunități de tătari, s-a bazat întotdeauna în primul rând pe respect reciproc. Apoi beneficiem și de sprijin financiar și logistic de multe ori, în situația organizării unor activități culturale și sociale. Concluzionând, avem o relație bună cu autoritățile locale pe care cu siguranță o vom păstra și pe viitor. În ceea ce privește funcția de subprefect, aceasta este o reconfirmare a recunoașterii importanței noastre în acest spațiu multicultural. Subprefectul propus de UDTTMR și desemnat de Guvernul României, Ersun Anefi, nu este numai un subprefect al tătarilor, el este subprefectul tuturor locuitorilor județului Constanța. Din punctul nostru de vedere el ne reprezintă foarte bine și sperăm ca aceeași părere să o aibă și populația majoritară despre activitatea sa.”[25]

ISE: „Sunt minoritățile, prin reprezentanții lor din Parlament, folosite ca un instrument în lupta politică dintre Opoziție și Putere? (Pornind de la faptul că minoritățile au reprezentat, de multe ori, factorul decisiv în Parlament).”[26]

G.E.: „Nu ne-am simțit niciodată folosiți, nici măcar în spațiul politic. Ceea ce pot spune și a observat toată lumea probabil de atâția ani, minoritățile au înclinat de multe ori balanța, au fost și sunt, într-adevăr, un factor determinant în luarea multor decizii. Nu poate decât să ne bucure acest fapt pentru că implicarea noastră în viața politică a țării, consultările care au loc cu noi etc. ne reconfirmă seriozitatea cu care suntem priviți de statul român și ne responsabilizează tot mai mult.”[27]

ISE:„ Cum comentați faptul că noul președinte al României a fost ales din rândul unei comunități minoritare? Ce demonstrează acest lucru, din punctul dumneavoastră de vedere?”[28]

G.E.:„ Așa cum am amintit și mai sus și în acest caz este vorba despre o reconfirmare a importanței care se acordă comunităților etnice în România, de respect și mai ales de încredere. Am mai spus-o și cu alte ocazii și repet și acum: mulțumesc strămoșilor mei că s-au stabilit pe aceste meleaguri și cred că toate celelalte comunități etnice sunt în asentimentul meu. România este o țară extraordinară, cu un popor deosebit.”[29]

„ISE: Care sunt principalele activități, obiceiuri și evenimente ale UDTTMR, care au devenit tradiții de-a lungul anilor?”[30]

„G.E.: Suntem prima comunitate etnică din România care are o zi recunoscută oficial, prin lege, ca sărbătoare a etniei. Ziua de 13 decembrie a fost declarată prin Legea nr. 453/2006 ca „Sărbătoare a etniei tătare din România”. Apoi Legea 256/2010 se referă la instituirea Zilei Limbii Tătare la data de 5 mai. Pe lângă acestea avem decernarea Premiului „Mehmet Niyazi” pentru literatură, de asemenea instituit prin Legea nr. 366/2007. Cu prilejul fiecăreia dintre cele amintite mai sus, UDTTMR organizează ample manifestări la care participă în medie 2.500 de persoane de fiecare dată. Nu trebuie să uităm de Festivalul Internațional al Cântecului, Dansului și Portului Popular Turco – Tătar, ajuns la a XX-a ediție, devenit și el o tradiție pentru întreaga Dobroge, nu numai pentru comunitatea noastră. An de an, la data de 1 mai începe sezonul de kureș – sportul tradițional tătăresc care se desfășoară până în luna septembrie în peste 30 de localități, în multe dintre ele acțiunile fiind organizate în colaborare cu primăriile și consiliile locale. Cu prilejul celor două mari sărbători ale noastre, Kurban și Ramazan, au loc, de asemenea, acțiuni culturale și sociale. Începând de anul trecut avem un nou festival care se va permanentiza, este vorba despre Festivalul de muzică tradițională tătărească „Sebat Husein”. Tot la capitolul activități culturale care se derulează an de an menționăm și aparițiile editoriale, editări de noi lucrări sau reeditări și schimburile de experiență cu comunități din străinătate.”[31]

„ISE: Care sunt instituțiile locale cu care UDTTMR a dezvoltat parteneriate și în ce fel acestea vor ajuta la promovarea identității și a intereselor?[32]

G.E.: Avem un parteneriat solid cu Muftiatul Cultului Musulman din România, singura instituție oficială recunoscută de statul român să îi reprezinte din punct de vedere religios pe musulmanii din România. Muftiul Muurat Iusuf este o persoană respectabilă, de nădejde, este un om integru, care provine din rândul comunității noastre. Atât noi, cât și UDTR îl sprijinim în demersurile sale și ne străduim să ne completăm reciproc, cele trei instituții, Muftiatul, UDTTMR și UDTR fiind reprezentanții legali ai entităților musulmane din România. Un alt parteneriat solid îl avem cu Inspectoratul Școlar Județean Constanța și prin el cu numeroase școli din județ. În baza acestui parteneriat, UDTTMR a fost chiar cooptat partener într-un proiect european accesat de ISJ, proiect care se află în derulare în prezent. O altă instituție cu care colaborăm de mult timp este Universitatea „Ovidius” din Constanța, în colaborare cu care organizăm an de an, la data de 13 decembrie, simpozionul cu tema „Din istoria tătarilor” și mai nou concursul de eseuri „Tătarii dobrogeni – istorie, tradiții, civilizație”. Apoi avem colaborări cu autoritățile locale pentru organizarea și participarea la diverse activități culturale, cu Centrul de plasament „Ovidiu”, unde derulăm periodic campania umanitară „Calitate prin caritate”, cu Centrul Cultural Turc „Yunus Emre” Constanța.„.”[33]

”ISE: Care este relația UDTTMR cu celelalte minorități? Există activități și programe comune? Dezvoltă UDTTMR relații mai deosebite cu vreo comunitate anume?”[34]

”G.E.: Avem o relație foarte bună cu toate celelalte comunități etnice, dar trebuie să punctăm că o relație aparte avem cu comunitatea turcă prin singura lor organizație oficială, Uniunea Democrată Turcă din România. Participăm permanent la toate manifestările organizate de UDTR la care suntem invitați și ei participă la activitățile noastre, dar participăm și la festivalurile organizate de comunitățile de italieni și greci la nivel național, la toate acțiunile organizate de Departamentul pentru Relații Interetnice, acțiuni care reunesc toate comunitățile etnice din România. Și pe plan local avem o bună colaborare cu toate comunitățile etnice care au reprezentare în Dobrogea. În același timp, doi ani la rând la festivalul nostru am avut o seară dedicată minorităților, prilej cu care pe scenă au evoluat soliști și ansambluri ale rușilor-lipoveni, ale armenilor, ale grecilor, ale turcilor, ale romilor, ale bulgarilor ș.a.”[35]

„ISE: Cum comentați atentatele teroriste de pe 7 ianuarie, de la Paris? Aveți un mesaj de transmis în acest sens?”[36]

”G.E.: În România există o comunitate musulmană veche, care s-a stabilit pe aceste meleaguri de peste 800 de ani. În tot acest timp aici nu au existat conflicte interetnice sau inter-religioase, fapt pentru care suntem dați drept exemplu din acest punct de vedere la nivel internațional și așa va trebui să fie și pe viitor. Condamnăm orice act de violență și ne manifestăm convingerea că cea mai bună cale de rezolvare a tuturor problemelor este cea pașnică! Întreaga umanitate, indiferent de religie, trebuie să fie unită în fața unor fapte precum cele petrecute în Franța.”[37]

”ISE: Care este poziția Uniunii în ceea ce privește anexarea Crimeei de către Rusia și situația comunității tătare din acea zonă?”[38]

„G.E.: Este bine cunoscut faptul că noi, tătarii din România, suntem puternic legaţi emoţional de această zonă prin prisma Peninsulei Crimeea, zonă de o importanţă aparte în istoria tătarilor. În acest context, atât în calitate de etnici tătari, stabiliţi de sute de ani în România, dar şi în calitatea noastră de cetăţeni europeni, urmărim cu interes evoluția situației de acolo. Ne exprimăm regretul că la 70 de ani de la nefericitele evenimente care i-au marcat pe tătari (18 mai 1944 – dată care a rămas în memoria colectivă drept „surghiunul tătarilor crimeeni”), frații noștri au trecut din nou prin momente grele. Deși conflictul pare a se fi încheiat acolo, semnalele pe care le mai primim din când în când de la tătarii de acolo nu sunt tocmai bune. Ne exprimăm convingerea că situația lor se va schimba, totuși, în bine, prin prisma contextului internațional actual.”[39]

 

               Concluzii

              

               Scopul acestei lucrări a fost acela de a pune în lumină apariția și evoluția minorității etnice tătare din Dobrogea, element ce încă influențează activitatea societății din care face parte prin caracteristicile lor ieșite din comun, fie că vorbim despre obiceiuri și tradiții. Minoritatea turcă, cât și cea tătară, prezintă anumite elemente comune față de restul cetățenilor din spațiul dobrogean; totodată, reprezintă totuși două culturi diferite, iar fiecare dintre acestea prezintă aspecte unice. Pentru a putea descrie minoritățile etnice, îndeosebi pe cea tătară, trebuie să punem preț pe tipologizarea acestora, în general, atenția căzând asupra trăsăturilor definitorii dintre aceste culturi. Dintre criteriile pe care trebuie să le folosim atunci când dorim să clasificăm minoritățile etnice putem evidenția câteva aspecte: modul de constituire și organizare a comunității tătare în spațiul dobrogean, modul de alegere a liderilor și reprezentanților comunității, sistemul politic din cadrul căruia minoritatățile etnice fac parte etc. Pornind de la aceste aspecte, minoritățile naționale pot fi clasificate în mai multe moduri pornind de la originile etnice pe care aceasta le au, gradul de incluziune sau excludere socială, dar și de la profunzimea și amplitudinea relațiilor sociale îndeosebi cele politice. 

               În concluzie, aș afirma că fiecare minoritate națională prezintă particularități distincte ca reprezentanți ai unui întreg; reprezentanți ce au reușit să reziste în timp și să își perpetueze obiceiurile și tradițiile moștenite din generație în generație, au reușit să reziste cu brio valului de represalii din perioada stalinistă și să își mențină specificul odată cu ivirea unei noi șanse de mai bine după ce regimul comunist din România a capitulat în fața cetățenilor care își cereau dreptul la libertate.

 

 

 

[1] Anne Marie Goetz, No shortcuts to power: constraints on women’s political effectiveness in Uganda, în Journal of African Modern Studies, vol. 40, no. 4, 2002, Apud. [1] Monica Călușer, „Reprezentarea minorităţilor naţionale pe locurile rezervate în Parlament”, În Levente Salat, Politici de integrare a minorităților naționale din România. Aspecte legale și înstituționale într-o perspectivă comparată, Fundația CRDE, Cluj-Napoca, 2008. p. 167.

[2] Andrew Reynolds,  Electoral systems and the protection and participation of minorities , London, Minority Right Group International, 2006. Andrew Reynolds et al.,  Electoral system design: the international IDEA Handbook, Stockholm: International IDEA, 2005, p. 77, Apud. [2] Monica Călușer, „Reprezentarea minorităţilor naţionale pe locurile rezervate în Parlament”, În Levente Salat, Politici de integrare a minorităților naționale din România. Aspecte legale și înstituționale într-o perspectivă comparată, Fundația CRDE, Cluj-Napoca, 2008. p. 167.

[3] Monica Călușer, „Reprezentarea minorităţilor naţionale pe locurile rezervate în Parlament”, În Levente Salat, Politici de integrare a minorităților naționale din România. Aspecte legale și înstituționale într-o perspectivă comparată, Fundația CRDE, Cluj-Napoca, 2008. p. 167.

[4] Ibidem. p. 168.

[5] Ibidem. p. 168.

[6][6] Monica Călușer, „Reprezentarea minorităţilor naţionale pe locurile rezervate în Parlament”, În Levente Salat, Politici de integrare a minorităților naționale din România. Aspecte legale și înstituționale într-o perspectivă comparată, Fundația CRDE, Cluj-Napoca, 2008.. p. 168

[7] Ibidem. p. 168.

[8] Ibidem. p. 168

[9] Ibidem. p. 168.

[10] Ibidem. p. 168.

[11] Ibidem. p. 171.

[12] Tahsin Gemil, Comunitatea tătară din România, între dispariţie și adaptare Eseu” În  Adriana Cupcea, „Turcii şi tătarii din Dobrogea, Cluj-Napoca, Instutului pentru Studierea Problemelor Minorităţilor Naţionale, 2015, p. 142.

[13] Ibidem. p. 142.

[14] Ibidem. p. 142.

[15] http://uniuneatatara.ro/despre-noi, Site-ul oficial al Uniunii Democrate Turco-Tătare din România, Accesat la data de 1.08.2017.

[16] Ibidem. p. 142.

[17] . http://www.info-sud-est.ro/gelil-eserghep-presedintele-udttmr-minoritatile-au-inclinat-de-multe-ori-balanta-au-fost-si-sunt-un-factor-determinant-luarea-multor-decizii/ , Interviu realizat de către Cristian Andrei Leonte, Minoritățile au înclinat de multe ori balanța, au fost și sunt un factor determinant în luarea multor decizii, 19 Ianuarie, 2015, Accesat la data de 1.08.2017.

[18] Ibidem.

[19] Ibidem.

[20] Ibidem.

[21] Ibidem.

[22] Ibidem.

[23] Ibidem.

[24] Ibidem.

[25] Ibidem.

[26] Ibidem.

[27] Ibidem.

[28] Ibidem.

[29] Ibidem.

[30] Ibidem.

[31] Ibidem.

[32] Ibidem.

[33] Ibidem.

[34] Ibidem.

[35] Ibidem.

[36] Ibidem.

[37] Ibidem.

[38] Ibidem.

[39] Ibidem.